Opt pasi simpli catre fericire care ne vor elibera de suferinta

Opt pasi simpli catre fericire care ne vor elibera de suferinta

Publicat de Larisa Moldovan pe 20 August 2018 in Dezvoltare PersonalaSpiritualitate

Cu multi ani in urma, in India a trait un Intelept, care se spune ca pazea un cufar incantator, in care se afla un mare secret. Acesta l-a ajutat sa fie Invingator pe toate dimensiunile vietii sale, si pentru aceasta se considera cel mai fericit om din lume.

Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani, incercand sa puna mana pe cufarul misterios, dar totul a fost in zadar. Si cu cat mai mult indrazneau, cu atat mai nefericiti deveneau, pentru ca invidia ii macina. Asa au trecut ani buni, iar Inteleptul era tot mai fericit si mai fericit.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a zis: “Domnule, vreau si eu sa fiu fericit, la fel ca tine. De ce nu ma inveti ce trebuie sa fac pentru a reusi?” Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a raspuns: “Pe tine te voi invata secretul cum sa fii fericit. Vino cu mine si fii foarte atent.”

In realitate sunt doua cufere, in care pastrez secretul cum sa fii fericit si acestea sunt mintea mea si inima mea. Iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii.

Primul pas e sa stii ca Dumnezeu exista in tot ce exista si pentru aceasta trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru tot ce ti se intampla.

Al doilea pas e sa te iubesti pe tine insuti si zilnic, atunci cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept multe de la mine. Nu exista obstacol pe care sa nu-l pot depasi.”

Acest pas se cheama respect pentru propria persoana.

Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca gandesti ca esti inteligent – actioneaza inteligent, daca gandesti ca esti capabil – fa ceea ce ti-ai propus, daca gandesti ca poti iubi – iubeste, daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi – fixeaza-ti scopuri marete si lupta pentru ele pana la victorie.

Acest pas se cheama motivare.

Al patrulea pas e sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este. Ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi-o pe a ta.

Al cincilea pas e sa nu pastrezi in inima ranchiuna. Acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit. Lasa-L pe Dumnezeu sa faca dreptate, iar tu… iarta si uita! Stiu ca e greu, dar nu imposibil.

Al saselea pas e sa nu acaparezi lucruri care nu-ti apartin. Aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de o valoare mult mai mare.

Al saptelea pas e sa nu faci pe nimeni sa sufere. Toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Si ultimul pas: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si priveste in jurul tau, incercand sa vezi doar partea buna si frumoasa a tot ce te inconjoara. Ajuta-i pe cei care au nevoie de ajutor, fara ca sa te gandesti la o recompensa. Atunci cand te uiti la cineva, descopera-i doar calitatile!

SUCCESS!

O groaznica seceta cuprinsese tinutul

Iarba mai întâi se îngalbeni se si apoi se ofilise cu totul. Tufisurile se uscasera si copacii îsi pierdusera seva. Nu cadea din cer nici un strop de ploaie si diminetile veneau una dupa alta fara sa aduca pamântului macar trecatoarea prospetime a rouai.

Vietuitoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Putine erau acela care aveau forta de a fugi din acel desert care înghitea totul.

Seceta era tot mai grea zi de zi. Pâna si radacinile adânc înfipte în pamânt, îsi pierdusera frunzele. Toate fântânile si toate izvoarele secasera. Apa pâraielor si a râurilor scazuse de tot.

Doar o singura floare ramasese vie, deoarece un izvoras mai dadea câtiva stropi de apa. Izvorul însa era disperat si spunea:

“- Totul este arid, secat si pe moarte. Si eu nu pot sa fac nimica. Ce noima au cei doi stropi de apa pe care îi dau?”

Prin apropiere era însa un batrân copac puternic. El asculta plânsetul izvorasului si, înainte de a pieri si el, îi spuse acestuia:

“- Nimeni nu asteapta ca tu sa înverzesti iarasi întreg acest desert. Datoria ta este sa tii în viata acea floare. Atâta doar.”

Morala – Cu totii suntem responsabili pentru câte o floare. Uitam însa prea adesea de ea si ne plângem de tot ceea ce nu izbutim sa facem.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!