Lumea judeca dupa aparente… si cat de mult se inseala… o poveste adevarata care ne arata ca nu hainele fac pe om!

Lumea judeca dupa aparente… si cat de mult se inseala… o poveste adevarata care ne arata ca nu hainele fac pe om!

Publicat de Larisa Moldovan pe 15 March 2019 in Pilde

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!

Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim şi murim sufleteşte. Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu fapta ucizi o dată, cu vorba de mai multe ori…

Să ne bucurăm sufletele cu un gest, cu un cuvânt, cu un gând!

Nu judeca după aparențe!

„Concluziile trase după aparențe sunt adesea greșite”, spune scriitorul grec Esop. Acesta este deja un fapt comun în epoca în care trăim, din moment ce atât de mult efort se depune în lume doar pentru a face lucrurile să pară ceea ce nu sunt.

Problema devine și mai gravă atunci când se extinde la felul cum îi judecăm pe ceilalți. Fiindcă evaluăm persoanele încă de la întâia întâlnire, din primele priviri, de la primele cuvinte. Abținerea de la judecarea lor până când ajungem să le cunoaștem bine va crea relații mai echilibrate, întemeiate pe ceea ce sunt oamenii cu adevărat, și nu pe ce par în urma unei observații superficiale.

O femeie (îmbrăcată într-o rochie de bumbac) și soțul ei (cu o ținută la fel de modestă) au coborât din tren în Boston și s-au adresat, fără să fi avut o programare, secretarei președintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de-a face cu acea universitate de prestigiu.

„Dorim să-l vedem pe președinte”, a spus bărbatul încet. „Este ocupat”, a răspuns secretara. „Așteptăm”, a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranța că cei doi, în cele din urmă, se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe președinte, deși era un lucru pe care ea mereu îl evita.

„Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute vor pleca”, a spus secretara președintelui Universității. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust și acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse: „Am avut un fiu care învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvardul. A fost fericit aici. Dar acum un an a murit într-un accident. Soțul meu și cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.”

Președintele nu a părut interesat. „Doamnă, a spus acesta, nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard și apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir”.

„Oh, nu, replică repede femeia, nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroși să donăm o clădire Universității Harvard. Președintele s-a uitat atunci atent către cei doi. Aruncă o privire la rochia și la costumele simple cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi: „O clădire? Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!”

Pentru o clipă femeia a tăcut. Președintele s-a gândit că dăduse lovitura de grație și poate, acum, se va putea debarasa de ei. Femeia se întoarse către soțul sau și îi spuse încet: „Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim de la început, una a noastră?”

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Așa s-a născut o nouă universitate americană, Stanford, clădită ca un memorial în cinstea acelui student. Astăzi ea se află la rivalitate strânsă cu Harvard. Ce ușor te poți înșela atunci când judeci după aparențe!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!