Un tanar somer s-a trezit intr-o dimineata si a mers sa isi verifice buzunarele pantalonilor. Tot ce a gasit au fost cativa dolari. El a hotarat sa ii foloseasca pentru a-si cumpara ceva de mancare… si apoi ce va vrea Dumnezeu.
Era prea mandru pentru a merge la cersit, considera ca doar oamenii slabi fac asta. Mai bine murea.
Era trist si dezamagit pentru ca nu isi putea gasi niciun loc de munca si nimeni nu era dispus sa il ajute. A mers la magazin, si-a cumparat ceva de mancare si s-a asezat intr-un parc, pe o banca. In timp ce incerca sa desfaca punga cu alimente, a vazut cum un batranel cu barba alba, imbracat in alb vine in directia lui. In spatele acestuia mai erau doi copilasi.
In momentul in care au ajuns in fata lui, batranelul i-a cerut o bucata de paine; cu lacrimi in ochi, a spus ca nici el si nici copiii nu mai mancasera de aproape o saptamana. Tanarul s-a uitat cu mila la ei. Erau atat de slabi incat le puteai vedea oasele. Foarte emotionat de felul in care aratau, acestuia i s-a facut mila si le-a dat toata mancarea. In acel moment, batranul si-a facut o cruce, a spus cateva cuvinte care sunau a fi o ruga si apoi i-a dat o moneda foarte veche.
Barbatul s-a uitat la ei si i-a spus batranelului: “Cred ca voi aveti nevoie de rugaciune mai mult decat mine.”
Fara niciun ban in buzunar, fara un loc de munca si fara de mancare, tanarul a mers sub un pod sa se odihneasca. In timp ce era pe cale sa adoarma, un ziar vechi a ajuns langa el. L-a ridicat si a vazut un anunt: un om cumpara monede vechi. A rupt acel anunt din ziar si a plecat in cautarea adresei. Ajungand la destinatie, a aratat moneda lui colectionarului. Acesta a ramas fara cuvinte, scrie ganduridinierusalim.
El a mers in spatele tejghelei, a scos o carte mare si i-a aratat tanarului o fotografie. In acea poza era aceeasi moneda pe care tanarul o primise – aceasta valora trei milioane de dolari.
Tanarul a vandut moneda… si a plecat in cautarea omului batran si a copiilor sai. Insa prin parc nu mai era nici urma de ei. Pe banca, insa, era un biletel: “Ne-ai dat tot ce ai avut… si noi vrem sa te rasplatim cu aceasta moneda. Sa nu iti pierzi niciodata credinta.” – Dumnezeu si ingerii lui.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Copii lui Dumnezeu
Ori de cate ori copiii tai iti scapa de sub control si din mana, te poti consola cu gandul ca insasi puterea nemarginita a lui Dumnezeu nu s-a putut aplica asupra copiilor Lui.
Se spune ca, dupa de Dumnezeu a creat Pamantul si Raiul, El a creat pe Adam si pe Eva. Si primul lucru pe care l-a spus catre ei a fost:
„Nu aveti voie’”.
„Nu avem voie sa ce?”, a replicat Adam.
„Nu aveti voie sa mancati acel fruct interzis”, a raspuns Dumnezeu.
“Fruct interzis? Avem un fruct interzis? Hei, Eva… avem aici un fruct interzis!
Sigur ca nu il mancam! Ba… sigur ca da!!”
„Nu manca din acel fruct!” a spus Dumnezeu.
„De ce?”
„Pentru ca eu sunt Creatorul si asa spun eu!” a spus Dumnezeu, intrebandu-se de ce nu s-a oprit cu creatia sa dupa ce a facut elefantii si a mai continuat si cu acesti doi oameni. Cateva minute mai tarziu, Dumnezeu si-a vazut copiii mancand mar si s-a enervat.
„Nu v-am spus sa nu mancati din acel fruct?” a spus Parintele.
„Mmmm, pai, ba da…” a replicat Adam.
„Atunci de ce ati facut-o?”.
„Eu nu sunt de vina!” a spus Eva.
„Ba da, ea a inceput, ea m-a provocat!!” a spus Adam. „Ba nuuu!”, „Ba da!!”, „BA NUU!”.
Satul de cearta, nerecunostinta si indisciplina celor doi, pedeapsa lui Dumnezeu a fost ca Adam si Eva trebuie sa aiba proprii lor copii. Si astfel sablonul a mers mai departe si nu s-a schimbat niciodata de atunci incoace.
Dar exista si o parte buna pentru noi din aceasta istorisire: Daca ai incercat in mod constant si iubitor si perseverent sa dai intelepciune si educatie copiilor tai si nu s-a lipit de ei asa cum ai fi vrut tu, nu te judeca si nu fi aspru cu tine. Daca Dumnezeu a avut probleme in a-si stapani proprii copii, ce te face sa crezi ca va fi floare la ureche pentru tine?
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
