Nu trece prin viață prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ți capteze atenția!

"Ține minte: ca să nu obții ceea ce vrei este adeseori un noroc incredibil." - Dalai Lama Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului continua sa ne inspire zi de zi. Acestea sunt cele 10 legi ale vietii, care ne-ar ajuta sa devenim oameni mai buni, spune Dalai Lama: 1. Dalai Lama: Nimic nu este permanent. Daca intelegme din adancul sufletului acest adevar care descrie tot ceea ce ne inconjoara, reusim sa ne eliberam din stransoarea atasamentelor si sa intelegem ca totul este intr-o continua miscare. Astfel putem devei mai liberi. Traind fara asteptari si atasamente, ne deschidem - intram in ritm cu mersul firesc al vietii care din suferinta se transforma in incantare. Dalai Lama2. Dalai Lama: Zambeste daca vrei un zambet de la altcineva. Oamenii de stiinta vorbesc astazi despre "neuronii oglinda". La zambet, oamenii reactioneaza tot cu zambet. Cand zambim cuiva, ii oferim o bucatica din starea noastra de bine si din energia noastra pozitiva. Zambind ne facem noua zilele mai frumoase, dar si celorlalti. 3. Dalai Lama: Iubirea si compasiunea sunt pilonii Pacii in lume. Atunci cand oamenii se inchid in fata suferintei care este in ceilalti, atunci ei nu mai sunt capabili sa il trateze pe "aproape" cu iubire si compasiune. Daca cu totii am fi mai intelegatori unii fata de ceilalti, atunci am reusi sa aducem mai multa Pace si stabilitate in lume. 4. Dalai Lama: Judeca-ti succesul in functie de lucrurile la care a trebuit sa renunti, ca sa il obtii. Mai este un adevarat succes acel lucru care ne-a facut sa ne indepartam de cei dragi, care ne-a facut sa ne pierdem sanatatea sau ne-a facut sa ne indepartam de lucrurile care ne plac cu adevarat? 5. Dalai Lama: Odata pe an, mergi intr-un loc unde nu ai mai fost niciodata. De cate ori avem experiente noi, ne deschidem perspectivele si ne energizam. Calatoriile ne ajuta sa ne recapatam forta, creativitatea si ne inspira. 6. Dalai Lama: Trebuie ca mai intai sa incepi sa oferi, fara sa ta astepti la absolut nimic in schimb. In momentul cand oamenii reusesc sa aduca in viata lor mai multa iubire neconditionata, atunci ei reusesc sa creeze spatiul pentru o viata mai plina de sens. 7. Dalai Lama: Aminteste-ti ca uneori, sa nu obtii ceea ce iti doresti este de fapt o mare sansa. De cate ori oare, nu am suferit la gandul esecului, fara sa ne gandim vreo clipa ca poate, ceea ce consideram noi esec era ceva ce poate nu ni se potrivea? 8. Dalai Lama: Bunatatea este cheia pacii si armoniei in familie. Trebuie sa invatam sa fim buni in primul rand cu oamenii cei mai apropiati. Daca cu totii cultivam aceasta atitudine, reusim sa cladim relatii sigure, implinite si de durata. Bunatatea si sprijinul traite in familie ne ajuta sa ne concentram mai bine asupra altor aspect ale vietilor noastre. Cand cineva este bun cu tine si are incredere in tine, atunci, oriunde te-ai duce si orice usi ai deschide tu stii in adancul sufletului ca meriti sa fii tratat cu bunatate si ca meriti orice succes. 9. Dalai Lama: Petrece in fiecare zi timp in singuratate. Timpul petrecut cu noi insine, in intimitate, este la fel de valoros ca cel petrecut impreuna cu oameni dragi. Este timpul cand iti gsesti linistea si inspiratia, dar mai ales claritatea. 10. Dalai Lama: Scopul vietilor noastre este sa fim fericiti. Din pacate, ni se spune mult prea rar acest lucru. Dar intr-adevar… de aceea suntem aici, sa intalnim oamenii care ne fac fericiti, sa avem experiente care sa ne faca fericiti si sa ne bucuram de viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Un tânăr director executiv conducea pe stradă, puțin cam prea repede, noul său Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate și a încetinit, atunci când a crezut că a văzut ceva.

Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. În schimb, o cărămidă a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul, la locul unde fusese lovit de cărămidă. A sărit furios din mașină, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcată, țipând:

„Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?”

Copilul era speriat. „Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida, pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.”

Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului: „Mă ajutați, vă rog, să-l pun înapoi în scaunul cu rotile? Este rănit și e prea greu pentru mine.”

Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună.

„Mulțumesc și Domnul să te binecuvanteze”, i-a spus copilul recunoscator, străinului.

Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea scaunul cu rotile a fratelui său în josul drumului, spre casa lor.

Jaguarul a facut un drum lung și încet, înapoi.

Stricăciunea era foarte vizibilă, dar șoferul nu a reparat-o niciodată. El a păstrat urma de pe portieră, astfel încât să-și amintească oricând de mesajul primit:

„Nu trece prin viață prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ți capteze atenția!”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate

Puterea darului

Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici in ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui cerşetor doi bănuţi, în rest, toată viaţa lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu:

– Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai!Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor.

Se acea că murise şi ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfanţul Petru l-a întrebat:- Bine, omule, ce-i cu tine aici?- Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai.- Da’ crezi tu că poţi?- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate …si a inceput sa-si caute punga cu galbeni in buzunare dar nu a gasit nimic.- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva!

Şi într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi- Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe Pământ aveam de mii de ori mai mulţi.

Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi?- E, omule, I-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer.Cu ele poţi într-adevăr să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns? În toată viaţa n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă în timpul vieţii ai fi strâns mai multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa…Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a mai fost la fel. Din acea zi a căutat să adune comori doar în cer.

„Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”

A darui este secretul pe care putini il inteleg.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Tinerii din ziua de azi se tem sa-si exprime opiniile si sa-si sustina punctul de vedere, vad piedici la tot pasul, prefera sa renunte la lupta si sa se complaca in rolul victimei, care trebuie inteleasa si protejata. Parintii, scoala, societatea contribuie la formarea unui mediu in care generatiile devin tot mai fragile, incapabile sa faca fata criticilor, este de parere directoarea unei organizatii de tip think tank din Marea Britanie. Din punct de vedere evolutiv si istoric, adolescenta este varsta la care tinerii isi asuma riscuri si cauta aventura, isi cladesc idealuri, se pregatesc sa dea piept cu viata. In schimb, tinerii din ziua de azi cresc invatand sa perceapa lumea ca pe un loc infricosator, prin transmiterea insistenta a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vietii de zi cu zi, dupa cum afirma directoarea organizatiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox. Aceasta enumera printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenta cu care se exagereaza riscurile presupuse de aproape orice activitate ar intreprinde. Parintii au devenit atat de protectori incat le rapesc pana si libertatea de a se juca si de a alerga in aer liber, de a se catara in copaci, asa cum era perfect normal cu ani in urma, si totul in numele sigurantei si in dorinta de a le netezi drumul in viata. “Generatia fulgilor de zapada” O intreaga industrie s-a dezvoltat in jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fara sa realizam ca toata grija aceasta se intoarce impotriva lor. Parintilor li se spune constant ca trebuie sa elimine critica din discutiile cu copiii, pentru a nu le stirbi stima de sine, dar asa le anulam gandirea critica. Ii crestem si ii educam astfel incat ajung sa considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac si devin mai afectati decat ar fi cazul de ceea ce cred altii despre ei, explica Fox intr-o carte recent lansata. In volumul intitulat “I find that offensive!”, scriitoarea vorbeste despre aceasta generatie mult prea sensibila numind-o “generatia fulgilor de zapada”, a tinerilor care pana ajung la facultate sunt atat de tematori si neincrezatori incat nu sunt deloc pregatiti sa se descurce cu provocarile de baza ale vietii de adult. Psihoterapeutul Keren Rosner a declarat pentru adevarul.ro ca se confrunta cu nenumarate cazuri de persoane cu depresie, cu anxietate si atacuri de panica foarte grave, tinand cont de instabilitatea care caracterizeaza societatea moderna. Si cum in ziua de azi nici macar familia nu mai este un punct de siguranta, asta se rasfrange si asupra copiilor. Cand un tanar nu are o anumita siguranta, ceva pe care se bazeaza, atunci nu intelege de ce trebuie sa mai depuna efort ca sa faca diverse lucruri. Scad interesul, motivatia. Iar mentalitatea de victima vine tocmai din faptul ca nu mai gasesc placere intr-o activitate si nu au perseverenta de a ramane intr-o zona de interes. Si pentru ca oamenilor nu le este usor sa admita ca sunt slabi, ca nu se descurca, atunci gasesc scuze ca sa justifice, de fapt, renuntarile proprii: asa ca de vina sunt parintii, societatea, vremea etc, subliniaza Rosner. Vorbind despre rolul parintelui de a proteja copilul, Rosner observa ca o protectie sanatoasa este cea in care ii spui ce trebuie sa faca si apoi il lasi sa vezi cum se descurca. „Dar multi parinti care se ocupa de copii, hotarasc totul pana in cele mai mici detalii, pana la adolescenta si chiar mai departe. Asa ajunge un tanar foarte temator, nu va avea incredere in sine si ii va fi frica sa-si puna in practica dorintele, visele”, puncteaza psihologul. Rosner mai arata ca insisi parintii acestor adolescenti traiesc azi cu o teama permanenta, de a nu-si pierde jobul, de a nu-si plati creditele, si le trasmit aceasta frica si copiilor, in mod involuntar de cele mai multe ori. “Acest comportament este preluat si de copii, care cresc cu convingerea ca nu te poti baza pe ceilalti, ca lumea este un loc nesigur si ca trebuie sa fii norocos sau smecher ca sa poti sa rezisti, mesaje foarte frecvent transmise de parinti copiilor. Copiii integreaza atat fricile parintilor, cat si pe cele preluate din propriile experiente. Cum este teama de a fi ridiculizati la scoala”, spune Rosner. Copii care au impresia ca li se cuvine totul Vorbind despre fenomenul de hartuire la scoala (bullying, cum este definit in limba engleza), scriitoarea Claire Fox precizeaza ca acesta nu se mai refera doar la copii care sunt batuti sau injurati de alti colegi, ci inglobeaza si faptul ca unui copil i se pune o porecla sau ca intre copii se isca certuri, sunt raspandite zvonuri, se fac glume pe seama unui alt copil ori gesturi care au o conotatie negativa. Astfel de mesaje senzationaliste despre consecintele traumatice ale acestui gen de comportamente, ii incurajeaza pe tineri sa reactioneze exagerat in fata unei astfel de realitati si sa dezvolte anxietate acuta din cauza unor opinii sau cuvinte, oricat ar fi acestea de neplacute. Pe de alta parte, psihoterapeutul Keren Rosner puncteaza faptul ca tot mai multi tineri din ziua de azi se risipesc in multe activitati, fara a ajunge sa faca performanta in ceva anume, pentru ca le fac fiind constransi de parinti. Vad la cabinet foarte multi parinti care vin cu adolescenti si se plang ca vor performanta, dar acesti parinti au foarte multe pretentii de la copii. Copiii din ziua de azi nu s-au nascut obositi, ci obosesc pentru ca intra de la varste tot mai mici intr-un program foarte solicitant. Ajung in perioada scolii generale sa aiba un program de dimineata pana seara. Au scoala care este foarte solcitanta, temele pe care trebuie sa le faca, dar si ore suplimentare, cu care tot mai multi parinti ii indoapa tot de teama ca altfel nu vor reusi. Parintele vrea sa stie ca are un copil care cunoaste cat mai multe lucruri, ca sa se poate adapta, numai ca asa ajung sa nu-si mai doreasca nimic. Pentru ca sunt impinsi sa faca lucruri pe care nu le fac cu pasiune, au impresia ca nimic in viata asta nu se face cu placere, ca totul este o corvoada, spune psihologul. Nu in ultimul rand, dincolo de copiii hipersensibili, afectati de tot ce se intampla atunci cand lumea nu arata asa cum spera si isi inchipuie ei, exista si extrema cealalta, mai spune Rosner. “Devin foarte indiferenti si la propriile nevoi si la ale celorlalti, ori foarte pragmatici. Au tendinta sa se supraevalueze si considera ca totul li se cuvine, recompense materiale, timp, energie, afectiune etc. Acesti copii ofera foarte putin si cer foarte mult nu numai de la familie si de la cei cu care vin in contact, ci in orice situatie, devin vesnici nemultumiti pentru ca au impresia ca li se cuvine mult mai mult. Se vede asta si in munca pe care o depun intr-o activitate si tendinta este sa fie nerabdatori si lipsiti de perseverenta”, conchide psihoterapeutul. Sursa: adevarul.ro