Lectiile pe care le primim atunci cand nu reusim ceea ce ne propunem! – “Eșecul poate fi cea mai valoroasă lecție de viață.”

"Construiește-ți propriile tale visuri sau altcineva te va angaja ca să le construiești pe ale sale." Farrah Gray Freud vorbeste despre interpretarea viselor ca despre “cea mai frumoasa descoperire” pe care a facut-o. Visul este ‘baza comuna a vietii sufletesti’ iar sensul ascuns al conduitelor noastre se explica prin rateurile vietii cotidiene. Dupa Freud, teoria interpretarii viselor inseamna o proba decisiva in judecata capacitaiti unui subiect si defineste aceasta proba printr-un termen ebraic, shibboleth care inseama capcana de vise.. In psihanaliza, interpretarea visului este un fel de capcana de vise. Freud ii considera adevarati analisti doar pe cei care foloseau acest procedeu. In lucrarea sa, “Interpretarea viselor”, Freud avanseaza o serie de axiome. El afirma ca visul este util atat pentru analist cat si pentru cel care viseaza. Visul este considerat a fi paznicul somnului si nu perturbator ; exista doua tipuri de continut ale visului, continutul manifest si continutul latent. Continutul manifest reprezinta ceea ce subiectul isi aduce aminte la trezire. Sub acest material exista insa un continut latent care cauzeaza producerea visului.Continutul manifest este rezultatul travaliului oniric, proces ce angreneaza emotiile si impulsurile inconstiente. Atunci cand travaliul oniric esueaza si nu mai transforma continutul latent in reprezentari acceptabile pentru constient, avem de a face cu un cosmar sau cu vise anxioase. Visele anxioase nu trezesc subiectul asa cum o fac cosmarurile . Freud distinge trei tipuri de vise care au la baza diferentierea in functie de gradul de rationalitate si de veridicitate a continutului. In prima categorie se situeaza visele simple sau visele clare care sunt specifice copiilor si care sunt inspirate de nevoi fiziologice. In cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile care au o anumita coerenta logica iar in cea de-a treia categorie sunt situate visele obscure, incoerente si absurde, care fac interesul psihanalistilor. Freud afirma ca exista trei tipuri de mecanisme care duc la fabricarea unui vis. Primul mecanism este transformarea ideilor in imagini. Visul este vazut ca o banda desenata si comporta o succesiune de imagini. In interpretarea visului se face trecerea de la imagine la idee sau dorinta ascunsa.In urma acestui mecanism, Freud a dat nastere formulei visului: ( ideile onirice + resturi diurne) inmultit cu travaliu oniric => continut manifest. In “Viata mea si psihanaliza” , Sigmund Freud acuza psihologia scolara de a nu fi acordat importanta cuvenita studiului interpretarii viselor: “ Psihologia scolara n-a fost capabila sa descopere acest sens al viselor. Nici n-a stiut in ce context sa-l studieze.Cele cateva explicatii pe care s-a incumetat sa le dea au fost non-psihologice: n-au facut decat sa reduca visul la niste excitatii senzoriale sau la un somn mai mult sau mai putin profund al diverselor zone ale creierului. Dar suntem in drept sa spunem ca o psihologie care nu stie sa explice visul nu poate fi folosita pentru intelegerea vietii psihice normale si nu poate pretinde sa fie numita stiinta.” Aceste afirmatii releva intr-o maniera cat se poate de transanta pozitia lui Freud in ceea ce priveste interpretarea viselor. Freud nu a luat in calcul existenta celorlalte spatii informatice din afara trupului si a mintii . Luand in considerare existenta astralului ca structura umana putem sustine o teorie simpla . Informatia din vis fiind de natura energetica , in momentul somnului omul exploreaza alte dimensiuni din care aduce informatia necodificata,iar proiectia visului in mintea noastra este o insiruire haotica de imagini sau actiuni care de cele mai multe ori nu au logica. Normal sa nu aiba logica pentru ca mentalul nostru functioneaza dupa tipare mentale in numar limitat,tipare invatate ,noi stiind ca ce nu are logica nu exista. Este nevoie de decodarea visului si traducerea lui in limbaj mental ca sa reusim hranirea creierului cu tipul de informatie care o accepta si atunci visul va fi inteles pe deplin. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Trebuie sa fii fara rusine. Experimenteaza. Este singurul mod prin care sa iti identifici pasiunea adevarata.” – Vishwas Mudagal

Iar aici sunt 10 lecții pe care oricine dintre noi le poate învăța din eșecuri:

1. Eşecurile ne formează caracterul

Lecțiile pot fi învățate din orice, și mai ales din eșecuri. Poate că cel mai mare avantaj al oricărui eșec este puterea pe care o obținem datorită lui.

Gândeşte-te: dacă ai trăi într-o lume ideală în care fiecare acţiune va duce la succes, ce fel de persoană vei fi? Adevărul este că acțiunile nereușite ne permit să ne cunoaștem și să ne temperăm caracterul mult mai mult decât dacă reușim cu ușurință.

2. Eşeurile nasc posibilităţi.

Cât de des ai avut situații în viață când greşeala pe care ai făcut-o ți-a permis să descoperi o altă oportunitate? Poate că a fost o relație proastă, datorită căreia ţi-ai cunoscut actualul soţ.

Sau ar putea fi o funcţie care nu ţi s-a potrivit, dar ţi-a permis să găseşti un job mai bun. Indiferent de care a fost „eșecul” tău, el s-a transformat ulterior într-un mare succes, nu-i așa?

3. Eşecurile sunt marii învăţători ai vieţii.

Eșecurile ne arată avantajele și dezavantajele noastre, motivându-ne să le corectăm. În orice domeniu al activității umane – domeniul științific, munca, sportul, relațiile etc. – eșecul este adesea forța motrice a succesului.

De exemplu, cel mai mare jucător de baschet din istoria NBA, Michael Jordan, nu a fost membru al echipei de baschet școală, iar acest lucru fost pentru el cea mai puternică motivație.

Când a fost întrebat despre eșecurile sale din tinereţe, el a spus: „Am eșuat din nou și din nou, și din acest motiv sunt acum pe culmea succesului”.

4. Eşecurile ne fac mai curajoşi.

Majoritatea oamenilor au teama de eșec. În același timp, oamenii se tem de noile oportunităţi, așa că rămân în interiorul bărcii lor, încercând să nu se clatine prea mult. La urma urmei, toți avem responsabilitățile noastre, precum și oamenii care depind de noi.

Acceptarea eșecului necesită curaj. Indiferent dacă acest eșec era așteptat sau nu, o persoană, în orice caz, va trebui să devină mai puternică pentru a trece peste situaţia creată.

5. Eşecurile ne fac mai insistenţi.

Suferind un eşec, o persoană poate foarte ușor să se predea. „De ce trebuie să fac asta?” – se întreabă. Dar mișcarea înainte este imposibilă fără curaj și hotărâre.

Publicitate

Ia în considerare exemplul lui JK Rowling, care a scris seria iconică despre Harry Potter. Scriitoarei îi place să vorbească despre cât de mult timp încerca să publice prima carte, dar eşua pentru toţi editorii o refuzau. Și doar cinci ani mai târziu, a existat cineva care a îndrăznit să tipărească o carte, care a rupt ulterior toate topurile de popularitate.

6. Eşecurile activează procesul de creaţie.

Nevoia este considerată mama invențiilor, iar eșecul – tatăl. Nimic nu activează procesul creativ mai bine decât eșecurile.

Creatorii înțeleg că dacă ceva nu le reuşeşte, ei trebuie să-și folosească depozitul inepuizabil de talent pentru a crea un lucru original.

7. Nu poţi să treci peste eşecuri fără motivaţie.

Aşa cum a spus Winston Churchill: „Doar o persoană care este capabilă să treacă de la eșec la eșec fără a-și pierde entuziasmul va avea succes”.

Scopurile sunt atinse, de obicei, de acei oameni care refuză să renunțe. Cel mai important lucru aici este să găseşti motivația de a crede în tine și de a merge mai departe.

8. Poţi învăţa să accepţi eşecurile.

Această idee pare destul de bună, însă în realitate se dovedește adesea puțin diferită. Experiența unui eșec provoacă unul dintre cele mai neplăcute și dureroase sentimente. Dar, indiferent de direcţia în care mergi, aminteşte-ţi întotdeauna că poți accepta orice eșec, dar nu lipsă de eforturi.

Jucătorul de baschet Michael Jordan a spus următoarele: „Pot accepta eșecul deoarece toți oamenii fac greșeli. Dar ceea ce este inacceptabil pentru mine este refuzul încercărilor ulterioare.”

9. Eşecurile sunt un stimulent de a studia ceva nou.

Lui Steve Jobs nu i-a plăcut niciodată lumea marilor corporații. Nu i-a plăcut colegiul, normele sociale și convențiile în comportamentul oamenilor de afaceri. Până la apariția Apple, compania pe care a fondat-o cu Steve Wozniak, Jobs era un ratat tipic, dar nu era foarte îngrijorat de asta.

El a spus odată: „Amintindu-ţi mereu că moartea te așteaptă este cel mai bun mod de a te relaxa și de a îţi da seama că, de fapt, nu ai nimic de pierdut. De aceea, grăbește-te să urmezi chemarea inimii”.

10. Eşecurile ne fac mai puternici.

Eșecurile nu numai că ne fac mai bine, dar și mai puternici. Prin urmare, după ce a depășit toate dificultățile, neplăcerile și incertitudinea în propria putere, o persoană începe să simtă în sine capacitatea de a face față tuturor problemelor vieții.
Rezistența este calitatea inerentă a tuturor oamenilor de succes, iar cel mai bun tutore este eșecul.

Sursa: dozadesucces.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
"Fericirea este atunci cand ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci sunt in armonie." Mahatma Gandhi De multe ori am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa încercând să fac pe plac celorlalţi. Eram tristă pentru că uneori eram judecată greşit sau respinsă tocmai de către aceste persoane. Vreau să mulţumesc pe toată lumea! Mă gândesc că şi ţie ţi s-a întâmplat să te apuce disperarea pentru că ai încercat să faci pe placul cuiva şi nu ţi-a reuşit. Adevărul este că oricât de multă grijă am avea si oricât de conştiincioşi am fi, întotdeauna se va găsi cineva care să înţeleagă greşit atitudinea şi acţiunile noastre sau să le comenteze într-un mod mai “cârcotaş”. Şi mi-a plăcut mult o zicală a lui Montaigne care sună aşa: “Omului îi trebuie urechi rezistente pentru a suporta să fie judecat în mod sincer.” Nu mai sunt omul care să judece sau să plece urechea atunci când este judecat însă asta se întamplă frecvent în jurul nostru. Ăsta-i motivul pentru care scriu acest articol, în speranţa că te va inspira. Eu am înţeles datorită experienţelor de viaţă de până acum că toţi suntem unul şi ne oglindim unul în celălalt, motiv pentru care ar fi absurd să mă judec pe mine judecându-i pe cei din jur. Asta nu înseamnă că sunt o sfântă şi am scăpat de capcana de a intra în reacţie când anumite situaţii “solicită” asta. Am ajuns la conluzia că îi acuzăm pe alţii tocmai de lucrurile pe care noi înşine le facem şi ni le iertăm sau nu. Oamenii sunt diferiţi şi au opinii diferite. Fiecare dintre noi suntem liberi să alegem ce ne place, ce vrem, ce spunem şi ce facem. Nu cred să fi existat cineva pe lume care să fi reuşit să mulţumească pe unul şi acelaşi om de fiecare dată. Cred că nici pe noi înşine nu reuşim să ne mulţumim mereu. Tu eşti mulţumit în permanenţă de acţiunile tale? Bănuiesc că nu. Deci trebuie să fim toleranţi cu noi şi cu ceilalţi dacă vrem ca şi ei să fie îngăduitori cu noi. Cred că cel mai bine pentru toată lumea ar fi ca să ne comportăm în conformitate cu modul în care înţelegem lucrurile, să ne urmăm propriile convingeri şi valori şi mai ales să avem o minte deschisă la eventualitatea că ne-am putea înşela în privinţa anumitor lucruri. De asemenea putem spera că ceilalţi ne vor ierta atunci când greşim. Am învăţat de curând că atunci când îţi exprimi adevaratul “eu” şi îţi trăieşti viaţa în acord cu acesta, vor apărea întotdeauna critici. O să închei amintindu-ţi că: “Nu poţi să mulţumeşti pe toţi şi tot timpul.” Dacă încerci să faci asta te autodistrugi şi nu vei avea niciodată ocazia să exprimi cine eşti tu cu adevărat. de Irina Gherghilescu Nu poti defini intotdeauna ce te face fericit. Mai ales atunci cand ne bazam pe experiente anterioare, e dificil sa emiti predictii fiindca realitatea nu e de obicei niciodata atat de roz sau de gri pe cat te astepti sa fie.Prin urmare sa nu ne facem “liste” cu ce ne face fericiti fiindca e posibil ca tocmai curiozitatea, surprizele pe care le rezerva viitorul, necunoscutele zilei de maine sa fie cele care vor forma acel puzzle magic care e fericirea fiecaruia. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!