O vorba inteleapta din batrani: “Nimic din ceea ce primesti nu ti se cuvine pur si simplu.”

Publicitate

“Sarcina ta nu este să cauţi iubirea, ci doar să cauţi şi să găseşti toate barierele dinlăuntrul tău pe care ţi le-ai construit singur pentru a te feri de ea.” – Rumi

Inalta-ti privirea spre cer si lasa-ti sufletul sa zboare in imensitatea acestuia pentru a culege puterea de care ai nevoie, umple-ti sufletul de bine, invata sa zambesti, invata sa daruiesti, un gest, o vorba buna, o vorba blanda, dar mai ales, nu uita sa multumesti si viata ta se va schimba!

Cuvintele se pricep la fel de bine sa hraneasca sufletul si sa taie mai adanc decat sabia. Uneori sunt voluptuoase ca fructele. Elastice, aromate. Alteori stralucesc intens, ca niste cai in plina alergare. Vibreaza continuu. Cateodata le purtam la glezna inimii si ne fac sa dansam beti de fericire. De fapt toti putem starni lumina sau stihiile cu ajutorul cuvintelor in care credem, al cuvintelor pe care le frecventam.

Cuvintele sunt universuri si daca ne ridicam sau ne prabusim prin intermediul lor este intotdeauna alegerea noastra. A numi ceva inseamna a-i afirma existenta si a-i invoca prezenta. De aceea mentalitatea magica interzice oamenilor sa pomeneasca pe sleau obiecte si fiinte primejdioase. Taranii din Apuseni nu risca nici in vremurile noastre sa spuna ursului din padure altfel decat Mos Martin. Iar pe nesocotitul adversar al lui Dumnezeu nu se incumeta sa-l numeasca direct, ci il poreclesc Necuratul, Duca-se pe pustii, Bata-l crucea, Nefartatul…

Psihologia contemporana a descoperit ca vorbele declanseaza efecte biochimice si reactii fiziologice care produc satisfactie profunda sau adevarate dezastre launtrice. O adresare violenta sau rautacioasa creste dramatic presiunea sanguina a interlocutorului, ritmul respiratiei si tensiunea lui musculara, in timp ce cuvintele afectuoase il relaxeaza si il imbujoreaza de fericire.

Revelatia unui asemenea impact ne motiveaza sa urcam pe o noua treapta de responsabilitate. Mai ales ca primii care asculta suntem… noi insine. Manevrate gresit, propriile vorbe, rostite sau doar gandite, ni se intorc impotriva. Ca armele recrutilor stangaci care se impusca singuri in picior.

In limba romana cuvintele capabile sa induca stari negative sunt de trei ori mai numeroase decat cele care descriu sentimente pozitive. Pentru specialisti faptul ramane o simpla constatare. Dar pentru cei hotarati sa-si transforme din temelii felul in care gandesc, simt si actioneaza, acest raport statistic inseamna o provocare la intreita luciditate. Un impuls de a inlocui obisnuitele afirmatii toxice cu unele pline de energie, optimiste, binefacatoare.

Publicitate

Vrei ca vorbele tale sa devina o parte a practicii spirituale cotidiene? Pentru a dezvolta vigilenta care-ti identifica automatismele si formularile negative ai, intr-adevar, nevoie de antrenament. Dar poti incepe ceva important chiar acum – sa spui din tot sufletul „multumesc”. Indrazneste sa repeti in gand: „Multumesc”. E un cuvant care descatuseaza instantaneu energia recunostintei. Nu prea gasesti motive de gratitudine? Daca privesti atent, descoperi insa o sumedenie.

Oricat de marunte ar parea, merita cu prisosinta sa te inclini sufleteste in fata lor si sa spui din nou si din nou „multumesc”. Nimic din ceea ce primesti nu ti se cuvine pur si simplu. Fiecare gura de aer pe care o respiri este un privilegiu divin, o coplesitoare dovada de dragoste. Universul iti intinde toate mainile si toate darurile.

Azi e frig si mohorat?

Multumeste pentru lumina care freamata sub nori, pentru micile delicii pe care ti le ofera mirosul, gustul, vazul, pipaitul, auzul. Pentru mancarea de pe masa, pentru locuinta care te apara de capriciile vremii, pentru oamenii care te-au primit in inima lor, pentru surasul de simpatie al unui strain. Pentru libertate si vremea de pace, pentru fiecare strafulgerare de frumusete la care esti partas. Pentru tot ce te face sa razi cu pofta.

Pentru ce te impresioneaza, te induioseaza, te farmeca din cele petrecute tie sau altora, fie si necunoscuti. Multumeste cat mai des in timpul unei zile. Fa acest exercitiu de gratitudine o saptamana, o luna, un an. Pana cand inima insasi reverbereaza si se umple de o dulceata enigmatica. Si stii marele secret? Nu suspina, nu regreta nimic din ceea ce inca iti lipseste.

Nu te ruga sa primesti lucrurile pe care ti le doresti. Pur si simplu multumeste pentru ele cu fervoare, neobosit, la fel ca pentru tot ceea ce viata iti daruieste chiar acum. Multumeste la timpul prezent. Daca o faci cu perseverenta, te vei convinge de puterea paranormala a recunostintei.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet