Image

Multi oameni vad viata asta ca pe o lupta, fara sa stie cu cine se lupta si cand au castigat defapt… fiecare moment e un castig…

Publicat de Patricia Esca pe 15 February 2020 in Dezvoltare Personala

Foarte multi oameni percep viata ca o lupta, se inarmeaza si pornesc la atac, sau capituleaza resemnati renuntand la puterea lor interioara. Dar cu cine se lupta ei, de fapt? Si atunci cand renunta, in fata cui se declara infranti?

„- Am obosit. Am obosit sa lupt cu mine, cu ceilalti, cu viata si sa nu fiu fericit/a niciodata.

– De ce simti ca lupti?

– Pentru ca trebuie sa fac lucruri care nu-mi plac ca sa-mi asigur un trai decent, pentru ca sunt intr-o relatie care nu-mi face bine insa mi-e teama de singuratate, pentru ca nu vreau sa-mi dezamagesc parintii, pentru ca ma uit in jur si vad ca nici altora nu le este bine – deci ce sens are sa ma straduiesc eu sa schimb ceva la viata mea, pentru ca nu-mi place de mine, de felul in care arat… nimic nu-i bine.”

Intalnesc frecvent astfel de discursuri la persoanele cu care interactionez. Au un job care nu le place, stau intr-o relatie pustiita, asculta de “gura lumii”, se uita in jur si vad ca si ceilalti fac la fel, traiesc in conflicte interioare care duc la depresie si anxietate, isi distrug sanatatea si corpul pentru ca pur si simplu nu le mai pasa.

Si da, ii cred ca lupta asta este extenuanta si inutila. Nu au nici vointa, nici motivatia ca sa schimbe ceva, insa nu constientizeaza ca, de fapt, toata energia lor o investesc gresit, incercand sa inoate impotriva curentului.

Traiesc intr-o suferinta pe care si-o prelungesc inutil.

Utilitatea suferintei este ca ne determina sa ne trezim si sa constientizam ca ceea ce traim nu este ok pentru noi. Suferinta este, asadar, un semnal de alarma ca ceva nu este ok in viata noastra si ca trebuie sa schimbam acel ceva.

Daca nu luam decizia sa schimbam acel ceva nu avem cum sa ne simtim mai bine. In primul rand, pentru a identifica ceea ce trebuie schimbat, trebuie sa renuntam la auto-iluzionari, scuze si justificari si sa ne confruntam cu realitatea asa cum este ea, adica sa iesim din negare. Sa acceptam ca intr-adevar ceea ce traim nu ne face bine si sa nu mai gasim justificari si motive pentru care „nu putem” face schimbarea.

Ce ne mai poate impiedica sa actionam? Credintele noastre limitative, frica si lipsa de informatii.

Atunci cand exista un pericol real care sa ne ameninte viata, frica este justificata si este o emotie functionala. Insa majoritatea fricilor noastre sunt irationale si disfunctionale. Fiind irationale, pot fi demontate prin confruntarea lor rationala.

Ne este frica sa iesim dintr-o relatie toxica pentru ca ne-am obisnuit sa traim in acest fel, deoarece credem ca nu am avea resursele necesare sa ne descurcam pe cont propriu, pentru ca nu am experimentat decat foarte putin solitudinea si ne sperie acest lucru, pentru ca suntem atasati de investitia noastra si inca speram sa ne-o recuperam, pentru ca avem copii, pentru ca avem rate la banca, pentru ca ne multumim cu putin avand credinta ca oricum nu meritam mai mult, pentru ca „toti barbatii sunt la fel” si „toate femeile sunt la fel”.

Ne limitam singuri prin credintele noastre, atunci cand ne spunem „Eu nu pot sa fac asta”, „Nu-i de mine asta”, „Nu am cum sa reusesc tocmai eu”, „Nu pot sa fac ce imi doresc pentru ca s-ar supara mama/tata/prietenul/copilul” etc.

Ne simtim vinovati deoarece ne devalorizam in permanenta prin dialogul nostru interior, pentru ca ne asumam responsabilitati care nu ne apartin.

Incercam sa ii salvam pe celalalti de ei insisi, sustinand ca noi stim mai bine ce este bine pentru ei (ceea ce facem, de fapt, este ca incercam sa ii determinam sa ne corespunda asteptarilor si proiectiilor noastre) si ne straduim sa ii aducem pe drumul cel bun (pentru noi). Prin aceasta, nu facem altceva decat sa ne salvam in mod simbolic pe noi insine, pe mama, pe tatal nostru sau pe oricare alta persoana sau relatie semnificativa din viata noastra.

Incercam sa ne vindecam ranile trecutului pretinzand de la celalalt sa se poarte cu noi asa cum nu s-a purtat acel cineva, asteptand ca el sa ne ofere ceea ce acel altcineva nu ne-a oferit, fara sa tinem cont de faptul ca El sau Ea este o cu totul alta persoana, cu alte nevoi, dorinte, cu alta structura psihica si de personalitate si ca nu este resposabilitatea lui sau ei sa faca asta. Putem foarte usor intra in relatii pansament…care, de cele mai multe ori, ne vor cauza alte deceptii. Oare aceasta sa fie calea?

Suferim pentru ca le permitem altora sa se poarte cu lipsa de respect fata de noi. Devenim furiosi in primul rand pe noi pentru ca ne gandim ca nu suntem suficient de ok sau puternici pentru a pune punct. Ne este frica de ce ar presupune asta si de ce s-ar putea intampla dupa. Ne alimentam neputinta prin fricile noastre. Ne-am repetat atata timp ca nu suntem ok incat am ajuns sa credem asta, am ajuns sa ne simtim slabi. Ne-am creat propriile noastre inchisori invizibile in care depindem de altii.

Suferim pentru ca facem compromisul de a oferi din ce nu avem, in speranta ca in cel mai scurt timp ne vom recupera investitia, iar cand acest lucru nu se intampla….devenim furiosi pe celalalt si ne simtim nedreptati.

Suferim pentru ca facem in fiecare zi aceleasi lucruri pe care am ajuns sa nu le mai suportam, care ne cauzeaza stres si suferinta, frustrare si neliniste.

Suferinta prelungita duce la depresie si la alte tulburari emotionale, fizice sau psihice si ne vom simti din ce in ce mai neputinciosi.

Ceea ce ne mentine suferinta este neacceptarea, impotrivirea, auto-amagirea, actionarea impotriva vointei noastre, sentimentele de vinovatie, trairea in compromisuri si sacrificii, credinta ca suntem niste victime, renuntarea la puterea noastra personala.

Dar nu trebuie sa fie asa. Tot ce ai de facut este sa iei decizia ca nu mai vrei sa-ti cheltuiesti energia nicio secunda in ceva ce nu-ti place, ci sa o investesti in a-ti crea o noua viata.

Nu-ti place jobul tau? Schimba-l. Da, chiar daca ai rate la banca si oameni care depind de tine.

Nu-ti place meseria ta? Cauta-ti vocatia si castiga bani din ea. Da, cu siguranta ai si tu una.

Nu te simti bine in relatia ta? Desparte-te si da-ti o noua sansa. Da, se poate sa intalnesti o persoana perfect compatibila cu tine.

Nu-ti place ce-ti spun cei din jurul tau? Nu-i mai asculta. Da, chiar daca sunt parintii tai. Cauta modele de viata si inspira-te din felul in care ei gandesc si traiesc.

Nu-ti place corpul tau? Ai mai multa grija de el – hraneste-te sanatos si fa sport.

Da, stiu. Acum vei spune “usor de spus, greu de facut”. Asa este. Nu este simplu sa-ti schimbi viata peste noapte, insa pas cu pas poti sa ajungi acolo unde iti doresti. Insa daca alegi sa fii doar o victima care se baricadeaza in spatele acestei credinte nu vei face nimic. Iar anii vor trece si tie iti va fi din ce in ce mai rau. Nu te ajuta doar sa te rogi daca nu actionezi, nu te ajuta sa pupi moaste, daca tu nu faci nimic.

Este viata ta, cum de nu esti constient de asta?

Uita-te mai bine in jurul tau si observa ca altii au reusit. Si nu doar pentru ca “au avut noroc”, ci pentru ca au muncit, nu s-au multumit cu putin si nu au acceptat compromisurile.

Lupta pentru fericirea si viata ta, nu impotriva lor.

Puterea este in mainile tale. Cum alegi sa o folosesti?

de Dr. Ursula Sandner

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!