Oare stim noi ce este bine pentru noi? Si daca stim … de ce nu facem ceva in privinta asta…?!!!

Publicitate

Era odata o familie simpla de tarani, care traia de la o zi la alta bazându-se pe munca la câmp facuta cu ajutorul singurului cal pe care il aveau. Intr-o zi calul de care depindeau atât de mult a disparut. La auzul vestii crunte, toti vecinii au venit si au inceput sa plânga si sa se vaite de ghinionul familiei ramase fara singurul ajutor.

– Vai vecine ce o sa te faci acum, cum o sa mai muncesti pamantul?  O fi bine , o fi rau, vom vedea! , … spuse taranul abatut. Erau niste vremuri foarte grele, vremuri de razboi iar familia taranului traia chiar la granita tarii, unde pericolul era mai mare ca in alta parte. Dupa aproape o saptamâna, calul disparut isi facu aparitia si nu numai ca se intoarse dar venise si cu o iapa. La auzul vestii, vecinii se grabira sa il felicite pe taran si sa se bucure pentru reîntoarcerea calului.

– Vai vecine uite ce noroc ai avut, ti-a plecat calul dar acum s-a întors si nu singur , uite acum ai doi cai.  O fi bine, o fi rau, vom vedea!, spuse iar taranul uitându-se cu bucurie spre caii din curtea sa. Dupa câteva zile, fiul cel mare al familiei se trezi de dimineata si se gandi ca ar fi bine sa incerce sa calareasca putin iapa cea noua care se afla in curtea lor. Fara insa sa stie ca animalul era unul mai neastâmparat, tanarul se avânta sa urce pe el , iar acesta il arunca jos, ranindu-i grav piciorul. La auzul acestei noi vesti, toti vecinii venira iar si incepura sa se plânga si sa-l compatimeasca pe taran pentru accidentul nefericit.

Vecine uite ce ai patit, noua ta iapa de care noi ne bucuram ti-a adus necazul asta. O fi bine, o fi rau! … raspunse taranul …vom vedea! A mai trecut ceva timp si din cauza razboiului cu tara vecina, se dadu ordin ca fiecare tânar din tinut sa fie adus la armata si trimis pe front. Pentru ca era accidentat si nu putea sa mearga, fiul taranului a scapat de razboi si dupa ce s-a intremat a continuat sa-si duca viata in pace si liniste alaturi de familia sa.

Publicitate

Morala : Morala acestei povestioare ramâne sa o traga fiecare in parte pentru el. Rugamintea mea ar fi inainte sa faceti asta , sa va intrebati daca ce va doriti in momentul asta pentru voi… este bine sau este rau? Oare stim noi ce este bine pentru noi? Si daca stim … de ce nu facem ceva in privinta asta…?!!!

Traim intr-o lume in care ceea ce vrem si credem ca este bine pentru noi , ne este injectat in creiere prin modele ireale ale unei lumi fantastice.

Multi oameni se chinuie sa traiasca si sa ajunga la idealuri de frumusete si valori create de mass- media, false iluzii, si cand nu reusesc ei se predau si prefera sa traiasca in mediocritate si nu ajung sa fie ceea ce le-a fost destinat sa fie. Iar daca isi pun intrebari de genul .. cine sunt? ce caut aici? … ajung sa creada ca au probleme cu nervii.

Cred ca important este sa deschidem ochii si sa incepem sa vedem lucrurile din alt unghi. Orice ne este dat in viata, ne este dat pentru a ne ajuta sa progresam. Poate pentru unii care au suferit si sufera mult acest lucru este de neinteles si li se pare nedrept. Dar daca incercam sa intelegem lucrurile intr-o alta dinamica si sa fim multumiti cu orice ne este asezat in cale , bun sau rau, vom exeprimenta viata intr-un fel diferit.

Sfatul meu este sa va puneti mereu intrebarea taranului … O fi bine? O fi rau? … sau mai bine spus … Stim ce este bine pentru noi?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Lecții de viață

De ce ajungem la certuri intr-o relatie

Publicitate

Orice specialist, orice carte, revistă, site, chiar orice amic care aude despre probleme în cuplu va aduce în discuţie comunicarea dintre parteneri. Pentru că adevărul este că o comunicare deschisă, eficientă, empatică este cheia oricărei relaţii de succes. Este, în acelaşi timp, dificil să menţinem deschisă poarta spre comunicare şi să evităm unele greşeli, conştiente sau mai degrabă nu.

Fiecare are un anumit stil de comunicare, un pattern, de obicei influenţat în mare parte de familia sa de origine. Evident că se întâmplă ca doi parteneri de relaţie să aibă stiluri diferite şi de aici conflictele, evitarea discuţiilor „serioase” şi impresia că celălalt nu te înţelege. Acest blocaj poate fi trecut dacă cei doi ajung să se cunoască destul de bine şi dacă depun un efort să înţeleagă stilul fiecăruia. Dar există şi anumite greşeli pe care le face oricine atunci când încearcă să comunice, greşeli de care este bine să devenim conştienţi.

Top 10 greşeli în comunicarea dintre partenerii relaţiei de cuplu:

♥ Evitarea. Atât atunci când este vorba despre întrebări dificile, sensibile venite de la partener, cât şi atunci când pur şi simplu nu ai chef de o conversaţie, poate că tinzi să eviţi aceasta, prefăcându-te foarte preocupat de altceva, foarte somnoros, sau încercând să-i distragi atenţia celuilalt spre altceva. Greşeala? Astfel îţi convingi partenerul de lipsa ta de interes şi de empatie – dacă el sau ea vine la tine cu o întrebare, o problemă, iar tu îl/o ignori, cum ai dori să pari un partener implicat?

♥ Presupunerile. Mai ales în relaţia de cuplu, tinzi să faci presupuneri, să crezi că ştii deja ce gândeşte, ce simte, ce vrea celălalt, fără să îl/o mai întrebi. Greşeală: oricât de bine îţi cunoşti sau crezi că îţi cunoşti partenerul, mereu arată că te interesează ceea ce are el/ea de spus! Replica: „am luat de la sine înţeles că şi tu vrei la fel ca mine” nu ajută comunicarea!

♥ Criticile. Sigur, câteodată trebuie şi e chiar bine să îi spui ceea ce te deranjează – altfel, cum să ştie că ceva nu îţi convine? Dar ai mare grijă la modul în care critici: multe critici tind să fie mai degrabă distructive; mai exact, celălalt aude doar că nu face ceva bine, că nu este bun la ceva etc.. Mai important este să audă de la tine ceea ce face bine şi ceea ce ai dori să facă altfel, nu să critici mereu defectele şi greşelile sale.

♥ Lipsa de empatie. Ştii replica: „nu mă deranjează ceea ce ai spus, ci felul în care ai spus-o”? Sigur o ştii! Aceasta deoarece chiar şi atunci când mesajul nostru se vrea paşnic şi calm, modul în care îl transmitem influenţează ce înţelege celălalt. Aşadar, sarcasmul sau iritarea de abia reţinută transformă complet mesajul.

Publicitate

♥ Bârfa despre partener. Ai obiceiul ca, atunci când te-a deranjat sau enervat ceva, să te plângi de partenerul tău de cuplu prietenilor, nu lui/ei? Ce fel de mesaj transmiţi astfel? „Nu vorbesc cu tine despre ce m-a deranjat, aştept o bârfă bună cu prietenii mei”? Puţini oameni suportă ideea că ceea ce se petrece în intimitate ajunge la ceilalţi, în loc să fie discutat tot în intimitate.

♥ Cuvântul încălcat. Ai tendinţa să promiţi lucruri şi apoi să nu te ţii de cuvânt? Exagerezi diverse lucruri pentru ca apoi să te răzgândeşti, scuzându-te că erai dus de val când le-ai spus? Nimic nu afectează mai mult încrederea decât încălcarea cuvântului dat. Mai bine nu promiţi nimic, decât să ştii că s-ar putea să încalci promisiunea făcută fiinţei iubite.

♥ Discuţii serioase când celălalt este ocupat. Poate că simţi că o conversaţie nu poate fi amânată. Dar mai ales când este vorba despre discuţii dificile sau sensibile, trebuie să vezi dacă partenerul tău de cuplu are starea necesară; dacă este ocupat, obosit sau deja nervos debutul unei discuţii nu aduce nimic bun. Sigur, dacă nu găseşti niciodată acel „moment potrivit”, măcar ai grijă să nu întrerupi ceva important…

♥ Predica. Chiar dacă crezi că partenerul de cuplu se poartă ca un copil, nu te purta cu el/ea de parcă ar fi un copil! Evită să fii condescendent şi să îi ţii predici şi lecţii de viaţă ca şi cum tu ştii tot mai bine şi el/ea nu s-ar descurca fără preţiosul tău ajutor. Sfaturile sunt bune, dar atunci când sunt cerute sau când le oferi ca fiind doar propria ta opinie, nu ca fiind singura soluţie!

♥ Întreruperile. Tu nu prea ai avea o impresie bună dacă ai fi întrerupt când încerci să comunici ceva, nu? E tentant adesea să îl întrerupi pe celălalt (pentru că nu are dreptate sau pentru că te temi să nu uiţi ce vrei să spui), dar pentru a fi un partener de conversaţie empatic şi eficient, trebuie să te înveţi să asculţi cu răbdare tot ceea ce are de spus celălalt… Şi aşa ajungem la o ultimă greşeală de comunicare.

♥ Nu asculţi cu adevărat. Una este să auzi, alta e să asculţi activ ceea ce ţi se transmite. Trebuie să te asiguri că nu-ţi pierzi interesul şi că chiar înţelegi cu adevărat ceea ce ţi se spune; dacă este nevoie, cere să ţi se mai spună odată, aceasta arată că chiar vrei să pricepi. Dacă te mulţumeşti să auzi în mare mesajul şi apoi doar aştepţi nerăbdător rândul tău să vorbeşti, nimic nu poate garanta o comunicare eficientă!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Sfaturi