Image

Ne dorim sa imbatranim alaturi de persoana iubita insa ar trebui sa ne dorim sa intinerim….

Publicat de Patricia Esca pe 16 January 2019 in Relatii

“Nu exista timpul potrivit sau locul potrivit pentru iubire. Se intampla accidental, printr-o singura bataie a inimii, printr-o singura clipire.” Sarah Dessen

Până și eu am căzut în capcana acestei expresii ”nevinovate”, care nu vrea decât să exprime plastic faptul că ne dorim să fim împreună cu persoana iubită până când moartea ne va despărți.

Până când am văzut efectele ei pe viu. Pentru că te trezești într-o zi că ai prea multe fire albe ca să-ți permiți să nu te mai vopsești (dacă vrei să arăți cât de cât onorabil), că ai căpătat înțelepciunea de a ști când se schimbă vremea (pentru că te dor umerii și genunchii de-ți vine să urli) iar colăcelul pe burtă nu se dă dus nici cu sute de abdomene (asta n-ai de unde să știi, pentru că te dor prea tare umerii și genunchii ca să te mai apuci de abdomene).

Se spune că subconștientul nu știe de glumă, înregistrează toate gândurile și dorințele mot-a-mot, și mai are și prostul obicei de a le materializa pe cele în care credem cu adevărat.

Așadar, haideți să nu ne propunem să îmbătrânim în relații, bătrânețea e frumoasă doar în reclame, în realitate arată urât și doare. Mai bine să ne dorim să fim fericiți, să ne descoperim pe noi înșine și unii pe alții, să cucerim împreună lumea.

Mai ales femeile vor să îmbătrânească împreună cu ființa iubită, pentru că ele au nevoie să fie sigure că s-au așezat pe ceva stabil, pe care se poate construi un cămin. Asta e o meteahnă folositoare, câtă vreme nu-l deposedează pe bărbat de dreptul de a avea și el o opinie. Unii bărbați se lasă. Regresează în stadiul de copilași, cărora le place să fie îngrijiți și ocrotiți de noua lor mămică. Iar ”mămica” se jelește pretutindeni că nu are și ea un bărbat.

Bărbații nu par niciodată striviți de grija zilei de mâine. Când nu găsesc nicio soluție, sigur vor găsi cea mai apropiată crâșmă. Sunt construiți în așa fel încât să știe sigur că lumea e a lor, drept urmare chiar așa se și petrece.

Bărbatul e fericit să-și găsească femeia care să-i fie alături, dar i se pare normal să lucreze să-și îndeplinească propriile vise. Dacă ea i se alătură, cu atât mai bine. Dacă nu, ghinionul ei. O să-l slugărească toată viața, și din când în când poate va avea parte și de prețioasa lui atenție.

Bărbații nu-și pun problema că vor să îmbătrânească alături de o femeie, puțini chiar își pun problema că îmbătrânesc. De-aia nu realizează ridicolul situației în care se îndrăgostesc de femei care au jumătate cât vârsta lor. Unii chiar reușesc să se mențină tineri, mult mai bine decât femeile de aceeași vârstă… Dacă ele și-au dorit să îmbătrânească lângă ei?!

De când mă știu, m-am îndrăgostit și brusc, și treptat. Dar niciodată nu m-am îndrăgostit de cineva pe care îl cunoșteam bine de tot.
Poate că îl știai de-a viață, dar niciodată n-ai avut timp să-l cunoști cu adevărat. Și uite, acum îți apare aproape, și dintr-o dată îl vezi într-o lumină nouă.

Sau, poate, chiar în clipa în care privirile vi se întâlnesc, timpul se oprește în loc și dintr-o dată viața ta se împarte în: ”înainte” și ”după”.

Sau îl cunoști din ”întâmplare” și nu-ți spune nimic la prima întâlnire. Poate nici la a doua. Vraja te cuprinde treptat, iar când îți dai seama, e prea târziu ca să te mai oprești.

Câteodată este vorba despre ”cine nu trebuie” – cineva care iubește pe altcineva, care nu are ochi pentru tine. Nefiind aproape, continui să-l vezi în aureola idilică ani și ani, suferind de dragoste neîmpărtășită.

Ce se petrece atunci când ne îndrăgostim? Ce nevoie a sufletului ne mână unii către ceilalți atât de tare încât, pentru cele câteva luni de nebunie, suntem în stare să renunțăm la tot și toate?

Poate că este un cocktail hormonal, un scenariu de care natura are nevoie pentru a perpetua specia. Pentru că, după ce oamenii se ”cunosc” în sens biblic, nebunia se calmează și, nu de puține ori, se ajunge la efectul contrar.

Cum se ajunge de la ”nu pot să trăiesc fără tine” la ”nu mai suport” și ”m-am săturat”?

Îndrăgostirea are legătură cu noutatea și cu necunoașterea. Cu un sentiment mult râvnit se speranță împlinită și sens.

Nu ne putem menține îndrăgostiți de ceva care este static. După ce surpriza dispare, nu mai ai cum să te minunezi. Nu ai cum, la același banc, să râzi de fiecare dată la fel. Decât poate dacă îl uiți…

Din fericire, oamenii se mișcă, oamenii se transformă, oamenii cresc. Nu poți să te îndrăgostești la fel de același om pe care îl iubeai ieri.

Decât dacă îl vezi în altă lumină.

Doar dacă acel om nu trăiește – creează, zboară, dansează… Doar dacă pe tine te cauți și te descoperi, nou, în fiecare zi..

Sursa: puteredefemeie.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!