“Ai încredere în tine! Ai încredere în abilitățile tale! Fără o încredere umilă, dar rezonabilă în propriile puteri, nu poți avea succes nici nu poți fi fericit.” – Norman Vincent Peale
In mod sigur vi s-a intamplat sa va simtiti fericiti fara un motiv anume. Chiar daca ziua a fost una de rutina, plictisitoare pe alocuri sau agitata, dupa caz, in momentul acela de liniste si de singuratate nu te simti stingher, obosit sau dezamagit. Parca tot ce te durea pana mai ieri a disparut si a fost rapid inlocuit de un sentiment de bine si de liniste sufleteasca.
Problemele nu s-au facut nicidecum nevazute, grijile au ramas aceleasi, oamenii din jur la fel. Numai mie mi s-a marit optimismul, la fel cum creste aluatul in care se pune drojdie. Dupa zile de furtuni, iata ca soarele apare tiptil tiptil si-mi bate in geam. N-am perdea, asa ca intra nestingherit si scalda toata incaperea in raze calde de lumina.
Nu ma mai simt ingradita de propriile-mi deziluzii si neimpliniri. Ma simt intr-un anume fel libera. Am senzatia aceasta dulceaga de libertate atunci cand am noi vise, noi idealuri, noi planuri. Renasc din propria cenusa ca o pasare Phoenix si incep sa dau cu putere din aripi pentru a ma scutura de greutatea a ceea ce m-a doborat inainte.
Regretele. Regretele te ingreuneaza atat de tare si te macina cumplit. Iti aduc nefericire si nu fac decat sa te tina pe loc. Azi mi le-am lasat undeva jos, ingropate in cenusa din care spuneam ca m-am ridicat. Regrete pentru ce am facut sau n-am facut, regrete pentru ce am spus sau n-am spus, regrete pentru timp pe care l-am pierdut inutil si regrete pentru timp de care nu am profitat cum trebuia.
Am aripi si zbor. M-am impacat cu mine!
Probabil ca m-am incapatanat mult prea mult timp sa nu accept anumite lucruri. M-am incapatanat sa cred ca oamenii sunt asa cum cred eu, si speram, cu naivitate, ca poate crezand cu tarie un lucru, acel lucru se va adeveri. La fel ca atunci cand iti pui o dorinta…
Totusi, obligata de imprejurari a trebuit sa accept faptul ca…pana si bunatatea este ceva relativ, deoarece binele se poate lovi adesea de zidul nepasarii celorlalti si poate fi perceput ca fiind exact opusul lui;
– ca uneori nu sunt de ajuns cuvintele calde, de prietenie. Desi te vei darui intreg oamenilor, la final, cand se vor fi saturat te tine, te vei regasi incomplet, greu de recunoscut;
– ca intentiile bune se platesc prea scump uneori, astfel ca incepi sa te gandesti mai bine inainte de a incerca sa le deschizi ochii oamenilor;
– ca desi sufletele pot comunica si de la distante mari, uneori, e imperios necesar sa vezi omul, sa-l analizezi indeaproape pentru a incepe sa-l cunosti cu adevarat;
– ca pentru a vedea adevarata fata a unui om e suficient sa-l dezaprobi o singura data. Iata un test de prietenie pe care multi nu-l vor trece;
– ca inima alege uneori irational, iar noi va trebui sa adunam apoi ramasitele unei rupturi cu rabdare si cu speranta;
– si ca intr-adevar singurul si cel mai bun prieten al omului este chiar el insusi.
© Iustina Talea