Iubirea nu-i o stare unilaterală, de care beneficiază doar cel ce iubește: ea e ca soarele, când strălucește, aruncă lumină și căldură în lume, în jur

„Nu-ți căuta fericirea în curtea altuia, pentru că ea se ascunde întotdeauna în casa ta.” (Douglas William Jerrold) Un mic cioplitor în piatră trăia liniştit la poalele unui munte mare, din care desfăcea bucăţi de piatră ca să ridice case. Era mulţumit de soarta lui. Asta până în ziua în care se duse la  un nobil din împrejurimi ca să onoreze o comandă. Descoperi atunci minunile unei vieţi de lux şi abundenţă: locuinţă somptuoasă, haine de mătase, mâncăruri rafi­nate, concubine graţioase etc. Începând din acel moment, splendorile pe care le văzuse îl împiedicară să mai doarmă. Viaţa i se păru de alt­fel lipsită de bucurie. „Ah, dacă aş fi bogat, ce fericit aş fi!” Duhul muntelui îi auzi ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, cioplitorule în piatră, fii aşadar bogat şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un negustor bogat şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care îl văzu pe rege trecând în lectica lui de aur, cu toţii închinându-i-se când trecea prin dreptul lor. Ce valoare aveau bogăţiile lui pe lângă puterea unui rege şi admiraţia pe care i-o purtau toţi? „Ah, dacă aş fi rege, ce fericit aş fi!” Şi duhul muntelui îi auzi ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, negustoriile, fii aşadar rege şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un rege venerat şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care se întâmplă ca soarele să-şi pogoare peste ţinut razele arzătoare şi nemiloase. Oricât era el de rege, nu se putea apăra de căldură şi nu se putea opune puterii acestui stăpân al cerului. Necăjit, strigă: „La ce servesc tronul şi bogăţiile dacă soarele este mai puternic decât mine! Ah, dacă aş fi soarele, ce fericit aş fi!” Din nou duhul muntelui îi ascultă ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, rege, fii aşadar soare şi deci fericit! Zis şi făcut. Deveni un soare atotputernic. Îşi slobozi razele asupra tuturor vietăţilor: bogaţi şi săraci, slabi şi puternici, plante şi animale. Toţi erau supuşi puterii lui şi toţi mureau de sete. Şi fu mulţumit de soarta lui. Până în ziua în care văzu că muntele se înălţa mereu, imuabil. Plin de furie, strigă: „La ce serveşte puterea dacă poate să mi se opună rezistenţă? Ah, dacă aş fi muntele, ce fericit aş fi!” Şi de data asta, duhul muntelui îi ascultă ruga: – Dorinţa ta a fost auzită, soare, fii aşadar munte şi fii deci fericit! Zis şi făcut. Deveni munte nemuritor. Şi fu mulţumit de soarta lui, până în ziua în care simţi ceva mâncându-i piciorul. Şi atunci văzu, acolo jos, un mic cioplitor în piatră ocupat să desprindă bucăţi de piatră ca să ridice case… atunci stânca,foarte mâhnită, se ]ntrebă : „Cum se face că omul ăsta are o putere care o întrece pe a mea ? „ Atunci supărat spune : „Sunt mai slab decât el, vreau să fiu acest om !” . Și stânca s-a prefăcut cioplitor în piatră, același om care a fost la început , și de atunci a muncit din greu dar mulțumit. Cât de sus a năzuit și a și ajuns omul nostru , când , de fapt, fericirea o avea la îndemână, dar nu știa să o aprecieze. Această poveste japoneză se adresează micului cioplitor în piatră, care se găseşte în fiecare dintre noi. Fericirea este mereu lângă noi, este la îndemâna noastră, nu ne-a părăsit niciodată, stă doar pitită(uneori) şi aşteaptă în tăcere să ne eliberăm , să o descoperim și să deschidem uşa sufletului nostru. Câtă dreptate în spusele lui Octavian Paler : „Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai.” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Oameni imposibil de iubit și iubirea de sine

Toți oamenii tânjesc după iubire și mulți fac eforturi să fie iubiți. Există și oameni care fac tot posibilul să nu fie iubiți. Aceștia se străduiesc să-i umilească pe cei care i-ar putea iubi, folosindu-se de inocența și de frumusețea iubirii însăși, care rabdă, iartă, acceptă și abdică de la toate ifosele Egoului. Iubirea însăși e umilită de cei care n-o cunosc și n-o înțeleg, de cei ai căror ochi o socotesc o slăbiciune sau un pericol.

Astfel de oameni se comportă cum le trece prin minte. Toate proiecțiile Egourilor personale devin defecte, slăbiciuni și trăsături pe care ei le atribuie lumii înconjurătoare. Cei care țin iubirea la distanță, umilind, manipulând, acuzând, negând, reprimând sau atacând nu sunt altceva decât imagini ale unei iubiri de sine care are nevoie să fie investigată și reevaluată.

Iubirea însăși îi acceptă existența acestui ”imposibil de iubit”, dar nu trebuie să-i tolereze la infinit comportamentul absurd, căci această toleranță devine lipsă de iubire de sine. Iubește-te pe tine, asta-i ideea! Iubirea rabdă totul, iartă totul, acceptă totul, dar acestea se întâmplă în interior și, dacă se întâmplă aici, este doar o chestiune de timp pentru ca separarea fizică a iubirii de lipsa iubirii să apară ca o consecință a legii universale a reflecției. Așadar, cel care nu ne iubește în exterior este doar un aspect neintegrat din noi înșine, o parte din noi, care se autoflagelează, așteptând dragostea de acolo de unde ea nu poate veni.

Publicitate

Cel care nu iubește, nu iubește: punct! Poți avea ochii verzi, picioarele până-n lună, inteligența lui Einstein sau conturile doldora: dacă cineva nu te iubește, acela ești tu, iar ”neiubibilul” din exterior e doar o oglindă care încearcă să te conștientizeze, care încearcă să-ți spună: iubește-te, așa ai să scapi de mine! De aceea el face tot posibilul să te umilească, să te arunce la coș, să-ți facă viața mizerabilă: el își face lui însuși acestea toate, iar ție îți spune că nu te poate iubi el, ci tu însuți. Visul de a schimba pe cineva și de a-i planta iubirea, bunăvoința, înțelegerea sau compasiunea în suflet e doar un vis.

Căutați în viețile voastre oameni care vă iubesc deja. Căutați compania oamenilor buni, nu încercați să-i îmbunătățiți pe alții. Dacă alții vor să fie mai buni, vor face eforturi singuri în acest sens. Dacă vă iubesc, veți vedea aceasta în manifestările lor, în felul lor de a se comporta cu voi.

Iubirea nu-i o stare unilaterală, de care beneficiază doar cel ce iubește: ea e ca soarele, când strălucește, aruncă lumină și căldură în lume, în jur. Vibrează, se simte, modelează comportamentul, atitudinea, faptele și o face pentru că ea e în interiorul celui ce iubește. Dacă nu este, nu poate fi stimulată, gândită, inventată sau determinată: iubirea vine din alt loc, din alt spațiu, din Duhul Sfânt…De aceea, dacă nu e, nimic nu e… !

Iubește-te pe tine, așteptând și căutând oameni care te iubesc, căci în întâlnirea cu ei se va manifesta iubirea de sine.

Un articol de Maria Timuc

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Relatii