Exista o fascinatie tampa, stupida, nebuneasca a omului pentru ideea de rau si pentru ceea ce numim evil people, exploatata comercial de cinematografie, de mass-media, dar si de arta…
Aceasta fascinatie pentru orice altceva decat pentru ideea de bun si adevarat, de frumos autentic, de frumos firesc al lucrurilor, asa cum au fost create acestea de Dumnezeu, bune foarte…vorbeste de la sine despre degradarea si decadera omului din frumusetea cea dintai si nicidecum de o evolutie spirituala…
Unii oamenii cazuti din gratia divina nu mai admira Divinitatea, ci spiritul luciferic si devin si ei luciferici, adica spirite cazute, care inconstient sau lucid slujesc acestuia…
Dumnezeu nu amesteca lucrurile!
In randuielile divine nu exista confuzie, balans sau mixtura intre bine si rau, intre lumina si intuneric. intre virtute si pacat, intre lege si faradelege…
Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? (2 Cor. 6, 14-16).
Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul va ura si pe unul va iubi sau de unul se va lipi si pe altul va dispretui…Nu poate omul sa slujeasca si lui Dumnezeu si lui mamona, adica diavolului (Matei 6, 24)
Cu toate acestea multi sunt amagiti sau se amagesc, crezand ca pot sa impace ceea ce nu este de impacat: principiile contrare…
Nu poate o vana de izvor sa dea si apa dulce si apa amara…Nu poate pom rau sa faca roade bune…Au oare cresc struguri in maracini sau culeg oamenii smochine din ciulini ?
Doar Dumnezeu da viata, ca izvor al vietii, iar diavolul seamana doar moartea, ca un ucigas de suflete ce a fost si este dintru inceput…
Si poate oare un mort sa dea viata unuia viu? Dar oare poate intunericul sa lumineze pe careva? Oare are diavolul vreun bine ca sa-l dea cuiva? Daca bine in el nu este cum oare va da binele pe care nu il are? Iar daca are cumva ceva de dat de la el, atunci de buna seama nu poate fi decat rau si pierzator. Si asa cum aspida cand are ceva de dat de la ea, da veninul pe care il are din fire spre moarte si pierzanie, asa cum ariciul daca ar vrea cineva sa-l mangaie mai degraba cel ce se apropie se vatama de la firea lui decat il mangaie… Asa si tu, omule, indemna Sf. Neofit Zavoratul: Iesi, zice, si inchina-te lui Hristos si primeste darurile de la El ! (Cuvint despre inselarea demonilor)
Diavolul stiind ca si-a pierdut frumusetea si toata slava, se ascunde, pentru ca inselatii si naivii sa poata fi mintiti in continuare, el fiind tatal minciunilor …Sta pitit in spatele unor aparente de bine, in spatele unor aparente de frumusete, singura efuziune a sa provenind din stralucirile pacatelor si din aprinderea poftelor…
Ce sunt aceste aparente amagitoare si cum se naste aceasta fascinatie a omului fata de spiritul luciferic?
Pe de o parte, acest atasament toxic admirativ izvoraste din incultura si din ignoranta.
Cei mai multi idolatri se nasc ca niste nefartati din familii de nefartati, unde n-au primit o educatie sanatoasa, curata, luminoasa, decat una care a venit din partea unor parinti degenerati.
A doua cauza este cultura sau mai bine zis incultura acestei lumi care promoveaza aceasta fascinatie a raului, atat in mass-media, cat si prin cinematografie, arta, publicitate sau moda.
Acesta-i trendul acum…E cool sa fii… nu very well, ci very hell …sau into the hell…
Oamenii nu mai cauta raiul, ci prefera iadul…
Omul pervertit de semetie si inselare a mutat interesul de pe subiectul suprem al contemplatiei – Fiinta Divina, care ar fi trebuit adorata, pe creaturile sale, dintre care unele dintre ele fiind cele mai cazute…
Astazi sunt admirati cu frenezie pana la idolatrie si nebunie: artisti, vedete de cinema, staruri creati de media, de publicitate, de moda…si nu sfintii care au fost adevarate modele de barbati adevarati si de femei adevarate,
A fost inlocuita partasia cu ingerii in rugaciune, cu meditatii spiritualiste si dans cosmic cu demonii, iar inchinarii crestinesti din Biserica i-a luat locul intalnirea cu lumea, iar comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii a fost substituita de comunicarea cu oamenii si cu demonii…
E fascinant de-a dreptul pentru lumea aceasta sa te faci frate cu dracul sau sa fii amanta lui si sa te prostituezi printr-un fel de melanj ocult cu pacatul…
Exista o magie si un infantilism spiritual care promoveaza un curent de ocultism, demonism in randul tinerilor care si-au pierdut reperele, valorile, directia …ratacind prin sminteli, eresuri si fantezii psihedelice…
Probabil unii isi imagineaza ca pot sa fie cu sufletul la Dumnezeu, iar trupul sa si-l aduca jertfa demonilor, printr-un fel de erotism transfigurat pastrand o masura estetica in desfrau, altminteri o estetica a uratului, o estetica oculta, patrunsa de neopaganism…
Astazi nu mai impresioneaza un suflet frumos, ci un trup frumos, nu mai incanta pe nimeni un caracter frumos, ci este suficienta o interfata publica prelucrata frumos…
Nu mai au valoare astazi cuvintele lui Iisus, ci tot felul de vorbe rostite de ilustri anonimi…
Nu mai sunt de pret caracterul, prietenia si dragostea curata, ci doar harisma, relatiile de conjunctura si sexualitatea…
Nu mai au valoare familia, credinta si traditiile sanatoase, ci se prefera concubinajul, legaturile ocazionale, obiceiurile paganesti…
Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer, tarand in urma lui a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant…, (Luca 10,18), (Apocalipsa 12:7-9.).
Atunci a strigat cu glas de tunet Arhanghelul Mihail: Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!
In zadar, pentru o treime din ingeri, care au ales razvratirea si neascultarea…
In zadar, striga Arhanghelul si in fiecare Liturghie prin glasul preotului: Sa stam bine, sa stam cu frica!
Nu se mai tem slugile lui veliar, caci sunt fascinate de el si-i urmeaza in cadere si razvratire…
Toti servii lui ii urmeaza in cadere si in stralucire, dar nu o stralucire de stele nemuritoare, cum au fost sfintii pe firmamentul Bisericii, ci de stele cazatoare pe cerul vremelniciei acestei lumi pierdute…
Zic stele, caci stralucesc doar in bezna necredintei lor, in intunericul unei vietii satanizate de inchipuirile lor, stralucesc doar in ochii lumii, nu cu adevarat si in ochii lui Dumnezeu.
Toate acestea se intampla pentru ca nu vor sa urmeze cu adevarat lui Dumnezeu, care este Calea Vietii si Lumina lumii, ca fii ai luminii , ci ca fii si fiice ale diavolului si ai intunericului , care este tatal lor…
Nebunia lor consta in aceea ca nu realizeaza ca-si agonisesc mostenire necurata slujind necuratului, mostenid ca si el… blestemul si iadul…
Pr. Alin-Cristian Preotu
