Sunt trei ani de cand sunt cu partenerul meu, pe care, de dragul povestirii, il vom numi Andrei. Ne-am cunoscut in timpul facultatii. Am fost instantaneu atrasa de el – ochii verzi patrunzatori, parul blond si zambetul fermecator il faceau greu de ignorat. La doar cateva saptamani de la inceperea facultatii deveneam deja oficiali pe Facebook. Este cel mai bun prieten al meu, confidentul meu, cel alaturi de care ma pot vedea pentru tot restul vieii. Si sunt capabila sa spun aceste lucruri despre el cu toata increderea deoarece recent l-am inselat.
Nu am planuit niciodata sa il insel pe Andrei. Nu este ca si cum ajunsesem la un punct al relatiei in care eram nefericita si nu vedeam nicio cale de iesire. Am fost intotdeauna fericiti, inca simt o bucurie imensa atunci cand il vad sau cand ma suna. Avem grija sa petrecem timp impreuna si sa iesim la intalniri, la fel ca la inceput. Nu m-am plictisit de el – emotional sau fizic -, iar viata noastra amoroasa a fost si este foarte activa si satisfacatoare pentru amandoi.
Povesti de viata: “Iubitul meu m-a folosit pentru a-si ascunde relatia cu un alt barbat. Viata mea a fost o minciuna”
Cred ca unul dintre motivele pentru care l-am inselat este pentru ca inainte de a-l intalni pe Andrei tocmai iesisem dintr-o relatie de patru ani cu altcineva. Asta inseamna ca sapte ani din viata mea de pana acum au fost petrecuti in relatii serioase, cu o pauza foarte mica intre ele. Nu am planuit asta. Pur si simplu m-am indragostit pana este cap de Andrei inca din primele zile de facultate.
Dar cum ar fi daca?
Pe langa asta, sunt singura dintre prietenele mele care este intr-o relatie exclusiva. De fiecare data cand ne vedem au cate o povestire spumoasa despre cate un tip pe care l-au cunoscut in club sau vreo aventura. Pot doar sa zambesc si sa le ofer un sfat atunci cand il cer. Povestile lor, insa, m-au facut curioasa si am inceput sa ma intreb cum este sa ai un astfel de stil de viata. Aceasta este o optiune pe care nu am explorat-o niciodata, la care nici macar nu m-am gandit, deoarece in ultimii sapte ani m-am daruit in intregime relatiilor mele. Acel “cum ar fi daca” a inceput sa rasara intr-un colt al mintii mele.
L-am inselat pe Andrei cu un tip pe care l-am cunoscut la un seminar. Este inteligent, amuzat si foarte, foarte atragator. Era chiar dificil sa nu fiu interesata de el. Dupa ce l-am cunoscut mai bine am inceput sa fiu atrasa si amoros, iar curiozitatea mea crestea din ce in ce mai tare. Exista clar o tensiune amoroasa intre noi, o dorinta reciproca indraznesc sa spun. Stia ca ma vad cu Andrei si, din respect, nu a facut nicio incercare de a ma cuceri. Eu sunt cea care a depasit aceasta limita.
Am premeditat totul
L-am invitat sa vedem un film la mine, avand intentii foarte clare in mintea mea. Acel “cum ar fi daca” ce staruia de ceva timp in mintea mea a pus stapanire pe mine. Iar amorul a fost fantastic. Nu am facut dragoste. A fost amor salbatic. De trei ori la rand.
Uneori ma intreb de ce nu ma simt vinovata ca l-am inselat pe Andrei cu colegul meu sau de ce nu ma simt vinovata ca mi-a placut amorul atat de mult. Raspunsul meu este mereu acelasi: pentru ca este ceva ce trebuia sa fac pentru mine.
Sunt o feminista declarata, dar asta nu a avut nicio legatura cu exprimarea libertatii mele de femeie sau orice de genul acesta. Nu sunt o persoana rea, lipsita de moralitate. Nu sunt o femeie usoara. Nu am crescut intr-un camin dezbinat in care parintii se inselau unul pe celalalt. Nu sunt insensibila sau incapabila de a iubi sincer. Pur si simplu aveam nevoie sa explorez o optiune care mi-a fost intotdeauna la indemana, dar pe care nu am sesizat-o in cei 7 ani de monogamie.
Am inteles cat de mult il iubesc
Dupa ce l-am inselat pe Andrei mi-am dat seama ca acest stil de viata nu este pentru mine si nu va fi niciodata. Inteleg de ce prietenelor mele le place – excitarea, misterul, detasarea emotionala, distractia si amorul ocazional – dar eu nu mi-l doresc pentru mine. Acel “cum ar fi daca” a disparut din mintea mea. Faptul ca l-am inselat m-a facut sa inteleg de fapt cat de mult il iubesc pe Andrei. Nu m-am putut imagina intr-o relatie cu colegul meu – un tip pe care il admiram si fata de care eram atrasa – ceea ce a fost un semn clar ca nu ma voi putea vedea vreodata cu altcineva decat cu Andrei.
I-am spus ca l-am inselat. I-am spus totul, de la acest “cum ar fi daca”, care nu-mi dadea pace, pana la actul in sine. Am omis numele colegului meu totusi, pentru ca, in definitiv, nu conteaza cine este si nici Andrei nu a vrut sa stie. Nu am plans si nu l-am implorat pe Andrei sa ramana cu mine, deoarece nu-mi parea rau de ceea ce facusem. As fi inteles daca m-ar fi parasit pe loc. Nu-mi doream sa se intample asta, dar era o posibilitate pe care am acceptat-o si mi-am asumat-o.
Infidelitatea mea ne-a intarit relatia
Nu s-a intamplat asta. Sigur, s-a infuriat, a fost suparat pe mine, dar m-a iertat, intr-un mod matur si intelegator. Nu si-a pierdut increderea in mine, deoarece stie ca nu l-am inselat ca urmare a ceva ce a facut el sau pentru ca nu-l mai iubesc. Unii probabil vor fi socati ca spun asta, dar cred ca infidelitatea mea ne-a intarit relatia. Aveam deja o legatura extraordinara, dar acum suntem si mai deschisi, mai plini de afectiune, comunicam mai profund. Relatia noastra nu a avut de suferit si nu mai vorbim niciodata despre acest incident.
Radem impreuna, ne distram si vorbim despre viitorul nostru impreuna – unul fericit. Atunci cand ma uit in spate la relatia noastra, nu as schimba nimic si, cel mai important, sunt impacata ca mi-am satisfacut curiozitatea.
