O femeie care se respecta nu vrea banii barbatului, ea vrea iubirea, timpul si atentia lui!

Eram intr-o simpla zi de primavara.. Vremea de afara era una potrivita pentru o iesire asa ca am pornit la drum. Ma indreptam usor catre o biserica din oras, acolo unde intentionam sa merg pentru a ma incarca si pentru a ajunge la un echilibru pe plan spiritual. Imi simteam sufletul incarcat de atatea si atatea lucruri asa ca am decis ca macar 30 minute sa acord atentie gandurilor mele intr-un loc potrivit. Unele situatii neplacute, dar si stresul din ce in ce mai mare prin care treceam, imi spuneau ca am nevoie de cateva minute petrecute la biserica in liniste. Aveam in mine dorinta de a ma regasi, de a ma impaca cu mine si de a face putina ordine in mintea mea incarcata de provocarile de zi cu zi. Am ajuns acolo, imi spun o rugaciune in gandul meu si multumesc pentru toate cele primite, cand la un moment dat sunt intrerupt de un baiat, subtirel si mic de statura. Aveam in fata mea un copilas de vreo 8 anisori, slabut, cu haine saracacioase dar cu o privire blanda si calda. In clipa imediat urmatoare, un glas duios si usor tremurat imi spune: „Te rog frumos, crezi ca ai putea sa ma ajuti cu 1 leu?” Am stat putin si m-am gandit vreme de vreo 10 secunde si parca o voce interioara imi spunea ca in spatele acelui om cu haine saracacioase se ascunde o poveste ce merita toata atentia mea. Am bagat mana in buzunar si i-am oferit acestuia mai mult decat suma pe care ma rugase initial sa o ofer. Ii citeam in ochi bucuria si multumirea pe care acesta o simtea si cum pe chipul sau cald i se desenase un zambet, o multumire si o bucurie. Peste cuvinte de multuimiri sincere pe care mi le-a adresat, acesta ramane o clipa si ma intreaba daca am doar cinci minute libere in care sa imi explice de ce a facut gestul de a-mi cere acesti bani. Am ramas putin surprins pentru faptul ca isi dorea sa imi explice acest lucru, privind cu ochii realitatii si comparandu-l cu oricare alt cersetor, isi vazuse scopul indeplinit… asa ca nu mai avea de ce sa mai stea langa mine si mai ales sa imi si dea explicatii in urma gestului sau. Am decis sa il ascult cinci minute desi eram conditionat de timp, dar aveam un sentiment placut alaturi de el. Presimteam ca in acel copil se ascunde o lectie de viata, o lectie de supravietuire de la care cu siguranta pot invata cate ceva, asa ca am decis sa il las sa isi deschida sufletul in fata unui necunoscut. Imi spunea cu ochii blanzi si cu un efort nespus sa isi stapaneasca lacrimile, despre familia pe care nu a cunoscut-o niciodata, familie ce nu a avut nici macar bunul simt sa il caute sa se intereseze de soarta lui. Imi spunea despre frigul ce adesea il indura pe strazi, despre ironiile si rautatile ce se fac la adresa lui de catre oamenii ce nu stiu ce poveste de viata ascunde in sinea sa, oameni ce au avut putin noroc pentru ca s-au nascut in familii ce isi iubesc copiii si nu ii lasa in grija altora sau pe strazi. Vazand ca il ascult acesta imi spune ca fericirea este la indemana tuturor, dar de acest lucru nimeni nu este constient. Oamenii uita sa fie recunoscatori atunci cand au macar o bucatica de fericire, iar el desi trece prin greutati extrem de mari, are momente in care se simte fericit pentru ca a gasit ce sa manance in ziua respectiva. Imi povesteste ca a mers mult pe drumurile din tara , ascuns in toalete de tren sau furisat intr-un compartiment unde isi poate petrece macar 2-3 ore de somn in liniste si in caldura, pentru ca trupul sau fragil sa poata rezista. Am ramas surprins sa aud ca in drumul lui, nu uita niciodata sa mearga la biserica sa multumeasca pentru ca a avut ce manca si pentru a fi recunoscator Celui de Sus ca a strans cativa lei si se poate descurca. Desi nu avea nimic .. nu se plangea de acest lucru. Se simtea bogat pentru ca are o pereche de incaltari pe care le ingrijeste, haine ce il ajuta sa resimta mai putin frigul si o gentuta in care poarta cu sfintenie cateva iconite, armele sale impotriva vietii crunte ce i-a fost data. Desi incercat din toate partile, imi spune ca este optimist si increzator intr-un viitor mai bun si crede cu tarie ca viata nu il va uita si intr-o zi va avea un camin unde se va simti apreciat si iubit asa cum iubeste el tot ce il inconjoara. Am privit in ochii lui si mai ca ma implora sa fiu recunoscator si sa ii invat si pe cei din jur sa fie recunoscatori pentru ceea ce au.. In primul rand pentru ca dorm seara linistiti intr-un pat, fara teama ca poate maine nu se vor mai destepta sau ca in toiul noptii nu sunt treziti de caini sau de oameni rauvoitori. Imi spunea cu sinceritate ca „nu ai nici un motiv sa fii trist, sa iti legi fericirea de mofturile si dorintele tale, de calatorii in nu stiu ce locuri scumpe si nici de haine costisitoare.” Caracterul este cel ce da valoare unui om si nu hainele pe care le poarta. copil saracAm invatat de la el cat de importanta este familia pe care o am si cat de importanta este recunostinta pe care suntem obligati sa o avem fata de cei ce ne-au dat viata si cu mult sacrificiu ne-au crescut. Am invatat sa apreciez si mai mult prietenii , oameni dragi ce ii am prin preajma si sa ma rog in fiecare zi pentru ei multumindu-le lor si lui Dumnezeu ca sunt alaturi de mine. Am invatat ca 1 leu poate aduce un zambet si o lacrima a bucuriei pe fata unui om ce apreciaza cu mult mai mult decat noi banul, cei care cheltuim uneori bani pe tot felul de prostii. Am invatat ca pentru a ajunge la un echilibru in viata ta si pentru a trai cu picioarele pe pamant trebuie sa inveti de la cei saraci ce anume inseamna fericirea si sa dezlegi acele lanturi ce tine trist. Am invatat de la un copil sarac ca maturizarea nu are nici o legatura cu varsta ci doar cu povestea vietii si incarcatura situatiilor prin care trecem. Am invatat prin acest copil sa cunosc mai profund iertarea, pe care cel mic o practica multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca a aparut pe aceasta lume datorita parintilor sai desi l-au abandonat si l-au lasat sa se descurce de unul singur. Am invatat ca fiecare zi din viata mea poate depinde de mine daca este una fericita sau nu. Am invatat ca poti avea zeci de lucruri materiale, daca nu apreciezi valorile importante sau daca nu alegi ca ziua de astazi sa fie una fericita, poti ajunge la fel de trist si depresiv chiar si intr-o masina scumpa sau o casa de lux. Am invatat ca in viata nu trebuie sa te compari cu cel superior tie, pentru ca te vei intrista si in gand vei strecura sentimente de ura fata de aproapele tau ci singura comparatie pe care trebuie sa o faci este doar cea cu tine insuti si sa observi daca astazi ai fost mai bun decat ieri. Am invatat ca pentru a avea un lucru nu este necesar sa suferi mai intai, daca privesti si asculti la ceilalti si la experientele celor din jur si inveti de acolo. Am invatat ca mancarea pe care tu o infruntesti ii poate asigura inca o zi din viata unuia sarac. Am invatat sa pretuiesc hainele ce le port si diminetile pline de soare si zambetul din ochii fiecaruia. Dar cel mai important lucru am invatat ca si eu la randul meu pot invata de la un om ce a simtit pe pielea lui hopurile prin care viata l-a purtat si ca fiecare om are in spate o poveste, o poveste plina de emotie, o lectie pentru fiecare dintre noi asa cum noi toti ar trebui sa fim atenti la cei din jurul nostru. Sa lasam mandria la o parte si sa strangem mana cu prietenie si respect unor oameni deosebiti pe care viata ni scoate in cale, de la care invatam sa ne respectam, sa pretuim sa multumim si mai ales ne invata cum sa fim fericiti! Priveste in ochii aproapelui tau si spune-mi daca si tu ai trecut prin situatii asemanatoare. Astept cu nerabdare comentariul tau pentru ca impreuna sa putem invata unii de la altii, indiferent pe ce pozitie se afla fiecare dintre noi. Iti astept povestea de viata intr-un comentariu si nu uita ca aceasta poate schimba viata tuturor din aceasta comunitate. Invatam unii de la ceilalti si evoluam impreuna!
Publicitate

Desigur, ii poti oferi daruri si bijuterii, pe care si le dorea atat de mult. Poti face totul ca sa se simta libera, sa nu duca lipsa de nimic. Pentru a-i arata cat de mult o apreciezi. Insa ea nu va acorda nicio importanta acestui lucru, pentru ca cel mai valoros lucru pentru o femeie – este timpul pe care i-l oferi.

Acestei femei nu-i pasa de lucrurile scumpe sau de conturile bancare, pentru ea va fi important doar cat de mult petreceti viata impreuna. Ea nu are nevoie de masina, pentru care va trebui sa platesti, lucrand ore suplimentare. Banii sunt importanti. Dar ei vin si pleaca. Iar timpul nu poate fi cumparat. Este ceea ce ni se ofera doar pentru o clipa. Si depinde de tine cum il folosesti.

Timpul este de nepretuit, de aceea o femeie adevarata stie cat de important este sa fie petrecut impreuna cu persoana iubita. Si daca in viata ei exista o alegere intre bani si timp, ea va alege timpul in orice circumstante. Pentru ca relatiile adevarate nu se construiesc pe aceste bucati de hartie. Nu este ceea ce ar trebui sa va tina si sa va lege. Tot ce conteaza, este timpul pe care il impartasiti impreuna pentru micile bucurii ale vietii.

Da, poti sa-i oferi stabilitate financiara, pe care multi o cauta toata viata. Si sa-i promiti ca nu va fi nevoita sa caute un acoperis deasupra capului sau hrana pe masa. Si copiii ei vor avea un viitor luminos. Poti sa-i oferi totul, dar in cele din urma, nimic nu va fi la fel de important precum e atentia ta. Ea vrea sa fie cu acel barbat, care ii va oferi fericirea, dar nu din contul banilor.

Ea este acel tip de femeie, ce cauta un umar puternic pe care sa se poate baza. Bineinteles, banii pot rezolva multe probleme si pot da anumite momente de fericire. Dar nimic nu poate inlocui sentimentul de a fi aproape, de la o simpla atingere. Nimic nu se compara cu cele mai blande si mangaietoare cuvinte.

Publicitate

Banii nu vor putea compensa ani intregi de atentie neimpartasita. Nicio suma de bani nu o va face sa ramana, daca toate sperantele ei vor se vor sparge de peretele tacerii. O femeie adevarata stie ca sentimentele si atentia reciproca in relatie, inseamna mult mai mult decat banii.

Pentru ea nimic nu este mai important decat dragostea ta. Mai devreme sau mai tarziu, totul se reduce la: o iubesti sau nu. De aceea, nu conteaza daca ii oferi o casa mare cu gradina sau inchiriezi un apartament mic.

Singurul lucru care va fi important – este dragostea ta. Este ceea ce asteapta de la tine. Ea poate trai fara bani, indiferent cat de tentanta este viata cu ei. Insa niciodata nu va dori sa traiasca fara iubire reciproca.

Cat de mult te-ar iubi o femeie, daca incetezi sa-i mai acorzi atentie, ea se va dezamagi si va pleca. La altul sau in lumea ei, nu conteaza. Ea va pleca pentru ca nu va gasi grija unui barbat, sustinerea si devotamentul lui, dragostea manifestata prin gesturi.

Ea va pleca inainte sa nu te mai iubeasca, dar mult dupa ce ai fi putut schimba ceva. Va fi prea tarziu si dezamagirea prea mare. Daca inainte credeai ca o poti cuceri cu o masina scumpa, cu toale si accesorii, acum vei intelege ca cel mai de pret nu erau astea, ci atentia.

Permanenta atentie pentru femeia iubita.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Sunt trei ani de cand sunt cu partenerul meu, pe care, de dragul povestirii, il vom numi Andrei. Ne-am cunoscut in timpul facultatii. Am fost instantaneu atrasa de el - ochii verzi patrunzatori, parul blond si zambetul fermecator il faceau greu de ignorat. La doar cateva saptamani de la inceperea facultatii deveneam deja oficiali pe Facebook. Este cel mai bun prieten al meu, confidentul meu, cel alaturi de care ma pot vedea pentru tot restul vieii. Si sunt capabila sa spun aceste lucruri despre el cu toata increderea deoarece recent l-am inselat. Nu am planuit niciodata sa il insel pe Andrei. Nu este ca si cum ajunsesem la un punct al relatiei in care eram nefericita si nu vedeam nicio cale de iesire. Am fost intotdeauna fericiti, inca simt o bucurie imensa atunci cand il vad sau cand ma suna. Avem grija sa petrecem timp impreuna si sa iesim la intalniri, la fel ca la inceput. Nu m-am plictisit de el - emotional sau fizic -, iar viata noastra amoroasa a fost si este foarte activa si satisfacatoare pentru amandoi. Povesti de viata: "Iubitul meu m-a folosit pentru a-si ascunde relatia cu un alt barbat. Viata mea a fost o minciuna" Cred ca unul dintre motivele pentru care l-am inselat este pentru ca inainte de a-l intalni pe Andrei tocmai iesisem dintr-o relatie de patru ani cu altcineva. Asta inseamna ca sapte ani din viata mea de pana acum au fost petrecuti in relatii serioase, cu o pauza foarte mica intre ele. Nu am planuit asta. Pur si simplu m-am indragostit pana este cap de Andrei inca din primele zile de facultate. Dar cum ar fi daca? Pe langa asta, sunt singura dintre prietenele mele care este intr-o relatie exclusiva. De fiecare data cand ne vedem au cate o povestire spumoasa despre cate un tip pe care l-au cunoscut in club sau vreo aventura. Pot doar sa zambesc si sa le ofer un sfat atunci cand il cer. Povestile lor, insa, m-au facut curioasa si am inceput sa ma intreb cum este sa ai un astfel de stil de viata. Aceasta este o optiune pe care nu am explorat-o niciodata, la care nici macar nu m-am gandit, deoarece in ultimii sapte ani m-am daruit in intregime relatiilor mele. Acel "cum ar fi daca" a inceput sa rasara intr-un colt al mintii mele. L-am inselat pe Andrei cu un tip pe care l-am cunoscut la un seminar. Este inteligent, amuzat si foarte, foarte atragator. Era chiar dificil sa nu fiu interesata de el. Dupa ce l-am cunoscut mai bine am inceput sa fiu atrasa si amoros, iar curiozitatea mea crestea din ce in ce mai tare. Exista clar o tensiune amoroasa intre noi, o dorinta reciproca indraznesc sa spun. Stia ca ma vad cu Andrei si, din respect, nu a facut nicio incercare de a ma cuceri. Eu sunt cea care a depasit aceasta limita. Am premeditat totul L-am invitat sa vedem un film la mine, avand intentii foarte clare in mintea mea. Acel "cum ar fi daca" ce staruia de ceva timp in mintea mea a pus stapanire pe mine. Iar amorul a fost fantastic. Nu am facut dragoste. A fost amor salbatic. De trei ori la rand. Uneori ma intreb de ce nu ma simt vinovata ca l-am inselat pe Andrei cu colegul meu sau de ce nu ma simt vinovata ca mi-a placut amorul atat de mult. Raspunsul meu este mereu acelasi: pentru ca este ceva ce trebuia sa fac pentru mine. Sunt o feminista declarata, dar asta nu a avut nicio legatura cu exprimarea libertatii mele de femeie sau orice de genul acesta. Nu sunt o persoana rea, lipsita de moralitate. Nu sunt o femeie usoara. Nu am crescut intr-un camin dezbinat in care parintii se inselau unul pe celalalt. Nu sunt insensibila sau incapabila de a iubi sincer. Pur si simplu aveam nevoie sa explorez o optiune care mi-a fost intotdeauna la indemana, dar pe care nu am sesizat-o in cei 7 ani de monogamie. Am inteles cat de mult il iubesc Dupa ce l-am inselat pe Andrei mi-am dat seama ca acest stil de viata nu este pentru mine si nu va fi niciodata. Inteleg de ce prietenelor mele le place - excitarea, misterul, detasarea emotionala, distractia si amorul ocazional - dar eu nu mi-l doresc pentru mine. Acel "cum ar fi daca" a disparut din mintea mea. Faptul ca l-am inselat m-a facut sa inteleg de fapt cat de mult il iubesc pe Andrei. Nu m-am putut imagina intr-o relatie cu colegul meu - un tip pe care il admiram si fata de care eram atrasa - ceea ce a fost un semn clar ca nu ma voi putea vedea vreodata cu altcineva decat cu Andrei. I-am spus ca l-am inselat. I-am spus totul, de la acest "cum ar fi daca", care nu-mi dadea pace, pana la actul in sine. Am omis numele colegului meu totusi, pentru ca, in definitiv, nu conteaza cine este si nici Andrei nu a vrut sa stie. Nu am plans si nu l-am implorat pe Andrei sa ramana cu mine, deoarece nu-mi parea rau de ceea ce facusem. As fi inteles daca m-ar fi parasit pe loc. Nu-mi doream sa se intample asta, dar era o posibilitate pe care am acceptat-o si mi-am asumat-o. Infidelitatea mea ne-a intarit relatia Nu s-a intamplat asta. Sigur, s-a infuriat, a fost suparat pe mine, dar m-a iertat, intr-un mod matur si intelegator. Nu si-a pierdut increderea in mine, deoarece stie ca nu l-am inselat ca urmare a ceva ce a facut el sau pentru ca nu-l mai iubesc. Unii probabil vor fi socati ca spun asta, dar cred ca infidelitatea mea ne-a intarit relatia. Aveam deja o legatura extraordinara, dar acum suntem si mai deschisi, mai plini de afectiune, comunicam mai profund. Relatia noastra nu a avut de suferit si nu mai vorbim niciodata despre acest incident. Radem impreuna, ne distram si vorbim despre viitorul nostru impreuna - unul fericit. Atunci cand ma uit in spate la relatia noastra, nu as schimba nimic si, cel mai important, sunt impacata ca mi-am satisfacut curiozitatea.