Nu conteaza cine te-a ranit, conteaza cine te-a facut sa zambesti din nou, o vorba de milioane!

Dupa ce traise o viata plina de egoism, in care nu se gandise decat la sine, fara sa-i pese de cei din jur, un om a ajuns in beznele iadului. Mult s-a cait el atunci pentru tot ce facuse, dar degeaba: era prea tarziu! Si astfel, chinuindu-se zi si noapte in flacarile cele nepotolite, se ruga intruna lui Dumnezeu, zicand: – Iarta-ma Doamne, ca am gresit, dar acum m-am lecuit! Nu mai sunt egoist deloc, m-am schimbat la suflet si nu mai am pic de rautate in mine! Si iata ca odata, in timp ce acela se ruga cu glas mare, batandu-si pieptul cu pumnii dogoriti de vipie, un inger al Domnului i-a stat dinainte, zicandu-i: – Bucura-te, omule, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii si tu in rai, la un loc cu cei drepti si plini de iubire! Dar oare te-ai schimbat cu adevarat, sau doar vorba e de tine? – Cum sa nu?! M-am m-am schimbat cu totul, sunt numai credinta, pocainta si iubire! – E bine daca-i asa. Vezi tu firul acela care coboara acum spre tine de sus? De te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de toata osanda. Nespus de vesel, omul prinse a se catara pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce urca, a bagat de seama ca firul se subtia vazand cu ochii, de parca povara era prea mare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi alti pacatosi se atarnasera in urma de firul lui, incercand cu disperare sa scape si ei din flacarile iadului. – Ce faceti, nenorocitilor?! – striga omul speriat si plin de ciuda. Dati-va imediat jos, ca o sa se rupa firul si o sa cad iarasi, cu voi cu tot!. Jos, ma, n-auziti?! Si, disperat, se puse a-i lovi cu picioarele. Dar in clipa aceea firul s-a rupt si au cazut cu totii in adancul invapaiat. – Of, ingere, uite ce mi-au facut nenorocitii astia! Spune lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa pot scapa odata de aici! – Nu se poate! – i-a raspuns ingerul, intristat. – Cum asa?! Pai doar eu n-am nici o vina ca firul asta s-a rupt din pricina lor! – Ba nu, om nefericit ce esti, firul s-a rupt din pricina ta si a pizmei tale! Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul, daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ziceai ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat, dupa cum se vede. Deci vadindu-te tu la fel de pacatos si nepasator de chinul fratilor tai intru suferinta, firul nu te-a tinut, iar locul cuvenit tie, dupa dreptate, ramane aici – si pentru totdeauna! ( Leon Magdan – “Cele mai frumoase pilde ortodoxe si povestiri cu talc” ) Daca ti-a placut aceasta frumoasa pilda despre a doua sansa, distribuie si tu pentru a citi si prietenii tai!
Publicitate

În fiecare zi ar fi bine să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos şi să spunem câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poţi să ai un curcubeu fără un pic de ploaie.

Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou. Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut.

Lasă să treacă ce a fost. Ai credinţă în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viaţa te poate surprinde oricând. Într-o clipă s-a terminat totul şi te trezeşti că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare. Avem destule să ne spunem, nu-i aşa?

Modestia este cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul.

Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”. Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii…

Publicitate

Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”. E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Noi, oamenii, suntem puternici ! Dar avem si momente mai proaste, in care pur si simplu cedam, momente in care simtim ca nimic nu ne iese asa cum ar trebui, in care suntem dezamagiti de persoanele pe care le iubim. Pentru ca, de obicei, cele mai mari dezamagiri provin de la oamenii la care tii cel mai mult. Ceea ce conteaza, insa, e sa gasim mereu puterea sa mergem mai departe si sa ne pastram in continuare zambetul pe buze, pentru ca stiti ce ? Viata chiar este frumoasa !

Nu conteaza cine te-a ranit. Cunosti foarte multe persoane de-a lungul vietii. Unii apar in viata ta ca o binecuvantare, altii ca o lectie de viata. Sunt persoane pe care nu le uiti niciodata si persoane care ies din viata ta la fel cum au intrat. Dar toti lasa urme si joaca un rol important in dezvoltarea noastra ca oameni. De aceea nu trebuie sa regretam absolut nimic din ceea ce traim. Da, exista si multe persoane pe care le-am iubit, pentru care am fi facut orice, dar care au preferat sa calce in picioare tot ceea ce am fi putut sa le oferim. E greu, suferi, plangi, dar atunci cand te ridici, te ridici mai puternic si ai grija sa nu mai plangi niciodata din acelasi motiv.

Conteaza cine te-a facut sa zambesti din nou. Si apare la un moment dat cineva in viata ta care te face sa uiti tot ce ti s-a intamplat rau si care te face sa intelegi de ce nu au mers celelalte “povesti”. Si nu, nu iti garanteaza nimeni ca o sa dureze la nesfarsit sau ca nu o sa mai suferi, dar ceea ce conteaza e ca a reusit sa readuca zambetul pe fata ta. Pentru ca trebuie sa invatam la un moment dat ca nimeni nu merita lacrimile noastre si ca destinul ni-l facem noi. Ceea ce conteaza e sa stim sa infruntam cu tarie orice obstacol si sa zambim celor care ne vor raul pentru ca, intr-un final, indiferenta doare cel mai tare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole