In noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Moș Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminți, lăsându-le în ghetute, dulciuri si diverse cadouri. Tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori lasandu-le o nuielusa. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor imparţite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Legenda spune ca trei surori, fete sarmane, nu se puteau casatori datorita situatie financiare dificile si de aceea tatal lor voia sa le vanda.
Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, care era episcop, a lasat noaptea, la usa casei lor, un saculet cu aur.
Situatia s-a repetat si in cazul surorii mijlocii, Astfel ca atunci cand i-a venit vremea si fetei mici, tatal s-a hotarat ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza si l-a vazut pe Sfantul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei si a aruncat pe horn un saculet care a cazut intr-o soseta ce era pusa la uscat.
De aici a aparut obiceiul asezarii sosetutelor sau a ghetutelor in noaptea de Mos Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil sa pastreze secretul, insa acesta nu a facut-o si de atunci fiecare sarac care primea ceva, ii multumea lui Nicolae.
Moş Nicolae ne-a lăsat o comoară mult mai de preţ, o comoară spirituală: aceea a bucuriei de a dărui, de a-i face mai fericiţi pe cei mai putini norocoşi în deţinerea de lucruri materiale efemere.
Măcar pentru o zi, pentru o seară minunată, să reînviem legenda Sfântului Nicolae, să ne pregătim de Sărbătoarea Naşterii Domnului…
Sfântul Ierarh Nicolae, cel mai cunoscut şi iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe, este cinstit pe 6 decembrie, ziua în care Sfântului Împărat Constantin cel Mare i-a apărut în vis cerându-i să ierte trei tineri nevinovaţi. Cei trei, guvernatori locali, acuzaţi fără temei, de complot împotriva împăratului, urmau să fie omorâţi a două zi, însă acesta i-a eliberat.
Atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Româno-Catolică îl serbează pe Sfântul Ierarh Nicolae, cunoscut în toată lumea, fiind cinstit şi iubit de credincioşii de pretutindeni.
Născut în jurul anului 280 şi trecut la cele veşnice în jurul anului 345, el s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul sau, Nicolae, episcopul Patarelo, şi a impresionat prin inteligenţă, blândeţe şi nobleţe sufletească. Pentru dreapta sa credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini. Om de o foarte mare cultură teologică, adesea Sfântul Ierarh Nicolae este pus alături de apostoli.
Sfântul Ierarh Nicolae a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, fiind considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. A salvat cetatea Mira de foamete, dar şi sufletele a două fete ce ar fi urmat să-şi scoată familia din sărăcie dând cinstea pe desfrânare, după ce le-a pus la fereastră câte o pungă cu bani.
Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, şi nişte marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate şi al mireselor şi, în mod special, al copiilor.
Toate aceste minuni, dar şi marea sa bunătate stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai cu seamă că Sfântul şi-a împărţit toată averea moştenită fără să păstreze nimic.
Cunoscut şi iubit încă din timpul vieţii sale, ierarhul din Mira a început să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de moartea sa. Din secolul al X-lea, cultul sfântului începe să se răspândească repede şi în Apus, iar în perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaşte au fost luate din Răsărit şi duse în Apus.
