O poveste frumoasa de dragoste care incepe asa:
A fost odata ca niciodata un baiat …
A intalnit-o la o petrecere.Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea,in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.
La sfarsitul petrecerii, si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea.Desi a fost surprinsa,pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia.Au intrat intr-o cafenea foarte draguta,au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp,fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.
Deodata,baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste,dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii,imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.
Acum,de cate ori beau cafea cu sare,imi amintesc de copilarie,de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu,mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea,au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia,se ingrijeste de familie,este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca,i-a povestit despre orasul ei ,copilarie,familie.
Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele,e tolerant,are o inima buna,calda,e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa,ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
alegerea iubitului
Si,de cate ori facea cafea,ea ii punea intotdeauna putina sare ,deoarece stia ca asa-i place lui.Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna,el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea,te rog iarta-ma,iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca ,desi imi trebuia zahar,am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala ,asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.
Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori,dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata,tot pe tine te vreau in viata mea,chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”
Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.
Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.” Dragostea nu e uitare ci iertare,nu se vede dar se simte,nu se aude,dar se asculta,nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!”
