Iubirea este singurul ingredient care face viata frumoasa… „Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata”

Viata capata un alt gust si o alta culoare atunci cand iubesti, dar acest lucru nu reprezinta o noutate pentru persoanele care au simtit fluturasi in stomac cel putin o data in viata lor. Dragostea este atat de puternica incat reuseste sa schimbe totul in jurul tau. Modul in care vezi lumea se poate schimba intr-o clipa, doar atat iti trebuie sa iti daruiesti inima barbatului ales. Iata 9 lucruri care se schimba intr-un mod uimitor atunci cand iubesti! Cand iubesti... 1. Gatitul in doi devine o adevarata aventura. Pana sa te indragostesti nu ti se parea nimic spectaculos in bucataria ta, dar lucrurile s-au schimbat dupa ce ai gatit prima oara cu iubitul tau. Ce era pana atunci o necesitate si poate chiar o obligatie devine un obicei drag. Cand stii ca partenerul tau iti completeaza miscarile in bucatarie, ti se umple sufletul de dragoste si implinire, nu-i asa? 2. Comediile romantice nu ti se mai par stupide. Atunci cand iubesti, totul capata sens pana si intr-un film siropos pe care il urai pana atunci, cu atat mai mult daca il vizionezi alaturi de partenerul tau. Toate cadrele de dragoste te fac sa suspini si sa te bagi si mai mult in bratele iubitului tau. 3. Nu mai simti gelozie atunci cand vezi un nou cuplu pe retelele de socializare. Te poti bucura cu adevarat de relatia cuiva doar atunci cand iubesti si tu la randul tau. Pana atunci, oricat de apropiata ti-ar fi persoana respectiva, tot simti coltii geloziei intrand in spatele tau. 4. Sexul nu mai pare o actiune nebuna. Indiferent cat de bine arata un barbat, tot ti se va parea o nebunie sa te culci cu el daca nu aveti niciun tip de relatie. Dar cat de mult se schimba lucrurile in viata ta atunci cand inima ta bate tare pentru cineva. 5. Stresul unei zile dificile se topeste in bratele iubitului. Ce mai conteaza ca totul a mers pe dos intreaga zi, daca seara te intalnesti cu persoana iubita? Inchizi ochii si simti cum totul dispare ca si cum nu ar fi fost. 6. Vanatoarea unui cadou devine o activitate preferata. Adori sa il rasfeti pe partenerul tau, asa ca ai fi dispusa sa ii oferi chiar si luna de pe cer. Gasirea unui obiect pe care si-l doreste nu este deloc epuizanta pentru tine. Dimpotriva, pleci entuziasmata in cautarea lui. 7. Povestea altor cupluri te face sa te gandesti la voi. Modul in care s-au cunoscut alti oameni iti trezeste amintiri legate de prima oara cand l-ai intalnit pe EL. Inainte sa te indragostesti, cand viata ta parea goala, te gandeai cu gelozie ca tu nu vei intalni niciodata pe nimeni special. 8. Cuplurile de pe strada iti devin dragi. Atunci cand nu esti indragostita, nu te incanta deloc sa participi la momentele de afectiune ale unui cuplu. Saruturile si imbratisarile lor parca te enerveaza. Dar cat de mult se schimba povestea atunci cand iubesti... 9. Vestile despre un fost iubit sunt neinsemnate. Parca ai auzit de la un prieten ca fostul iubit are pe altcineva ori ca nu a luat carnetul de conducere, dar nu-ti mai pasa. Nu te mai intereseaza nici daca este fericit, nici daca este deprimat. Acum ii dedici altcuiva fiecare gand. Categoric, atunci cand iubesti, se intampla o magie in viata ta. Tu ce schimbari ai mai adauga pe aceasta lista? Sursa: divahair.ro Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Si totusi ce este Iubirea? Cum stim ca iubim sau ca suntem iubiti? Cand si cum ne dam seama ca ne-am gasit iubirea intr-o fiinta anume si nu in alta? Intrebari, intrebari, intrebari … Buna mea prietena, cunoscut si apreciat psiholog, nu astepta de la mine raspunsuri.

Astepta pareri, deoarece stia ca nu-i pot da un alt raspuns decat „Nu stiu”. Exista intrebari fundamentale, de esenta tare, precum „Ce este Fericirea?”, „Care este sensul si rostul vietii?” sau „Ce este Iubirea?” la care nu putem raspunde unitar, prin cateva tuse teoretice argumetate si demonstrate stiintific. Sunt acele intrebari „rusesti”, cum le-a numit Andrei Plesu, care ne arunca fara pic de tagada in prapastia nedumeririlor, a suferintelor si a cautarilor perpetuie.

Ele ne zdruncina simturile, ne seaca ratiunea si doar celor alesi le este permis franturi de raspunsuri individuale. Intrebarile „rusesti” nu pot avea un raspuns definitiv, clar si intrinsec pentru toata lumea. Predispozitia sufleteasca cu care venim in aceasta lume, precum si experienta de viata a fiecaruia dintre noi stau la baza gasirii acelui raspuns la intrebarile cruciale valabil numai si numai pentru fiecare in parte, nu si pentru altcineva. Nu este insa un raspuns eliberator si definitiv.

O data ce traim iluzia unei solutii, lamuriri, alte necunoscute, si mai terifiante, stau sa apara in gandurile noastre. Ne imaginam ca putem fi stapanii gandurilor si sufletelor noastre, dar uitam cu desavarsire cat de putin ne cunoastem pe noi insine. Oare de putine ori suntem uimiti de reactiile inteligente de moment ale inconstientului nostru ce lasa in umbra judecata limpede a constientului? De obicei spunem: ”N-as fi crezut ca sunt in stare de asa ceva!”

Caruselul suferintelor ontologice isi continua nestingherit miscarea in cerc, iar noi nu putem cobora din el. Stam cuminti la locurile noastre, lasand trairile si experientele vietii sa ne dezvaluie propriile noastre taine salasluite undeva adanc in noi. Oamenilor, spunea cineva, le este frica sa devina constienti de ei insisi. Cine stie ce putem descoperi in cutele inimilor noastre?! Iar cand vorbim despre Iubire doar soapta inimii fiecaruia ii poate da un raspuns potrivit gandurilor sale despre ce este Iubirea.

Acest raspuns nu poate fi decat in masura trairii si experimentarii Iubirii de catre fiecare dintre noi in parte. Iubirea mea nu poate fi traita la fel ca si Iubirea ta. Inima mea simte si bate intr-un ritm si cu o intensitate diferita de cum simte si bate inima ta cand razele Iubirii iti lumineaza chipul. Tandretea ochilor mei de om indragostit va avea negresit o alta profunzime spirituala decat limpezimea Iubirii din ochii tai. Corpul meu va fi invadat de o caldura inexplicabila, dar si corpul tau va trece prin aceasta stare de beatitudine doar ca intensitatea caldurii tale va fi diferita de a mea. Nimeni nu poate sa ne spuna daca iubim „corect” sau „de-a adevaratelea” in afara de acea soapta a inimii pe care orice indragostit o simte macar o singura data in viata lui. In corpul omenesc, spunea Dorneus, este ascunsa o anumita substanta de natura cereasca pe care poate putini o cunosc.

Publicitate

Omul zilelor noastre, substituind nepermis de mult spiritualul cu rationalul, devine tot mai putin constient de divinul din el. El si-a pierdut capacitatea de a-si asculta in singuratate interioritatea, avand din ce in ce mai mult nevoie de garantii doctrinare sau teoretice. Librariile sunt pline de carti care ne invata cum sa Iubim, cum sa ne facem prieteni, cum sa ne crestem copiii, cum … Nu toate cartile sunt neaparat bune, asa cum, fara tagada, nu putem ignora cartile cu adevarat valoroase. Vrem sa iubim ca la carte si atunci … cumparam carti care sa ne invete cum sa facem acest lucru. Vrem formule si teorii de-a gata si nu realizam cum ne atrofiem propriile trairi si sentimente. Orice teorie stiintifica despre afectiunea umana, indiferent cat de subtila, este in mod necesar abstracta si rationala, in timp ce Iubirea, in mod special, este un fenoment atat de irational.

Traind Iubirea exclusiv din studiile si potrivit conceptiilor si parerilor altora, omul ajunge sa nu mai simta cu propria sa inima si sa gandeasca cu gandurile sale. Adevarata istorie a sufletului nu este pastrata in carti erudite, ci in organismul sufletesc viu al fiecarui individ (Jung). Se spune adesea : „Ne este frica sa iubim”. De ce? Nu de Iubire ne este noua frica, ci de faptul ca Iubirea ne-ar pune in primejdia de a schimba, de a corecta ceva in noi insine: un comportament, o atitudine, o gandire.

Am putea descoperi o alta lume in noi, iar necunoscutul poate fi orice, de la bine la rau. In mod firesc, noi oamenii nu cautam cauzele unei dezordine in noi insine, ci preferam sa deplasam aceste situatii-problema cat mai departe de noi in spatiu si timp. Dam vina exclusiv pe parinti pentru impasurile nostre existentiale de la maturitate. Numai El/ Ea este de vina ca amorul nostru a disparut subit si fara urme. Destinul e cel care ne-a furat norocul si fericirea.

Alegem sa iubim conform teoriei deoarece teoria are garantul studiiului stiintific, iar daca o dam in bara, nu noi avem o problema, ci teoria este defecta! Aproape in fiecare zi inima ne sopteste ce simte si ce vrea, doar sa fim deschisi inspre ea, sa fim curajosi si sa-i dam ascultare. Cel mai lung drum in viata unui om, spunea cineva, este drumul de la creier la inima, de la ratiune la suflet pe care fiecare dintre noi are libertatea sa aleaga sa-l parcurga sau nu.

Am avut marele noroc de a avea in preajma oameni care mi-au recomandat cu delicatete carti bune ce m-au ajutat sa-mi descopar sufletul. Despre Iubire insa am invatat cel mai mult de la oameni cu destine minunate, care, in tacere si cu multa daruire au stiut sa iubeasca pana la capat: Frida Cahlo, Anna Snitkina, Edith Piaf …

Ce este Iubirea? Nici acum nu stiu, draga mea prietena. Stiu doar ca Iubirea este calea cea buna pe care am ales sa o urmez, luandu-mi sufletul si, negresit, cartile cu mine.

“Atunci cand sufletu-ti sopteste…„Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata” (Grigore Vieru)


Publicitate


Alte Articole