O pilda plina de intelepciune pentru cei care nu stiu sa traiasca

Toti dorim sa avem libertate intr-o relatie. Iata cateva dintre modurile in care poti sa alegi daca ai o relatie deschisa si sincera prin felul in care acorzi libertate celui de langa tine. Libertatea pe care o oferim unul altuia in mod implicit, care atunci cand este sustinuta de ambele parti, reprezinta o fundatie foarte sanatoasa pentru o relatie. 1. Libertatea de a fi diferit. Poti sa fi diferit fata de mine si sa ai diferite pareri, gusturi, inclinatii, etc. Faptul ca avem o relatie nu inseamna ca neaga aceasta libertate. Asa ca nu trebuie sa indeplinesti fiecare nevoie sau sa te potrivesti cu fiecare stare a mea. Desi avem o relatie, nu este nevoie sa fim identici. 2. Libertatea de a fi o fiinta individuala. Esti unic, ai propria personalitate si faptul ca ne iubim nu inseamna ca trebuie sa fim „siamezi” – ar trebui sa avem in continuare libertatea de a avea propriile personalitati, credinte, opinii, valori si individualitate. Ceea ce ne aduce impreuna este tocmai deosebirea dintre noi, ne completam unul pe celalalt tocmai pentru ca suntem diferiti. Poti sa te bucuri de linistea casei chiar daca eu prefer padurea, poti sa faci lucrurile altfel decat le fac eu, poate sa-ti placa ordinea chiar daca prefer spontaneitatea. Iubirea nu ingradeste libertatea celuilalt, poti iubi cu adevarat doar atunci cand il accepti asa cum este, fara sa incerci sa il schimbi pe celalalt. „NOI” nu trebuie sa-l ingradeasca pe „EU”. 3. Libertatea de a avea propria intimitate. Este greu de oferit partenerului. E vorba de jocul „daca m-ai iubi cu adevarat, mi-ai spune si ce gandesti”. Iar la baza lui sta propria lipsa de securitate. Trebuie sa stiu tot ce faci, pe cine cunosti, unde mergi, cu cine ai vorbit si chiar sa-ti cunosc gandurile – altfel nu te pot controla si, prin urmare, ai putea sa gasesti pe altcineva si sa ma parasesti. Tragic este ca adesea, controlul asupra celuilalt produce chiar efectul pe care dorim sa-l evitam: gelozia, nesiguranta, indiscretia, atitudinea interogatoare. Toate acestea indeparteaza partenerul si il invita sa gaseasca pe cineva care il respecta si care ii ofera libertatea de a avea intimitate. Acceptarea intimitatii celuilalt inseamna respect, fata de celalalt, dar mai ales fata se sine. 4. Libertatea de a fi imperfect. Se intampla adesea in relatii, mai ales dupa ce trece vartejul primelor zile, ca unul dintre parteneri sa isi aroge rolul de parinte sau profesor critic. In loc sa fie doi oameni care interactioneaza ca adulti pe picior de egalitate, unul incearca sa corecteze imperfectiunile celuilalt – imperfectiuni dupa parerea sa. Apare o adevarata lupta: a unuia sa isi mentina dreptul de a face lucrurile in felul sau si a celuilalt sa-si modeleze partenerul dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie. Aceasta lupta, desi cei doi nu o vad este o oglida despre sine: incercam sa-l schimbam pe celalalt, dar acele lucruri sunt in noi. „Schimba-te pe tine si lumea intreaga se va schimba.” 5. Libertatea de a avea propria viata. Aceasta inseamna ca suntem de acord ca avem fiecare dreptul la o viata independenta „in afara cuibului”. Putem sa avem fiecare prietenii nostri si sa ne bucuram de activitati si interese separate si, in acelasi timp, sa pretuim si sa ne bucuram de relatia noastra: „Esti liber sa ai o viata si interese personale, poti sa te bucuri de prietenii, locuri si activitati, care nu ma intereseaza pe mine si nu vad lucrul asta ca pe o amenintare la adresa relatiei noastre. Este minunat ca ne iubim si ne intelegem atat de bine. Iar aceasta este o relatie si nu o inchisoare!” Negarea acestei libertati transforma relatiile in capcane. Cele mai frecvente motive pentru subminarea ei sunt: teama de a nu pierde partenerul si teama de a nu pierde posibilitatea de a domina viata partenerului. 6. Libertatea de a evolua si a te schimba. Adesea apare un program interesant in relatii: „pentru mine este in regula sa cresc, sa ma dezvolt, sa evoluez, sa ma schimb, etc. Dar partenerul meu trebuie sa ramana exact asa cum era cand ne-am cunoscut”. El nu trebuie sa imbatraneasca, sa slabeasca, sa se ingrase, sa mearga la sala, sa isi gaseasca interese noi, sa-si schimbe obiceiurile, infatisarea, stilul de viata, etc. – sau cel putin nu trebuie sa faca asa ceva fara permisiunea si binecuvantarea mea. A oferi aceasta libertate celuilalt inseamna respect pentru dreptul fiecaruia de a evolua si a se schimba in mod continuu. Ai dreptul sa nu ramai acelasi! Deoarece te iubesc cu adevarat pentru cine esti tu, iti iubesc si caleidoscopul de stari, infatisari, interese, credinte, directii, care se pot schimba. Inseamna sa alegem nu sa transformam partenerul in ceva ce nu este, ci sa-l acceptam asa cum este, poate sa fie si va fi! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Dacă credem că viaţa noastră este delimitată de nişte graniţe înguste, dintr-o dată acele graniţe vor deveni reale. “– Anthony Robbins

Doua fete tinere imparteau aceeasi locuinta. Una dintre ele s-a imbolnavit grav, a facut pneumonie intr-o perioada in care nu erau descoperite medicamentele si nici un alt remediu salvator.

Dupa ce a consultat-o, doctorul nu i-a dat mari sanse de supravietuire, insa colega ei nu a vrut sa renunte la speranta ca isi va reveni!

Fata bonava se asezase langa o fereastra si vedea un zid cu iedera pe el. Zi de zi privea acel zid; ziua trecea, iar ea se intrista tot mai tare.

Cand a venit toamna, ea si-a dat seama ca starea ei nu s-a imbunatatit, ci s-a agravat. S-a gandit ca iedera este un semn de la Dumnezeu. I-a spus prietenei sale ca atunci cand ultima frunza va cadea, ea va muri. Nu mai facea nimic altceva decat sa numere cate frunze au mai ramas… cu fiecare frunza ce cadea, ea suspina… si pofta de viata ii pierea.

Prietena sa incerca din rasputeri sa o incurajeze, dar nimic nu mai putea face loc sperantei.

Undeva la parter statea un pictor batran si sarac. Fata sanatoasa, fiind si ea pictorita, il chema uneori pe batran pentru a picta impreuna.

Astfel, batranul a aflat de povestea fetei muribunde si de prezicerea ei sumbra. El a incercat sa o inveseleasca. Cei doi s-au imprietenit… desi tanara nu spunea mai nimic, ii placea sa isi petreaca ziua in compania batranului.

Publicitate

Zilele treceau… si vremea devenea tot mai urata… pe iedera mai exista doar o singura frunza, care se zbatea in bataia biciuitoare a vantului rece de toamna. Fetele se uitau cu frica dimineata la zid. Nu isi spuneau nimic, insa stiau ca nu mai au mult timp.

Mare le-a fost uimirea cand au vazut ca dupa o noapte zbuciumata, plina de ploaie si vant, frunza era tot acolo! Speranta a renascut pentru tanara bolnava!

In acea dimineata, batranul a fost gasit mort….era ud si plin de vopsea!

Fata sanatoase a mers langa zid si a vazut ca oricat de puternic era vantul frunza nu se misca!

Dalai Lama: “In Tibet exista o zicala: Nenorocirea trebuie sa fie folosita ca o sursa de putere. Indiferent de dificultatile cu care ne confruntam, de experientele dureroase de viata prin care trecem, adevaratul nostru dezastru este sa ne pierdem speranta!”

Pana la batranete, nu prea avem timp sa ne intrebam care este sensul vietii. La batranete, avem timp sa o facem, dar atunci ne izbim de o descoperire penibila: viata are un sens doar daca nu-l cauti.

“Oamenii isi traiesc viata in anticipatie, hotarand ca la un moment dat cand vor avea timp vor fi foarte fericiti. Dar prezentul are un avantaj fata de alte momente–ne apartine. Oportunitatile trecute sunt pierdute, iar cele din viitor inca nu au venit. Ne putem scalda intr-o mare de placeri, ca si cum am sta intr o mare de vin; dar daca amanam degustarea din ele prea mult ne vom da seama ca ambele au acrit din cauza vremii.” (Charles Caleb Colton)


Publicitate


Alte Articole