Nu trece prin viață prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ți capteze atenția!

"Când vorbești cu tine însuți, ai întotdeauna dreptate." — Honoré de Balzac Iata 12 lectii care, puse in practica, pot face diferenta intre o viata trista si una fericita: 1. Nu purta resentimente Filozoful german Albert Schweitzer spunea ca fericirea inseamna o sanatate buna si o memorie proasta. Asta inseamna ca, daca la un moment dat cineva te-a ranit sau ti-a facut un rau, e mai bine sa ierti si sa uiti, decât sa lasi sentimentele negative sa te domine tot restul vietii. A purta pica inseamna a fi deprimat, anxios, stresat. Uitând ofensa, iti limpezesti mintea, ai mai multa energie si te poti bucura de ceea ce are viata bun sa-ti ofere. 2. Trateaza pe toata lumea cu amabilitate, demnitate si respect Bunatatea si altruismul determina creierul sa produca serotonina – hormonul fericirii. 3. Priveste o situatie dificila ca pe o provocare Daca, in loc sa te consideri invins, lupti pentru rezolvarea ei, poti s-o transformi intr-o noua sansa in viata. 4. Nu-ti face griji din orice, mai ales in legatura cu situatiile in care n-ai nicio putere sa intervii De cele mai multe ori, acestea se rezolva si fara ajutorul tau. Traieste in prezent si nu te framânta in privinta viitorului. Vei fi mult mai fericit. 5. Vorbeste-i de bine pe ceilalti Sa fii bun e mai bine decât sa fii rau, nu? Bârfa poate fi, pâna la un punct, amuzanta, dar te lasa intotdeauna cu un sentiment de jena si de vinovatie. A spune numai lucruri placute despre altii este o forma de gândire pozitiva, benefica pentru sanatatea ta. 6. Nu te compara cu altii Fiecare om are propriul ritm al vietii si propriul destin. A te simti superior sau inferior altcuiva nu-ti va aduce niciodata pacea interioara de care ai nevoie ca sa fii multumit cu tine insuti. Concentreaza-te pe evolutia ta fara sa te raportezi la cei din jur. 7. Alege-ti cu grija prietenii Tine minte ca toti nefericitii au nevoie de companie, ca sa aiba un umar pe care sa plânga. Prin urmare, inconjoara-te numai de oameni optimisti. Cu cât mai multa energie pozitiva exista in jurul tau, cu atât mai bine te vei simti. 8. Nu cauta aprobarea celorlalti pentru ceea ce faci Oamenilor fericiti nu le pasa de ceea ce gândesc ceilalti despre ei. Fa ce-ti dicteaza inima si ratiunea ta si nu-i lasa pe negativisti sa te influenteze. Este imposibil sa faci pe plac tuturor. 9. Vorbeste mai putin si asculta mai mult Vei deveni mai intelept. Mediteaza. Momentele de singuratate, intr-o liniste totala, te ajuta sa-ti gasesti pacea interioara. Nu trebuie sa fii un maestru Zen ca sa reusesti asta. 10. Manânca bine Ceea ce manânci determina organismul sa produca anumiti hormoni, care-ti vor influenta dispozitia si nivelul de energie. O hrana naturala te face sanatos si fericit. De asemenea, fa miscare. Exercitiul fizic iti da intotdeauna o stare de bine. 11. Fii multumit de tine si de ceea ce ai realizat Nu tânji toata viata la mai mult. Fericirea nu inseamna sa ai tot ce doresti, ci sa apreciezi ceea ce ai. Inconjoara-te numai de lucruri importante si utile pentru tine. Oamenii fericiti nu simt nevoia sa acumuleze in exces. Cu cât ai mai multe posesiuni, cu atât ai mai multe griji. Oamenii care locuiesc in case modeste si isi cumpara numai strictul necesar sunt mai fericiti. 12. Nu minti, nu fura si nu insela niciodata pe nimeni Te pui singur intr-o stare de stres, cu consecinte pe termen lung in planul sanatatii. Minciuna atrage dispretul celorlalti si erodeaza stima de sine, iar inselaciunea poate avea consecinte si mai grave, caci iti poate complica existenta si-ti poate taia orice sansa de a mai fi fericit vreodata, in aceasta viata. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Un tânăr director executiv conducea pe stradă, puțin cam prea repede, noul său Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate și a încetinit, atunci când a crezut că a văzut ceva.

Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. În schimb, o cărămidă a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul, la locul unde fusese lovit de cărămidă. A sărit furios din mașină, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcată, țipând:

„Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?”

Copilul era speriat. „Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău, dar nu știam ce altceva să fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida, pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.”

Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului: „Mă ajutați, vă rog, să-l pun înapoi în scaunul cu rotile? Este rănit și e prea greu pentru mine.”

Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună.

„Mulțumesc și Domnul să te binecuvanteze”, i-a spus copilul recunoscator, străinului.

Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea scaunul cu rotile a fratelui său în josul drumului, spre casa lor.

Jaguarul a facut un drum lung și încet, înapoi.

Stricăciunea era foarte vizibilă, dar șoferul nu a reparat-o niciodată. El a păstrat urma de pe portieră, astfel încât să-și amintească oricând de mesajul primit:

„Nu trece prin viață prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ți capteze atenția!”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate

Puterea darului

Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici in ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui cerşetor doi bănuţi, în rest, toată viaţa lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu:

– Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai!Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor.

Se acea că murise şi ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfanţul Petru l-a întrebat:- Bine, omule, ce-i cu tine aici?- Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai.- Da’ crezi tu că poţi?- Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate …si a inceput sa-si caute punga cu galbeni in buzunare dar nu a gasit nimic.- Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva!

Şi într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi- Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe Pământ aveam de mii de ori mai mulţi.

Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi?- E, omule, I-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer.Cu ele poţi într-adevăr să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns? În toată viaţa n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă în timpul vieţii ai fi strâns mai multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa…Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a mai fost la fel. Din acea zi a căutat să adune comori doar în cer.

„Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.”

A darui este secretul pe care putini il inteleg.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Puterea credinței depășește granițele imaginației, în unele cazuri. Fiecare dintre noi purtăm în suflet un colţişor neştiut de nimeni, unde ne regăsim şi ne dăm întâlnire cu divinitatea. Pentru Paraschiva, acest loc s-a transformat într-un altar al credinţei. Și a ajutat-o să se vindece de cancer. Încă de pe vremea când eram doar o copilă, în clasa a treia, Dumnezeu m-a făcut să trăiesc o minune. Poate că eu nu înţelegem prea multe atunci, dar pentru părinţii mei, cu siguranţă, ceea ce s-a întâmplat a fost o atingere divină. Eram un copil al cărui picior refuza să se mai dezvolte normal. Nu mai puteam să-l îndrept. Simţeam, cu fiecare zi, cum articulaţiile se strâng tot mai mult şi nu mă mai lasă să păşesc. Părinţii, oameni simpli, de la ţară, au încercat toate leacurile auzite. Însă fără vreun rezultat. Rămăsese doar puterea credinței. Dumnezeu ne luminează mintea Singura soluţie rămăsese doar ruga la Dumnezeu, încrederea că numai El mă poate salva. Aşa am ajuns, purtată pe braţe, la slujba de Sfântul Ioan, de la Mitropolie. Întâmplarea a făcut ca însuşi Mitropolitul să asiste la slujbă. Iar eu, împreună cu părinţii, să ne aflăm în dreptul scaunului Sfinţiei Sale. Am primit binecuvântarea atunci. A doua zi, în timpul slujbei dedicate Izvorului Tămăduirii, am simţit cum în spatele genunchiului a pocnit ceva. Mama şi tata s-au speriat, au încercat să-mi bandajeze piciorul cu un fular. Însă eu am simţit o uşurare în acel moment. Puteam să păşesc şi, din clipa aceea, am mers pe propriile picioare. Puterea credinței este uluitoare. Anii au trecut. Între timp am devenit profesoară. Deşi mai păstram puterea credinței în suflet, materia pe care o predam nu prea “se lovea” cu religia. La biserică nu puteam să fiu văzută fiindcă, din cauza rigorilor regimului comunist, riscam să-mi pierd locul de muncă. Când aveam ocazia, mergeam însă la mânăstirile din nordul Moldovei să mă rog. Cum după ’89 frica de a nu fi văzută în biserică a dispărut, mi-am dedicat a doua jumătate a vieţii lui Dumnezeu. Şi nu întâmplător. Am început treptat. Librăriile au fost invadate de “curentul” Sandra Brown, iar fiica mea citea unul dintre romanele respective. Am răsfoit şi eu cartea şi când am văzut despre ce este vorba, am hotărât că singurele cărţi pe care le voi mai citi vor fi cele cu caracter religios. Aşa mi-am umplut biblioteca de publicaţii diverse în domeniu şi am reuşit să-mi răspund la multe întrebări. Puterea credinței vindecă Acum doi ani m-am trezit cu o scurgere ciudată. Problemă femeiască destul de jenantă, mai ales la vârsta mea. Mi-era ruşine să-i spun fetei mele şi, cu atât mai mult, unor prietene. Am pus-o pe seama faptului că rămăsesem văduvă din ’96 şi mă gândeam că de vină or fi fost hormonii. Aşa că am lăsat boala la voia întâmplării, chiar dacă, în timp, ea a evoluat necruţător. Abia după un an de zile, fiind în vizită la sora mea din Bucureşti, am decis să merg la un control medical. În urma unui chiuretaj, verdictul soartei a fost crunt: cancer. Dar nu am disperat. Ştiam că Dumnezeu e deasupra tuturor şi mi-am spus că El îmi cere astfel plata pentru păcatele tinereţii. De atunci mă rog întruna, dar mi-am schimbat şi regimul de viaţă. Am renunţat la carne şi încerc să mănânc mai multe crudităţi. Fiica mea este şi ea foarte credincioasă. Cum eu nu mai puteam să mă deplasez chiar oriunde, a fost ea în locul meu la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi a plătit citirea, vreme de 40 de zile, a Acatistului Sfântului Nectarie, protectorul bolnavilor de cancer. Curând am repetat analizele de sânge şi rezultatele au fost surprinzătoare până şi pentru medici. Mă simt foarte bine şi cred cu tărie că numai puterea divină a putut să mă vindece. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!