Image

O inima frumoasa are multe cicatricii, insa ramane frumoasa indiferent cat a suferit!

Publicat de Patricia Esca pe 10 June 2020 in De Suflet

“Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea – Iubirea – necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea – Voinţa necesară Desăvârşirii omului.” – Arsenie Boca

Legenda spune ca, intr-o zi, un tanar s-a oprit in piata centrala a unui oras, proclamand ca el are cea mai frumoasa inima din lume. O multime de oameni s-au adunat in jurul lui… toti i-au admirat inima pentru ca era perfecta. Nu avea nicio urma sau vreun mic defect.

Insa… un batran a aparut in multime si a spus:

“Perfectiunea inimii tale nu se compara cu frumusetea inimii mele.”

Multimea si tanarul s-au uitat la inima batrnaului. Aceasta batea puternic, insa era plina de cicatrici. Existau locuri in care bucati din ea erau inlocuite cu altele, care nu se potriveau deloc, iar alte bucati lipseau… marginile erau si acestea neuniforme… Din loc in loc se vedeau rani larg deschise, inca sangerande.

“Cred ca glumesti!” – a spus tanarul. “Cum poti compara inima mea cu inima ta? A mea este perfecta… a ta este plina de cicatrici si durere!”

“Da… inima ta arata impecabil… insa nici intr-o mie de ani nu as schimba inima mea cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am oferit dragostea mea… am rupt o bucata din inima mea si i-am dat omului de langa mine, care mi-a daruit si el o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Acestea sunt semnele dragostei.

Desi aceste scobituri sunt dureroase, ele raman deschise, amintindu-mi de dragostea pe care o am pentru acesti oameni… Cine stie, este posibil ca intr-o zi ei sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.

“Inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Și nimeni nu știe ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafață. “ -Haruki Murakami

“Intelegi acum care este adevarata frumusete a inimii?” – a intrebat batranelul cu voce calda.

Tanarul statea in tacere, cu lacrimi curgandu-i siroaie pe obraji. A mers pana la batran, a atins inima lui perfecta, tanara si frumoasa si a rupt o bucatica din ea, apoi i-a oferit-o batranelului.

Batranul a luat darul primit si l-a pus in inima lui… apoi a luat o bucatica din inima lui veche, plina de cicatrici si a pus-o in golul ramas din inima tanarului.

Se potriveau, dar nu perfect. Marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit din nou inima. Aceasta nu mai era perfecta, insa era mai frumoasa ca niciodata deoarece in inima candva perfecta pulsa de acum dragoste din inima batranelului.

“Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima.” -Liviu Rebreanu

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!