Image

Nu trebuie sa suferi daca ai gresit! Uneori, un esec ne arata cum ar trebui sa fim si ne da lectia atat de necesara evolutiei noastre.

Publicat de Patricia Esca pe 9 February 2020 in De Suflet

A te infatisa lumii fara acoperaminte confectionate (masti, false postúri, virtuti imprumutate sau chiar slabiciuni convenabile) denota curaj. A darama zidurile, a renunta la scut si a te arata dezbracat de armura, vulnerabil, a vorbi deschis despre fricile sau indoielile pe care le ai sau a spune adevarul oricat de dureros sau de incomod ar fi pentru ceilalti, e un act de eroism. Iar cel mai greu astfel de gest este sa-ti marturisesti sentimentele exact in fata celui despre care crezi ca le va ridiculiza. Cum tu esti chiar unul dintre ei, sa fii sincer cu tine insuti este poate cea mai curajoasa fapta de care poti da dovada. Si, desigur, cea mai rasplatita dintre toate.

Oricat de pierdut esti in propriile drame sau, dimpotriva, oricat de elevata iti este constiinta, a pasi gol in lumina reflectoarelor este dificil. Poti alege sa joci rolul mascariciului, ascuns in spatele glumelor sau poti fi inteleptul tacut, adancit in contemplare. Oricare dintre infatisarile cu care crezi ca vei face mai usoara expunerea, teama de a fi privit, descoperit, te paralizeaza. Totusi, singura cale spre a te cunoaste si accepta, de a evolua in ultima instanta, este aceasta. Nu iti feri privirea, nu te rusina. Faptul ca ai inteles este salvarea ta. Inainte sa cunosti lumea, trebuie sa te intelegi pe tine. Lumea iti va fi oglinda, ca apoi sa poti reflecta, la randu-ti, lumea. La fel ca in fata unei instante, nu vei putea afla adevarul decat spunand adevarul.

Promisiunea revelatiei iti da putere. Chiar daca ai tendinta de a te plange, de a dramatiza, de a rejuca rolul de victima, cu care te-ai obisnuit de mult, simti déja ca te conturezi ca o persoana reala; autenticitatea te incurajeaza. De fapt, insasi lamentarea ta denota speranta altfel te-ai fi scufundat intr-o tacere resemnata.

Iar daca ai indraznit sa faci pasul, daca te-ai aratat lumii onest, daca ti-ai expus sufletul si ti-ai oferit inima fara sa astepti nimic inapoi, esti binecuvantat. Caci doar curati ne putem infatisa Divinitatii, sperand smeriti ca vom intelege cine suntem in esenta si care ne este rostul in scurta dar mareata tresarire a acestei vieti…

In viata se mai intampla si sa esuam. Oricat de buni am fi, oricat ne-am stradui, oricat de mult am iubi, la un moment dat tot se poate intampla sa nu fim mama care ar trebui sa fim, un tata destul de bun, o fiica sau un fiu asa cum ar merita parintii nostri, un frate sau o sora asa cum ar trebui, o prietena sau un prieten asa cum ar astepta prietenii…

Esecul descurajeaza. Sentimentele de vinovatie si de neputinta ne determina sa facem pasi inapoi…iar asta este gresit. Tot ce trebuie sa facem este sa pasim inainte, sa imbratisam cu toata dragostea, sa ne cerem iertare, sa le spunem celor pe care i-am dezamagit ca-i iubim si ca ne dorim sa fim suficient de buni pentru ei, dar suntem oameni, iar oamenii sunt supusi greselilor, ratacirilor, slabiciunilor…esecului.

Uneori, un esec ne arata cum ar trebui sa fim si ne da lectia atat de necesara evolutiei noastre. Totul este sa fim destul de sinceri si de curajosi si sa ne recunoastem infrangerile. Si sa ne iertam pentru neputintele si slabiciunile noastre.

Pentru cineva drag care a esuat. Eu astept doar o imbratisare.

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!