Ne obisnuim sa economisim viata…Care chiar si asa tot se cheltuieste si cu toata obisnuinta noastra de economisire, noi pierdem viata…

Ne obisnuim sa economisim viata…Care chiar si asa tot se cheltuieste si cu toata obisnuinta noastra de economisire, noi pierdem viata…

Publicat de Larisa Moldovan pe 19 October 2018 in Dezvoltare Personala

Ne obisnuim sa traim in apartamente si sa nu avem alta viziune decat ce ne ofera ferestrele din jur, iar pentru ca nu avem viziune curand ne obisnuim sa nu mai privim afara.

Pentru ca nu privim afara, curand ne obisnuim sa nici nu mai tragem draperiile…

Iar pentru ca nu mai tragem draperiile, curand ne obisnuim sa aprindem tot mai devreme lumina.

Pe masura ce ne obisnuim astfel, uitam soarele, uitam aerul, uitam spatiile deschise…

Ne obisnuim sa ne trezim tresarind pentru ca e tarziu…

Ne bem cafeaua pe fuga pentru ca suntem presati de timp…

Ne obisnuim sa citim ziarul in autobuz ca sa nu pierdem timpul…

Sa mancam un sandwich pentru ca nu avem timp sa luam masa.

Sa plecam de la munca dupa ce deja s-a innoptat.

Sa dormim in autobuz pentru ca suntem franti de oboseala.

Sa cinam in graba si sa dormim bustean fara a fi trait nimic din ziua care a trecut.

Ne obisnuim sa credem ca oamenii apropiati noua vor fi mereu langa noi, ne gandim ca sunt bine fara sa ne preocupam sa aflam daca asa este, lasam o zi intreaga sa treaca iar la urma spunem la telefon “astazi nu pot sa vin…ne vedem alta data. Poate saptamana viitoare…”

Suradem celorlalti fara sa ni se surada inapoi.

Suntem ignorati cand vrem cel mai mult sa fim vazuti.

Daca cinematograful e plin ne multumim cu un scaun in primul rand chiar daca trebuie sa ne sucim gatul.

Daca munca e grea ne consolam cu sfarsitul de saptamana.

Iar daca la sfarsit de saptamana nu sunt prea multe de facut si ramanem fara bani,o sa ne culcam devreme pentru ca intotdeauna avem restante de somn de recuperat.

Ne obisnuim sa economisim viata…Care chiar si asa tot se cheltuieste si cu toata obisnuinta noastra de economisire, noi PIERDEM VIATA!

Se spune

“Moartea este atat de sigura de victoria ei incat ne ofera avantaj o viata intreaga”

Timpul nu se poate opri in loc si nici depozita undeva; existenta noastra curge cu mare viteza, dar in timpul cat traim avem ocazia sa ne schimbam obiceiurile astfel incat sa beneficiem de o mai buna calitate a vietii, sa apreciem si sa ne bucuram de fiecare respiratie, de fiecare bataie a inimii.

Sa nu ne transformam viata intr-o rutina inutila care ne face doar nefericiti.

Dumnezeu ne-a pus la dispozitie toate elementele pentru a fi fericiti, satisfacuti si recunoscatori pentru acest mare dar (care este viata) pe care ni l-a dat cu atata iubire.

Viata nu trebuie economisita… Ci traita din plin!

Primeste aceasta imbratisare de la distanta

Si Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Sursa: loreleimihalcea.wordpress.com

Povestea vanzatorului de oua.

Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină, veni la el și îl întreba:

– Cu cât dai ouăle?

Bătrânul i-a răspuns:

– 1 leu oul, doamnă.

– Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc.

– Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul cu tristete in glas.

Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașina și a mers la un restaurant împreună cu familia ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat din ce au comandat, au baut și au cerut notă de plată. Comanda a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul. (pentru ca tocmai acesta ii servise la masa, nu un chelner cum am fi obisnuiti).

Acest lucru i s-a parut femeii destul de normal: sa dea in plus cativa lei proprietarul restaurantului dar nu a putut face acelasi lucru pentru saracul bătrân vânzător de ouă.

Ideea este: De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când suntem langa cei săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?

Odată am citit undeva:

“Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?

Atunci tata mi-a răspuns: “este un act de caritate înfășurat cu demnitate”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!