O poveste despre îngerul care trăiește în tine

O poveste despre îngerul care trăiește în tine

Publicat de Larisa Moldovan pe 23 March 2021 in Dezvoltare PersonalaLecții de viațăPildeSpiritualitate

A fost odată un înger care avea niște aripi atât de albe, de frumoase, de orbitoare, de strălucitoare, atât de ușoare, încât putea zbura cât de mult voia cu ajutorul lor.

În timp ce zbura peste pământ, îngerul a văzut un om care avea nevoie de ajutor. El, desigur, a coborât pe pământ și l-a ajutat pe om.

Bărbatul i-a mulțumit foarte mult și a început să admire aripile îngerului. Apoi i-a cerut permisiunea să le atingă și, bineînțeles, îngerul a acceptat. Întrucât bărbatul era un muncitor obișnuit și își câștiga existența prin munca fizică, mâinile sale erau murdare, iar o pată mică a rămas pe aripile îngerului.

Dar ce era o mică pată pentru înger, nici măcar nu a observat. Când îngerul se pregătea să decoleze, bărbatul l-a rugat să-l ajute cu o altă problemă. Îngerul nu a putut să refuze un om bun ca el și l-a ajutat din nou, iar omul, drept mulțumire, a mângâiat aripile îngerului.

Și astfel s-au împrietenit, pentru că omul avea multe probleme și îngerul era mereu bucuros să-l ajute. Pentru el erau ușor de rezolvat.

Omul a fost de fiecare dată recunoscător pentru ajutor și a continuat să mângâie aripile îngerului în semn de recunoștință. Cu timpul, aripile îngerului s-au înnegrit complet. Îngerul nu mai putea zbura și nici nu mai avea timp, pentru că era ocupat să-l ajute pe om. La un moment dat, s-a obișnuit atât de mult printre oameni încât a început să uite că este înger.

Așa au trăit amândoi, până când un alt înger a apărut pe cer. Celălalt înger, care era pe pământ, l-a văzut și a început să viseze că, dacă va avea aripi, va zbura și va cuceri cerul, deja uitase complet că era înger. Îngerul care era în cer l-a văzut, a coborât pe pământ și l-a întrebat de ce nu a decolat și ce face printre oameni. În acel moment, îngerul de pe pământ și-a amintit cine este cu adevărat, și-a privit aripile și s-a îngrozit, erau negre ca noaptea.

Îngerul și-a dat seama că toată murdăria de pe aripile sale erau probleme și sarcini care îi erau date omului să învețe să le rezolve singur. Apoi îngerul și-a scuturat bine aripile și toată murdăria a căzut la picioarele omului. Cei doi îngeri au zburat către cer, iar bărbatul se uita la ei cu admirație, dorindu-și să fie ca ei.

Dar nu putea, pentru că era doar un om, avea multe probleme și trebuia să trăiască pe pământ și să le rezolve. Bărbatul și-a continuat drumul, dar în mintea lui se derula numai zborul celor doi îngeri, se gândea constant la ei și voia să poată zbura.

Și ce să vezi? El a încetat să se gândească la problemele sale și nu pentru că acestea au dispărut, ci pur și simplu au început să se rezolve singure. Toate gândurile omului erau despre zburat, iar acest lucru i-a dat aripi. Și a încetat să se mai teamă de dificultăți, dimpotrivă, a acceptat cu bucurie noile provocări, pentru că deveneau din ce în ce mai ușor de rezolvat. Cu fiecare sarcină rezolvată a început să observe că picioarele lui abia mai atingeau pământul.

“Ce se întâmplă?” Se întreba panicat.

„Acestea sunt aripile tale!” A auzit o voce interioară.

“Cum adică? Sunt și eu un înger? ”

“Da! Tocmai de asta ți-au fost date atâtea sarcini de rezolvat, pentru ca aripile tale să poată crește ”.

Omul era fericit. Astfel, un alt înger cu aripi albe și frumoase a apărut pe cer și, după el, au continuat să se ridice  îngeri unul după altul. Au devenit din ce în ce mai mulți. Erau fericiți și se simțeau minunat pentru că puteau zbura.



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!