Ni se vorbeste atat de mult despre rau incat am devenit sclavii fricii…

"Cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor a fost aceea că o persoană își poate schimba viitorul doar schimbându-și atitudinea!" – Oprah Winfrey Cu totii avem temeri si suntem nesiguri. Nimeni nu este perfect. Unii dintre noi isi ascund nesiguranta, in timp ce altii se afiseaza cu ele. Multe persoane pot fi coplesite si ingrijorate de lucruri precum aspectul fizic, statutul social sau succesul. Intrebarea este: cum depasim aceste insecuritati? Cum ne putem accepta gandurile? Cum gasim pacea? Filozofia Zen si ideile mindfulness ajuta la depasirea nesigurantei. Desigur, asta nu inseamna ca este usor pentru ca trebuie sa ne confruntam cu ceea ce de obicei nu vrem sa acceptam. Inseamna sa avem un pic de curaj. Filozofia ZEN dezvaluie cum putem depasi teama si nesiguranta in 5 pasi simpli 1. Accepta totul la tine - Concentreaza-ti atentia asupra fiecarei parti a corpului si a sufletului. Fii atenta la partile in care stii ca ai defecte si gandeste-te la acestea ca la niste prieteni. Nu ai accepta o prietena in ciuda perfectiunilor sale? Asadar, de ce nu iti accepti si trupul tau? Simte frumusetea. Esti speciala! 2. Lasa in urma trecutul si uita de el - Multe incidente si lucruri din trecut definesc nesiguranta unei persoane. Dar, stand destul si meditand pe aceste ganduri, poti invata sa le accepti si sa le ierti. Da, inca te gandesti la cele intamplate, insa incearca sa iti concentrezi atentia asupra prezentului. 3. Nu te compara cu nimeni - Tu esti cine esti. Nu trebuie sa incerci sa fii sau sa te comporti ca altcineva. Inceteaza sa te mai compari cu ceilalti. In schimb, incearca sa inveti de la acesti oameni ce este mai frumos si ai incredere in tine. 4. Ai mai multa incredere in ceilalti - Pentru a face asta ai nevoie de mult timp si de mult efort. Insa nu ti se intampla nimic rau daca incerci. Dezvoltarea increderii in oameni te ajuta sa construiesti relatii. 5. Invata sa te accepti - Nu lasa pe nimeni sa iti decida destinul si viata. Opreste-te din a astepta aprobare si validare de la cei din jurul tau doar pentru a te simti bine si a fi fericita. Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faci este sa te accepti asa cum esti si sa incepi sa crezi din nou in tine. Inceteaza sa-ti vezi numai defectele! In ultima perioada, te gandesti doar la defecte si la modul cum si-au pus ele amprenta asupra vietii tale. Pentru a-ti imbunatati parerea despre propria persoana, este cazul sa fii onest cu tine insuti. Fa-ti o lista in care, alaturi de defecte, sa-ti treci si calitatile, pe care incearca apoi sa le valorifici. Acelasi lucru poti sa-l faci si in ceea ce priveste realizarile si nerealizarile de pana acum. Inchide ochii si reaminteste-ti sentimentul pe care l-ai avut atunci cand ai fost promovat sau cand ti s-a nascut primul copil. Nu te descumpani daca balanta se inclina mai greu in ceea ce pri­veste nerealizarile. Foloseste aceas­ta concluzie pentru a te ambitiona si a-ti stabili noi puncte de reper. Nu te izola! Chiar daca atunci cand vii acasa, primul lucru pe care vrei sa-l faci este sa te inchizi in camera, incearca sa petreci timp cu familia si cu prietenii tai. In general, cei care nu au incredere in propria persoana prezinta dificultati in stabilirea relatiilor cu ceilalti. Au impresia ca toti cei din jur ii subestimeaza, ca ii judeca, ca sunt rau intentionati. Pentru a depasi aceasta etapa, incearca sa fii obiectiv si sa clarifici daca intr-adevar aceste idei ale tale sunt fondate. Membrii familiei sunt cei care iti pot oferi o parere neutra in acest sens. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Succesul înseamnă să obții ceea ce-ți dorești. Fericirea înseamnă să-ți dorești ceea ce obții.” Dale Carnegie

Un indian american mergea, impreuna cu un prieten al sau, prin centrul New York-ului.

Era spre inserat, dar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau, sau se departau, toate aceste sunete, ale orasului, formau un „concert” asurzitor.

De-o data, indianul a spus:

– Am auzit un greiere.

– N-ai cum sa auzi, un greiere, in tot vacarmul asta, i-a raspuns prietenul.

– Sunt sigur ca am auzit un greiere, a insistat indianul.

– Asta-i o nebunie, a spus prietenul.

Indianul a ascultat, cu atentie, un moment, dupa care a trecut strada, spre o zona, unde se aflau cativa copaci.

A cautat imprejur, prin iarba, si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

– E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!

– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.

– Dar nu se poate, a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere, in acest vacarm!

– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit, imediat, raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat!

A bagat mana, in buzunar, si a scos cateva monede, pe care le-a lasat sa cada, pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor, al orasului, au remarcat ca toti oamenii, de pe o raza de 5 metri, au intors capul, privind in jur daca, nu cumva, banii cazuti erau ai lor.

– Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important, pentru tine.

Publicitate

Ascultand, zi de zi, la televizor, galceava, crimele, tragediile,URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, inspaimantator… Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion,de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre….

SI NU STIM DE UNDE, CAND, SI CUM ni se trage.

Intre timp greierii canta…, frunzele fosnesc…, apele curg… Dar, noi nu le mai auzim…

Despre suflet și atingerea sa

Mă întreb uneori, fără să pot să îmi explic evident, de ce și ce anume ne aduce la un moment dat lângă un om și nu lângă altul.

De ce uneori simțim nevoia să vorbim, să zâmbim, să ne tachinăm sau să tăcem lângă cineva anume și nu lângă altcineva anume. Aș vrea să înțeleg să vă pot spune și vouă, dar nu înțeleg nici cât să mă lămuresc pe mine. Pot doar să bănuiesc că este vorba despre o anume “alchimie”. O alchimie a cugetului, a simțurilor, a rostirii, a tăcerii, a sufletului! Niște potriviri atât de perfecte ale gândurilor cuiva pe gândurile tale, încât să nu îți dorești să te afli în altă parte. Este ca și cum ai lua bucăți de puzzle din tine și le-ai potrivi în altcineva. Întâmplător sau nu, ele se așează de minune.

Urmează mirarea. Apoi, bucuria. Timpul însă este cel care va hotărî ce fel de tablou creăm noi împreună. Al prieteniei, al iubirii, al rămânerii sau al plecărilor.

Indiferent de gradul de compatibilitate, în viață, criteriile după care ne rămân oamenii alături, este altul. Trebuie să avem un strop de noroc, un strop de respect, un strop de înțelegere, mai mulți stropi de credință și un ocean de iubire. Totuși, cred că oamenii nu ne ating sufletele întâmplător: în fiecare atingere există magie și multă Dumnezeire.


Publicitate


Alte Articole