Image

Multumeste-te cu ce ai! Acum esti in varful muntelui, in secunda urmatoare esti aruncat in haul cel mai adanc..

Publicat de Patricia Esca pe 10 February 2020 in De Suflet

In viata poti avea momente in care crezi ca toate relele s-au adunat la usa ta si asteapta sa le deshizi usa pentru a-ti „condimenta” zilele… te gandesti ca norocul te-a parasit subit si de acum inainte toate vor fi la fel.Iti doresti din toata inima sa vezi o raza de lumina insa tot ceea ce primesti este doar un nor negru ce nu vrea sa lase soarele sa te incalzeasca. Ca sa nu mai amintesc de dialogul pe care il porti din ce in ce mai des cu Dumnezeu: „Cu ce am gresit incat sa merit o astfel de soarta?”

In toate aceste ipostaze m-am regasit cel putin o data! Si eu L-am intrebat pe Dumnezeu de ce nu arunca si catre mine o privire… si eu m-am uitat indelung dupa o raza de speranta, pana am obosit… si eu am gandit ca norocul mi-a plecat departe si ca nu se va mai intoarce. Pana cand, studiind din greu care imi sunt neajunsurile si vazand neajunsurile altor persoane, am zis ca nu este frumos sa ma vaiet atat si sa las locul altora… care cred ca nu aveau loc de mine!

Acum, uitandu-ma la „neajunsurile” din viata mea, chiar mi se pare stupid modul in care m-am comportant. Ma intreb ce am avut atunci cand ma maniam pe Dumnezeu, cand El mi-a oferit o viata linistita, mi-a dat sanatate, mi-a dat posibilitatea sa am un loc unde sa dorm si sa am ce sa pun pe masa. Acelasi lucru pot spune si despre norocul meu… oare nu ma simt norocoasa doar pentru simplul fapt ca am oameni care tin la mine?

Asa ca, atunci cand consideri ca ai o viata ce te nemultumeste, priveste mai atent in jur: uita-te la alti oameni care nu au cu ce sau unde sa se incalzeasca iarna, oameni care traiesc prin spitale, rugandu-se sa se insanatoseasca sau care se umilesc pentru a putea sa aduca ceva de mancare acasa. Pe ei nu ii vezi sa se planga atat de mult precum o facem noi… ei au invatat sa-si poarte crucea! Noi de ce nu putem sa facem la fel? De ce alegem varianta usoara (a ne plange de mila) si nu incercam sa vedem cat de norocosi suntem? Nu spun sa ne multumim cu putin, dar nici sa-L maniem pe Dumnezeu cu fleacuri nu e frumos!

Acum esti in varful muntelui, in secunda urmatoare esti aruncat in haul cel mai adanc… si cu greu urci… visand la culmile cele mai inalte, in care sa te simti impacat cu tine insuti… te poticnesti: cazi, te ridici, mergi taras, te alegi cu rani, dar reusesti! Totul ca sa ai de unde pica data viitoare!

Toate astea, atat urcusul cat si coborasul, sunt provocate de cei de langa tine, cei pe care ii privesti. Pe unii ii stimezi, unii iti sunt indiferenti, pe altii ii urasti! Asa-i si-n cazul meu! M-am saturat de societatea asta cenusie… scarbita de atata ura (uneori dusa pana la extrem), paranoia, indiferenta si zeflemism, ma fac sa ma inraiesc… si incet, incet, devin insensibila la nevoile celor care conteaza pentru mine. Fara sa vreau, lovesc in ei cu toata forta pe care mi-o adun din rautatile cotidiene, incat ii arunc si pe ei in acea prapastie fara speranta de-a mai putea urca la lumina.

Asa-mi vine cateodata sa plec undeva, intr-un loc unde sa nu mai aud, sa nu mai vad si sa nu mai simt nimic… sa fiu doar EU, inconjurata de natura virgina, de zgomotele autentice ale ei… sa-mi refac toata energia, buna dispozitie si elanul pe care stiu ca le aveam odata! Vreu sa gasesc acest loc fermecat, unde sa uit de toate ! Voi l-ati gasit? Daca da, faceti un bine si spuneti-mi de el!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!