Piedicile care stau in fata dezvoltarii personale. Cum sa treci la un alt nivel al intelepciunii

"Adevăratul succes înseamnă să nu te oprești niciodată din a îmbunătăți." – Jordan Belfort Viata ne ofera aproape zilnic posibilitatea de a alege. A alege sa mananci sanatos, sa faci miscare versus sedentarism si optiuni mai putin fericite in bucatarie. A alege sa ierti si sa iti dezvolti compasiunea versus a ramane plin de ura si resentimente fata de cei care ti-au frant inima. Suntem cu totii inrolati in acest proiect masiv de dezvoltare personala, care se numeste VIATA si ca pur si simplu, doar traind si facand alegeri constiente, putem sa crestem spiritual si sa devenim mai intelepti. Insa care sunt catalizatorii acestei reactii de transformare? Cum putem creste in intelepciune zi de zi? Cultivand urmatoarele alegeri: • Iertarea - Este important sa gasesti puterea de a te elibera de orice sentiment apasator, prin distragerea atentiei de la acesta si concentrarea asupra propriei persoane sau asupra celorlalti. A ierta nu inseamna doar sa rostesti aceste cuvinte, ci este un proces activ in care iei o decizie constienta de a te elibera de orice sentiment negativ, fie ca persoana care ti-a gresit merita sau nu. Pe masura ce renunti la furie, resentimente si ostilitate, isi face loc empatia, compasiunea si, uneori, chiar o forma de afectiune fata de persoana care te-a dezamagit. Renunta la asteptari, iarta din tot sufletul, intelege ca nimeni nu este perfect si iarta-te si pe tine. Pe langa starea de liniste resimtita la nivel psihic, iertarea iti face bine si pe plan fizic: specialistii au demonstrat ca iertarea scade tensiunea arteriala, combate stresul si protejeaza impotriva bolilor cardiace, depresiei si diabetului. • Nu judeca. Macar incearca - Suntem cu totii oameni si incercam sa facem totul cum putem mai bine. Este adevarat ca deseori te vezi nevoit sa te supui judecatii celorlalti sau chiar ii vei judeca si tu la randul tau. Daca nu ai reusit sa te abtii si ai facut-o, incearca sa incluzi un strop de auto-reflectie, urmata apoi de compasiune, atat pentru tine, “judecatorul”, cat si pentru persoana pe care o judeci. Si nu uita de unde porneste totul: judeci fie pentru ca intalnesti la celalalt “defecte” care nu iti sunt pe plac, fie pentru ca are anumite calitati sau talente pe care nu le posezi sau nu le-ai cultivat, desi ti le doresti la randu-ti. • Compasiunea - Lumea ar fi un loc mult mai bun daca toti oamenii s-ar purta cu ingaduinta si amabilitate cu semenii lor. Din pacate insa, deseori ne gasim in situatia in care suntem severi si lipsiti de compasiune, atat cu cei din jur, cat si cu noi insine. Solutia cea mai la indemana ar fi sa inventezi un barometru al compasiunii si sa incerci sa iti alimentezi iubirea pentru tine insuti ori de cate ori ai tendinta sa te autoinvinovatesti. Ca atunci cand iti ignori instinctele, cand esti nerecunoscator, cand nu crezi in visurile tale, cand urmezi standardele impuse de societate fara sa te gandesti, cand esti ipocrit sau ii ranesti pe oamenii care te iubesc cel mai mult. Elibereaza-te de povara pe care o cari si poarta-te cu tine asa cum te-ai purta cu un copil iubit, ofera-ti tie insuti dragoste neconditionata si compasiune! • Auto-reflectia - In momentele in care esti un factor de decizie, atat pentru pentru tine, cat si pentru cei din jur, opreste-te un moment si incearca sa te pui in postura unui observator obiectiv si sa iti analizezi faptele si deciziile. A observa, a analiza si mai apoi, daca este nevoie, a schimba ceva, sunt cai sigure prin care vei castiga un plus de intelepciune. Nimeni nu spune ca trebuie sa fii perfect sau ca nu vei mai gresi niciodata. Insa daca reflectezi la anumite cauze sau triggeri care au stat la baza unor situatii neplacute, poti apoi sa iti ceri iertare daca ai gresit si sa faci tot posibilul sa le schimbi. In concluzie, traieste, reflecteaza, iarta, iubeste, razi! Esti un om care a castigat intelepciune si a crescut spiritual. Felicita-te ca ai ajuns asa departe si nu uita sa te iubesti pe tine insuti! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Seriozitatea rigida

Seriozitatea rigida inhiba fluxul natural al emotiilor si suprima bucuria de a trai. In psihanaliza, despre oamenii excesiv de seriosi se spune ca au un Supraeu rigid, sufocant. Astfel de oameni detin in interiorul lor o instanta deosebit de critica care ii determina sa fie extrem de scrupulosi, exigenti cu sine si cu ceilalti, perfectionisti, obsedati de ordine si de reguli. Devalorizeaza visatul, reveria, meseriile artistice. Au succes in mediile in care rigurozitatea, punctualitatea, minimizarea riscurilor sunt necesare si inalt valorizate. Dar astfel de oameni uita sa se bucure de viata. Multi oameni pesimisti se considera a fi “realisti” si “seriosi”, cand de fapt ei sunt doar pesimisti.

Seriozitatea rigida nu trebuie confundata cu autodisciplina. In ultima instanta, seriozitatea rigida este o manifestare a importantei de sine. Ne luam prea in serios pe noi insine pentru ca ne dam prea multa importanta. A invata sa radem de noi insine, de reactiile noastre exagerate si de obtuzitatea noastra, este una din realizarile cele mai importante pe calea dezvoltarii personale.

Importanta de sine

Sentimentul importantei de sine nu are nimic de a face cu iubirea sau cu respectul fata de sine. Are mai degraba de a face cu aroganta, cu dorinta de a fi special in detrimentul altora, de a avea un ascendant asupra celorlalti, de a avea anumite privilegii din start, fara a le fi castigat. Este evident in egocentrismul infantil (forma “nevinovata”).

Paranoia este, de asemenea, un bun exemplu pentru manifestarea patologica a importantei de sine: delirul de persecutie al paranoicului arata cat de important este el. Atat de important, incat toata lumea are ceva cu el, toti conspira impotriva lui.

Pentru a reveni in registrul normal, toti ‘suferim’ de acest sentiment al importantei de sine. In adancul nostru, speram sa fim speciali, deosebiti, poate chiar “alesi”. Importanta de sine ne facem sa luam lucrurile personal, ceea ce ne consuma emotional si energetic si ne indeamna la reglarea conturilor, perpetuand conflictele de o maniera distructiva.

Sentimentul importantei de sine este evident in narcisism, dar nu este mai putin adevarat ca tot el se afla si la baza autovictimizarii, chiar daca la prima vedere acest lucru este mai putin evident.

Si tot propriul nostru sentiment de importanta de sine ne impiedica sa vedem in ce masura el este un obstacol in calea evolutiei personale. Mai ales in conditiile in care piata cartii este inundata de tot felul publicatii menite sa ne invete cum sa ajungem sa credem ca putem face orice, cum sa manipulam pe oricine si cum sa ne impunem vointa in fata oricui etc.

Publicitate

In deplin contrast si de-a dreptul socant pentru noi, cei “civilizati”, cultura comunitatilor tribale (fie ca este vorba de amerindieni, aborigeni australieni sau indieni din Amazon) nu face ierarhizari intre oameni, animale si plante. Toti sunt la fel de importanti si fiecare are locul si rolul sau in planul creatiei. Un exemplu care merita sa ne dea de gandit: in urma defrisarii masive a padurilor amazoniene, multi indieni din Amazon isi doresc ca in viata urmatoare sa se reincarneze in copaci, pentru a pastra echilibrul ecologic!

Amerindienii spun ca importanta de sine functioneaza ca niste ochelari de cal: ne impiedica sa vedem ceea ce este in jurul nostru si ne saraceste enorm, intrucat sfarsim prin a vedea peste tot doar pe noi insine!

Lipsa imaginatiei

Imaginatia ne face creatori. Gratie ei, putem dezvolta o viziune, ne putem imagina o lume mai buna, putem mobiliza energia. Imaginatia face posibil un spatiu al dezvoltarii si de aceea, pe buna dreptate se spune ca limitele noastre sunt in fapt limitele imaginatiei noastre si ca tot ceea ce mintea poate cuprinde si accepta ca fiind posibil devine realizabil.

Din fericire, Zeitgeist-ul actual este favorabil exersarii si dezvoltarii imaginatiei. Asistam la un adevarat “bum” al imaginatiei si creativitatii in aproape toate domeniile de viata. Si este util sa alocam zilnic un timp in care sa ne lasam mintea sa zboare la noi experiente care sa ne imbogateasca si la noi proiecte pe care sa le realizam.

Dialogul interior negativ

Dialogul interior negativ ii poate viza pe ceilalti sau pe noi insine. In ambele cazuri, ne scade nivelul energetic, intrucat psihismul nostru va cauta modalitati pentru a neutraliza tensiunea toxica alimentata de gandurile negative. Atunci cand dialogul interior negativ vizeaza propria persoana, ajungem la credinte limitative si la acte de autosabotaj. Gandurile negative ne influenteaza subtil comportamentul, transformandu-se in profetii autoimplinite.

Traditiile tribale considera mintea un sol fertil si gandurile seminte. In viata culegem intotdeauna ceea ce am semanat – noi si generatiile urmatoare. De altfel, psihoterapia moderna a evidentiat elocvent fenomene de transmitere transgenerationala a traumelor. A ne schimba dialogul interior negativ este o realizare importanta, de care vom beneficia atat noi, cat si descendentii nostri.

Frica

Primul “dusman” pe care il intalnim intr-un proces de transformare personala. Frica de necunoscut, de incertitudine, de pierdere. Frica de felul in care ne vor privi si judeca ceilalti.

In budismul Tibetan, comorile dharmei sunt intotdeauna pazite de dragoni si alti monstri fiorosi, meniti sa starneasca frica. Este util sa ne amintim acest lucru ori de cate ori ne confruntam cu o schimbare si simtim frica: dincolo de frica sunt comorile pe care viata le are pregatite pentru noi.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei... Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul... Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur! Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor! Când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii. Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii poftă de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile... uşile... Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele… Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea... Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă... şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc. Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli. Chiar dacă au fost momente în care am cugetat, fără a acţiona evident, nădejdea şi rugăciunea sunt telefonul cu care Îl ţinem pe Doamne atent. Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine! În viaţă, dacă îţi arăţi durerile, poţi fi considerat slab. Dacă le ascunzi, poţi fi considerat insensibil... Aşa că cel mai bine este să trăieşti suferinţele cu şi în Hristos, iubind pe ceilalţi mai mult decât te iubeşti pe tine. Iubirea este cheia cu care întoarcem ceasornicul vieţii. Orice nu este iubire este putere a întunericului. Suntem pe pământ ca să învăţăm să iubim. Odată ce învăţăm să iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca să-L iubim de Dânsul în chip desăvârşit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumină în minte mai devreme sau mai târziu. Altruismul, aerul fiinţei ontologice ne subliniază în cursul de la şcoala vieţii că esenţa rămâne aceeaşi; dragostea care niciodată nu cade! Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi așa ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ceea ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă. Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei... Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul... Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur! Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor! Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău. Bucură-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir! de ieromonah. Hristom Filipescu Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!