Părinți de succes care vor avea niște copii exemplari

"Fericirea este atunci cand ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci sunt in armonie." Mahatma Gandhi De multe ori am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa încercând să fac pe plac celorlalţi. Eram tristă pentru că uneori eram judecată greşit sau respinsă tocmai de către aceste persoane. Vreau să mulţumesc pe toată lumea! Mă gândesc că şi ţie ţi s-a întâmplat să te apuce disperarea pentru că ai încercat să faci pe placul cuiva şi nu ţi-a reuşit. Adevărul este că oricât de multă grijă am avea si oricât de conştiincioşi am fi, întotdeauna se va găsi cineva care să înţeleagă greşit atitudinea şi acţiunile noastre sau să le comenteze într-un mod mai “cârcotaş”. Şi mi-a plăcut mult o zicală a lui Montaigne care sună aşa: “Omului îi trebuie urechi rezistente pentru a suporta să fie judecat în mod sincer.” Nu mai sunt omul care să judece sau să plece urechea atunci când este judecat însă asta se întamplă frecvent în jurul nostru. Ăsta-i motivul pentru care scriu acest articol, în speranţa că te va inspira. Eu am înţeles datorită experienţelor de viaţă de până acum că toţi suntem unul şi ne oglindim unul în celălalt, motiv pentru care ar fi absurd să mă judec pe mine judecându-i pe cei din jur. Asta nu înseamnă că sunt o sfântă şi am scăpat de capcana de a intra în reacţie când anumite situaţii “solicită” asta. Am ajuns la conluzia că îi acuzăm pe alţii tocmai de lucrurile pe care noi înşine le facem şi ni le iertăm sau nu. Oamenii sunt diferiţi şi au opinii diferite. Fiecare dintre noi suntem liberi să alegem ce ne place, ce vrem, ce spunem şi ce facem. Nu cred să fi existat cineva pe lume care să fi reuşit să mulţumească pe unul şi acelaşi om de fiecare dată. Cred că nici pe noi înşine nu reuşim să ne mulţumim mereu. Tu eşti mulţumit în permanenţă de acţiunile tale? Bănuiesc că nu. Deci trebuie să fim toleranţi cu noi şi cu ceilalţi dacă vrem ca şi ei să fie îngăduitori cu noi. Cred că cel mai bine pentru toată lumea ar fi ca să ne comportăm în conformitate cu modul în care înţelegem lucrurile, să ne urmăm propriile convingeri şi valori şi mai ales să avem o minte deschisă la eventualitatea că ne-am putea înşela în privinţa anumitor lucruri. De asemenea putem spera că ceilalţi ne vor ierta atunci când greşim. Am învăţat de curând că atunci când îţi exprimi adevaratul “eu” şi îţi trăieşti viaţa în acord cu acesta, vor apărea întotdeauna critici. O să închei amintindu-ţi că: “Nu poţi să mulţumeşti pe toţi şi tot timpul.” Dacă încerci să faci asta te autodistrugi şi nu vei avea niciodată ocazia să exprimi cine eşti tu cu adevărat. de Irina Gherghilescu Nu poti defini intotdeauna ce te face fericit. Mai ales atunci cand ne bazam pe experiente anterioare, e dificil sa emiti predictii fiindca realitatea nu e de obicei niciodata atat de roz sau de gri pe cat te astepti sa fie.Prin urmare sa nu ne facem “liste” cu ce ne face fericiti fiindca e posibil ca tocmai curiozitatea, surprizele pe care le rezerva viitorul, necunoscutele zilei de maine sa fie cele care vor forma acel puzzle magic care e fericirea fiecaruia. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Un nou studiu facut pe aproape 1900 de copii cu varste intre 9 si 15 ani, cu o variatie genetica care ii predispune la niveluri mai mici de serotonina in creier – care poate duce la o dispozitie mai sumbra – sugereaza ca tineri ai caror parinti se implica mai mult si au o atitudine pozitiva, au mai multe sanse de a mentine sentimente si stari de fericire. In acelasi timp copiii care au parinti care nu ii sustin, au aratat mai putine emotii pozitive in cele trei experimente independente cuprinse in studiu.

Autorul studiului, Benjamin L. Hankin, profesor la Clinica de copii si de dezvoltare psihologica cognitiva la Universitatea din Denver, a folosit o analogie horticulara cu buruieni si orhidee pentru a descrie modul in care genele si educarea se combina pentru a afecta rezultatele copiilor.

“O buruiana va creste oriunde”, a spus Hankin, “dar daca esti o orhidee, esti, probabil, mai reactiv si raspunzi mai usor la mediul tau. Daca traiesti intr-un mediu negativ si pedepsitor probabil, ca nu vei creste sa ajungi o orhidee frumoasa. ”

Studiul este publicat online, in revista Psihiatrie translationala.

In primul experiment, parintii au relatat cu privire la gradul in care au folosit tehnici pozitive de crestere sau de sustinere, iar in al doilea, comportamentele lor au fost observate intr-un laborator. In experimentul final, copiii au relatat perceptiile lor asupra cresterii intr-un mediu cald si pozitiv.

Participantii aveau toti o versiune prescurtata a genei 5-HTTLPR, despre care Hankin a remarcat ca a fost corelata in cercetare inainte cu anxietatea si depresia. In acest caz, cercetatorii au privit gena ca un conductor spre o stare mai sensibila, o dispozitie reactiva, iar constatarile au fost primele dovezi empirice ca indivizii susceptibili genetic ar suferi din cauza mediilor negative si ar inflori in cele pozitive.

“Ce a fost cel mai surprinzator a fost ca am gasit acelasi rezultat in trei studii independente”, a spus Hankin. “Exista o multime de controverse in jurul veriditatii acestor tipuri de studii genetice, deoarece de multe ori, rezultatele nu se reproduc. Ca oameni de stiinta, atunci cand ceva se intampla de trei ori la rand, vom incepe sa credem…”

Marta Flaum, psiholog de copii in Chappaqua, NY, a declarat ca studiul subliniaza importanta mediului in a stabili daca copiii vor deveni adulti fericiti si mai mult, de succes.

“Deoarece stiinta devine mai sofisticata, suntem mai capabili sa identificam acesti markeri genetici sau biologici si putem prezice ce se va intampla cu copiii”, a spus ea. “Stim cat de importanta este interventia timpurie, iar acest studiu ne duce intr-o directie care sa ne ajute sa intervenim.”

Hankin a remarcat faptul ca majoritatea oamenilor nu au nici o idee ca genele lor predispun copiii lor la un nivel mai scazut de serotonina in creier, dar copiii care par cronic capriciosi sunt susceptibili sa fi fost afectati astfel.

Publicitate

“Deci, daca sunteti un parinte, si aveti un copil care are un temperament dificil, felul cum il cresteti conteaza foarte mult”, a spus el. “Fiind un parinte pozitiv se poate realiza foarte mult.”

Dar, indiferent de genetica, fiecare copil poate beneficia de parinti calzi, de sustinere, a declarat Rahil Briggs, psiholog de copii si director al Programului „Pasi sanatosi” de la Montefiore Medical Center din New York City.

“Parentajul este un instrument incredibil de puternic pentru schimbarea copiilor, deci parentajul de sustinere este modul in care trebuie crescut orice copil”, a declarat Briggs. “Acest lucru este valabil pentru toti copiii, chiar si copiii care vin in aceasta lume cu un mic handicap de genetica si de sensibilitate.”

Comentarii personale: De ce sa mai ai un copil daca nu esti pregatit sa-i oferi dragoste si educatie? Poti sa-i oferi toate lucrurile din lume, jucarii…haine …vacante…tot felul de alte placeri materiale, nu vor insemna nimic daca nu ii oferi dragoste si educatie. Sunt oameni care muncesc de dimineata pana seara pentru a-si intretine familia, pentru „a avea ce pune pe masa”, dar stresul si lipsa timpului ajung sa fie bariere mari intre ei si copiii lor, care ajung sa fie crescuti de straini (bone, educatoare..samd ) sau de familia apropiata (bunici, matusi, unchi sau in multe cazuri vre-un vecin). Chiar ne dorim pentru copiii nostri sa fie educati de altcineva decat noi?

Relatia parinte copil trebuie sa fie una afectiva in primul rand. Acesti copii cand cresc mari nu se gandesc cu nostalgie la ce jucarii sau haine scumpe le-au cumparat parintii ci la timpul de calitate petrecut impreuna.

Nicolae Iorga defineste foarte sugestiv aceasta relatie copil – parinte : “Copilul nu datoreste parintelui viata, ci cresterea”

In articolul de mai sus se face o comparatie intre copii si buruiene sau orhidee. Eu as face una intre copii si flori. Copiii sunt ca niste flori.

Frumosi dar sensibili, catifelati si firavi. Trebuie tratati cu mare atentie, cu caldura si cu dragoste iar peste toate astea trebuie sa punem o educatie atat materiala cat si spirituala. Astfel aceste flori o sa poata sa cresca mari si frumoase privind spre soare. Copiii care nu pot privi spre soare, care nu au parte de toata apa , dragostea si educatia necesara, vor creste nesiguri, tematori si garboviti. Se vor incovoia ca sa vada soarele ascuns printre norii ignorantei parintilor.

Copiii sunt viitorul. Suna logic, o sa vina o vreme cand noi nu o sa mai fim , dar o sa fie copiii nostri. Straduiti-va oameni buni sa va educati copiii astfel incat ei sa fie mai buni decat ati fost voi. Si poate, daca noi nu putem, macar prin copiii nostri sa schimbam ceva in lumea asta!

Astept cu mare drag parerile voastre. Invatam impreuna!

 


Publicitate


Alte Articole