Lumea este fix asa cum o vezi tu! Vei trai intr-o lume pe care tu o definesti, tu esti creatorul, aici!

Publicitate

“Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii.” – Dalai Lama

Un maestru intelept avea patru discipoli care ii depaseau pe ceilalti. Intr-o zi s-au intalnit iar maestrul i-a vorbit primului discipol:

– Spune-mi, ce vezi tu atunci cand privesti lumea?

– Vad cruzime. Planeta este violentata. Lumea se ascunde de adevar. Peste tot sunt aruncate materiale contaminate. Pulberi otravitoare si ploi acide cad din ceruri. Junglele sunt distruse si este distrus si stratul de ozon. Exista atata ignoranta si egoism. Lumea are nevoie de o corectie radicala.

Maestrul i-a raspuns:

– Ai dreptate, iti voi da numele de Corectie, fiindca tu, prin modul de a privi lucrurile, te-ai angajat intr-o lume plina de nevoi.

Maestrul i-a adresat aceiasi intrebare celui de-al doilea discipol:

– Spune-mi, tu ce vezi atunci cand privesti lumea?

Cel de-al doilea discipol i-a raspuns:

– Maestre, eu vad desertaciune. Nu se poate face nimic pentru a schimba conditiile din lume, desi unii regreta si cer schimbare. Cu toate acestea, lumea este condamnata de actiunile oamenilor.

Stiintele ne invata ca s-au nascut prea multi oameni, a fost facuta deja prea multa distrugere, se aloca prea putini bani stiintei pentru a putea ajuta in mod corespunzator si exista prea putina grija fata de etica si valoare. Criminalitatea se extinde, iar familiile se destrama. Legea este o cauza pierduta.

– Si tu ai dreptate, iti voi da numele de Justitiar, pentru indignarea ta fata de o lume corupta, dincolo de orice posibilitate de indreptare. Vei ajunge cunoscut pentru cuvintele tale, iar lucrarea ta iti va exprima tristetea inimii.

Maestrul si-a intors privirea catre cel de-al treilea discipol al sau:

– Iar tu ce vezi?

– Eu vad o lume care are nevoie de restabilirea legii. Eu nu cred ca speranta este pierduta. Eu sunt incurajat de cuvintele fratilor mei, fiindca si ei recunosc nevoia de schimbare. Simt, cu convingere, dorinta de schimbare a omenirii. O carmuire buna este conducerea de catre oameni si pentru oameni. Schimbarea se poate realiza prin aplicarea legii si o guvernare inteleapta. Masele vor urma actiunile corecte si atitudinea justa a carmuitorilor lor. Factorul schimbarii exista, iar el este reprezentat de lege si cei de la carmuire.

Publicitate

– Si tu ai dreptate. Te voi numi Carmuitorul, deoarece cuvintele tale iti plasmuiesc perceptiile si devin lectiile pe care le predai altora. De aceea, tu te vei angaja intr-o activitate legata de lege si ordine, prin carmuire.

In cele din urma, maestrul i-a adresat aceiasi intrebare celui de-al patrulea discipol:

– Iar tu, ce vezi?

– Maestre, eu nu vad decat miracole. Viata e un miracol. Il vad pe Dumnezeu in intreaga Creatie. Simt frumusetea Iubirii in parfumul florilor, in zambetul unui copil, in pasiunea indragostitilor si in stralucirea stelelor. Cand privesc lumea, misterele ei se dezvaluie. Fiecare isi dezvaluie frumusetea cu veneratie si reverenta. Stiu ca toate lucrurile sunt bune si ca fiecare dintre ele exprima binele propriu, asa cum stiu sa faca cel mai bine pentru momentul respectiv. Stiu ca ceea ce spun fratii mei se refera la iluzie, fiindca doar eternitatea este reala.

Nu le voi da putere gandurilor despre lipsuri, limitare sau nevoie, fiindca ceea ce ne trebuie se afla aici, dar trebuie descoperit, recunoscut si acceptat de catre fiecare dintre noi. Nu doresc altceva decat sa-i daruiesc lumii infatisarea care mi s-a dezvaluit mie. Prin acesti ochi, cu simturile mele modeste, inima mea bate mai repede, cand sunt martorul spendorii vietii.

Maestrul a zambit, inainte de a grai:

– Iar tie, discipolul meu cel ales iti voi da numele Adevar, pentru viziunea ta asupra adevarului, iar rasplata acestuia este realitatea care ti se releva. Tu vei merge printre oameni ca sa-i inveti, inspirat fiind de ceea ce vezi, fiindca asa percepi tu lumea si toate posibilitatile se afla in aceasta pace. Tu vei fi cunoscut de catre toti oamenii dupa aceste vesminte ale pacii si seninatatii.

Maestrul, adresandu-se tuturor, a adaugat aceste cuvinte:

– Fiecare dintre voi este binecuvantat cu propria-i viziune. Lumea vi se va revela, exact asa cum o priviti! Veti cunoaste lumea prin intermediul viziunii voastre asupra ei. Pentru fiecare dintre voi, realitatea va lua forma viziunii voastre. Veti trai viata conform propriei perceptii asupra ei!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

De alegerea noastră depinde ceea ce urmează, iar ceea ce urmează îndemnurilor inimii este întotdeauna important şi ne poate influenţa întreaga viaţă.

Publicitate

Cu toţii am trăit cel puţin o dată în viaţă un sentiment de tip „déja vu” (deja văzut).

Se poate întîmpla în vreme ce mergi pe o stradă pe care n-ai mai fost niciodată. Preţ de o clipă, imaginea străzii îţi pare „deja cunoscută, deja văzută”.

Sentimentul de a fi văzut ceea ce vezi pentru prima oară în plan fizic este scurt, dar atît de copleşitor prin registrul de senzaţii pe care-l trezeşte în inima ta încît rămîne înscris pentru totdeauna în memorie.

Uneori poţi să citeşti cîteva cuvinte într-un ziar şi cuvintele acelea să răsune în trăirile tale în ritmurile unora deja cunoscute sau cunoscute cîndva, de mult… mult timp. Nu-i în “déjà vu” o simplă amintire.

Intuiţia trăitorului ştie cu precizie diferenţa dintre amintire şi acel sentiment de cunoaştere anterioară. Totul se întîmplă fulgurat, încredibil de rapid şi de puternic în conştiinţa trăitorului, suprinsă în faţa imaginii deja văzute.

Dar noi nu avem asemenea trăiri doar privind un peisaj, citind o carte, o revistă sau mergînd pe o stradă necunoscută.

Cele mai spectaculoase „déja vu-uri” au ca subiect oamenii. Sentimentul „de a-l fi cunoscut” pe acela pe care-l vezi pentru prima oară devine copleşitor. O stare diafană de bucurie, amestecată cu surpriză, încîntare şi familiaritate persistă şi, în mod obişnuit, te auzi spunînd: „Parcă ne-am mai cunoscut cîndva!”

Desigur, mintea, memoria, raţiunea şi toate obişnuitele simţuri omeneşti încep să intre în alertă, să caute explicaţii şi chiar un moment din viaţa fizică actuală în care întîlnirea s-a petrecut.

Dar, cine ştie dacă toate acestea căutări prin firele şi filtrele memoriei nu sînt tot un fel în care natura creează o legătură între oameni ce simt că se cunosc deja în viaţa lor fizică, dar care nu s-au văzut niciodată.

Nu ne-am proprus astăzi să căutăm explicaţii pentru acest minunat sentiment de a fi văzut, deja, ceea ce vezi prima oară, ci mai degrabă să păstrăm legătura cu sentimentul ce apare uneori în trăirea noastră în relaţia cu alţi oameni. Cei mai minunaţi dintre prietenii noştri ne par de la prima vedere cunoscuţi.

Publicitate

Simţim o diafană libertate şi bucurie în prezenţa lor chiar din primul moment al întîlnirii. Şi acest prim moment pare să ne spună, deja, cît de importantă este relaţia pe care o vom avea sau – mai bine spus – pe care am putea-o avea! Poate că nu trăim un veritabil sentiment „déja vu” la prima întîlnire, dar putem avea un sentiment înrudit, o stare de bucurie şi un sentiment de a ne cunoaşte, pur şi simplu.

Ceea ce simţim la prima întîlnire, atracţia imediată şi frumuseţea percepţiei reciproce par a fi un soi de „anunţ ancestral”, un fel al sufletului de a ne spune: „fii atent, această fiinţă îţi aduce o experienţă interesantă de viaţă”.

Şi un astfel de sentiment este un soi de „déja vu”, resimţit, însă, puţin mai estompat în ce priveşte „sentimentul de a mai fi fost cîndva”.

Noi trecem adesea cu prea mare uşurinţă peste aceste sclipiri ale inteligenţei spiritului, poate le şi negăm sau nu le permitem să ne aducă în viaţă ceea ce am putea primi sau ceea ce sîntem anunţaţi prin sentimentul însuşi că ar fi posibil.

Alegerea noastră de a observa, a fi atenţi, a vibra în ritmul unui sentiment interior frumos de tip „déja vu” ne poate conduce către partenerul de viaţă pe care-l visăm sau către relaţii de prietenie cu suflete ce ne pot reflecta cele mai frumoase calităţi.

Străfulgerarea uluitoare a intuiţiei de-o clipă, ce se iveşte în trăire sub forma unei întîlniri ce se repetă, ar putea fi semnul prin care însăşi inima noastră ne spune că avem în faţă o fiinţă specială şi o posibilă relaţie specială.

De alegerea noastră depinde ceea ce urmează, iar ceea ce urmează îndemnurilor inimii este întotdeauna important şi ne poate influenţa întreaga viaţă.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate