Invata sa recunosti persoanele care au o influenta negativa asupra vietii tale

Pentru a continua subiectul cu “sindromurile” pe care le au femeile, prin prisma naturii lor diferite de cea a bărbaţilor, voi scrie în această postare despre “sindromul femeii care iubeşte prea mult”. Articolul poate fi tratat şi ca un rezumat al cărţii scrisă de Robin Norwood – “Femei care iubesc prea mult”, pe care o recomand. E atât de captivantă că nu m-am lăsat de ea până nu am citit-o în întregime într-o singură zi. Robin Norwood este o femeie terapeut din SUA, specializată pe relaţii de cuplu şi de familie, cu o experienţă în domeniu de peste 50 de ani. Cartea sa “Femei care iubesc prea mult” este un bestseller, tradus în peste 10 limbi. În această carte, autoarea încearcă să facă o delimitare clară între iubirea normală şi cea bolnăvicioasă, între iubirea ca eveniment fericit şi iubirea ca luptă continuă, între iubirea ca respect al propriei valori şi iubirea care îndreptată spre alţii te secătuieşte. Cartea începe cu însăşi definiţia iubirii prea mult – “Când a iubi, înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult“. Dar cele mai multe femei percep iubirea exagerată ca pe o iubire normală. Şi asta, chiar dacă această iubire le aduce insatisfacţie, nemulţumire, lupte interioare, aşteptarea marii schimbări în el, chiar dacă sunt sigure că au parte de o relaţie care nu este ceea ce ele şi-ar fi dorit vreodată, când partenerul este unul nepotrivit, indiferent sau indisponibil. Autoarea atrage atenţia asupra dependenţei pe care o provoacă dragostea, considerând dependenţa ca pe ceva înspăimântător. “Dacă te-ai găsit vreodată în situaţia de a fi obsedată de un bărbat, ai bănuit probabil că la originea acelei obsesii nu era dragostea, ci teama. Femeile care iubesc obsesiv sunt împovărate de teamă – teama de singurătate, teama de a nu fi demne de iubire, teama de a nu fi ignorate, abandonate sau distruse. Ne dăruim dragostea în speranţa că bărbatul de care suntem obsedate ne va alunga temerile. În loc de asta, temerile şi obsesiile noastre se adâncesc până într-atât, încât dorinţa de a dărui dragoste pentru a primi, la rândul nostru, iubire, devine izvorul de energie al vieţii noastre. Şi pentru că strategia noastră nu dă rezultatele scontate, ne străduim şi iubim şi mai mult. Iubim peste măsură“, scrie Robin Norwood în cartea sa. Autoarea a identificat fenomenul iubirii excesive după ani de consultare a prietenelor şi soţiilor bărbaţilor dependenţi de alcool şi droguri. Astfel, rolul său de terapeut era să ofere consiliere şi ajutor atât bărbaţilor, care erau dependenţi de anumite substanţe chimice, dar şi femeilor – care erau stresate şi dependente de iubire excesivă. Concluziile pe care le face Norwood în cartea sa se atribuie însă tuturor femeilor, indiferent de mediul din care ele provin şi indiferent de problemele pe care le au partenerii lor. Ce mi s-a părut interesant, este faptul că atitudinea femeilor mature faţă de bărbaţi este determinată de experienţele pe care le-au avut acestea în copilărie… Evident că m-am întrebat ce legătură are una cu alta? Exemplele pe care le dă autoarea în carte, m-au lăsat wow – niciodată nu m-aş fi gândit. Deci predispunerea către relaţii traumatizante este ceva care se poat dezvolta în noi, femeile, încă de când suntem fetiţe. Ce ne recomandă Robin Norwood, este să identificăm această problemă în noi, să ne schimbăm şi să ne vindecăm. “Nicio femeie nu se transformă în mod întâmtplător într-o femeie care iubeşte prea mult”, spune autoarea. Aceasta identifică câteva caracteristici ale femeilor care iubesc prea mult: 1. femeile care provin din familii dezechilibrate, în care nevoile sale emoţionale nu au fost satisfăcute; 2. femeile care nu au parte de atenţie şi umplu acest gol oferind protecţie bărbaţilor, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva – Robin Norwood apreciază femeile care oferă compasiune şi înţelegere bărbaţilor care suferă, dar… consideră că de cele mai deseori, astfel de femei rămân oarbe la propria lor suferinţă ; 3. femeile care nu au reuşit să-şi transforme părinţii sau unul dintre părinţi în persoane tandre şi iubitoare. Astfel, când întâlneşti un bărbat indisponibil emoţional, doreşti să-l schimbi oferindu-i dragoste în exces; 4. femeile care au teamă să fie părăsite; 5. femeile dispuse să-şi asume mai mult din jumătate din responsabilităţi şi din vină în relaţie; 6. femeile care au avut o copilărie plină de nesiguranţă, ceea ce le determină nevoia disperată de a deţine controlul asupra oamenilor; 7. femeile predispuse spre anumite dependenţe – alcool, droguri, dulciuri şi alte alimente; 8. femeile care nu se simt atrase de bărbaţi amabili şi demni de încredere, aceştia fiind pentrul ele “plictisitori”; 9. femeile care nu au încredere în sine şi în interiorul lor nu cred că merită să fie fericite, ci trebuie să lupte pentru a fi fericite. Este nevoie de ani pentru ca femeile să reuşească să-şi schimbe felul de raportare faţă de bărbaţi, dar Norwood încurajează femeile să se vindece şi să se transforme din femei care iubesc prea mult până la suferinţă în femei care se iubesc pe sine destul pentru a pune capăt suferinţei. Autoarea susţine că femeile care iubesc prea mult rareori recunosc că au acest “sindrom”, chiar îl neagă. “Cu toţii simţim nevoia să negăm ceea ce e prea dureros şi înspăimântător de acceptat. Negarea este o formă de auto-acceptare”, scrie în carte. În finalul cărţii, sunt enumerate câteva recomandări pentru femei care iubesc prea mult, dar conştientizeată că trebuie să se “însănătoşească”: 1. căutaţi ajutor şi renunţaţi la ideea că vă descurcaţi şi singure (consultaţi o carte, un psiholog, un terapeut etc.). Nu trebuie să-i spuneţi partenerului că aţi apelat la ajutor, menţionează autoarea. 2. găsiţi un grup de persoane care să vă înţeleagă – datorită acceptării de către acest grup, veţi reuşi să vă acceptaţi pe voi înşivă din ce în ce mai mult. 3. lucraţi la latura voastră spirituală – pentru femeile care cred în Dumnezeu, înseamnă să se roage la Dumnezeu, să meargă la biserică, să creadă că tot ce se întâmplă în viaţa lor are un scop şi o rezolvare şi Dumnezeu are grijă de tine şi de partenerul tău. Pentru femeile ateiste, Norwood recomandă să-şi găsească liniştea spirtiuală în natură sau în ocupaţii care le aduc pace sufletească. 5. încetaţi să-i controlaţi şi să-i manipulaţi pe alţii – nu vă ajutaţi în mod constant partenerii, nu le daţi sfaturi încontinuu dacă nu vi le cer, nu-i încurajaţi şi lăudaţi în mod frecvent, nu încercaţi să controlaţi ce nu este în puterea voastră – partenerii voşti şi vieţile lor. 6. înfruntaţi într-un mod curajos problemele şi defectele pe care le aveţi; 7. deveniţi mai “egoiste” – învăţaţi să oferiţi, şi nu altora, ci vouă înşivă. Oferiţi-vă timp, atenţie, experienţe noi, obiecte materiale. Din moment ce vă veţi pune pe primul loc în viaţa voastră, s-ar putea ca cei din jur să dezaprobe sau să fie mânioşi pe acest lucru. Sarcina voastră este să toleraţi acest lucru, fără a da explicaţii, justificări, argumente şi scuze. A deveni egoist înseamnă a recunoaşte propria ta valoare, înseamnă conştientizarea faptului că aptitudinile tale trebuie exprimate, că împlinirea propriei tale persoane este la fel de importantă ca pentru orice altă persoană, scrie Norwood. 8. împrtăşiţi-vă experienţele. Concluzia mea personală după ce am citit această carte este că şi eu mă înscriu în tipajul femeii care iubeşte prea mult. Dar învăţ şi sugerez şi altor femei:
  • – să înveţe să spună NU – acesta fiind adeseori un scut sigur de apărare împotriva suferinţei;
  • – să fie ok cu ele însele şi să facă lucruri care le pun în valoare, indiferent de ce spun şi ce cred alţii. În acest context, aş vrea să amintesc cuvintele spuse de o prietenă-balsam pentru sufletul meu – “Nu face lucruri care să placă oamenilor, ci să placă lui Dumnezeu”;
  • – să se aprecieze întru totul, cum sunt ca personalitate şi caracter, cum arată, ce valori şi realizări au şi să nu caute în alţi oameni sentimentul propriei valori;
  • – să renunţe la dramele şi haosul din trecut şi să atragă seninul în viaţa lor;
  • – să se elibereze de oamenii ale căror atitudini şi fapte sunt ostile şi provoacă teamă;
  • – să accepte sfârşiturile.
Şi în aceeaşi ordine de idei, bine scria Paulo Coelho în “Unsprezece minute”:
“M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda”.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Nimeni nu isi doreste sa aiba prin preajma persoane deprimante si care te fac sa te simti prost, dar personalitatile „toxice” nu sunt intotdeauna usor de identificat. Multe dintre persoanele cu influenta negativa au darul de a-si ascunde cu usurinta latura urata si ii pot manipula pe altii sa-i considere drept persoane distractive, fermecatoare, interesante si saritoare. Ca sa diferentiezi persoanele nocive pentru tine si sa eviti compania acestora, trebuie sa fii atent la detalii.

Fie ca este vorba despre partenerul/partenera tau/ta din relatia de cuplu, ori un prieten cu care te vezi mereu, iata ce comportamente toxice trebuie sa ai in vedere:

TE ACUZA SI TE TAXEAZA MEREU PENTRU GRESELILE COMISE.

Atunci cand izbucnesc certuri si conflicte care te implica si pe tine, aceste persoane fug mereu de vina. Ele sunt mereu inocente, si toate reactiile celorlalti sunt nedrepte. Cand vine vorba de relatii si intervin contradictii, nu ai niciodata dreptate si nici dreptul de a-ti expune parerea. Tu esti mereu de vina, iar daca nu iti asumi rolul de „personaj negativ”, esti blamat si taxat intr-un mod ostil. Mereu aceste persoane vor incerca sa te manipuleze sa crezi ca tu esti de fapt problema in orice imprejurare negativa.

NU AU PIC DE RESPECT PENTRU MESERIILE DIN SERVICIUL PUBLIC.

Iesiti impreuna in oras, iar persoana de langa tine li se adreseaza ospatarilor pe un ton superior si plin de suficienta. Pune etichete si ii desconsidera pe cei din jur, cu atat mai mult cand are de a face cu persoane care ocupa slujbe „marunte” din serviciul public. Persoanele toxice incalca mereu regulile marunte, ca si cum aceastea nu li s-ar aplica si lor. O astfel de persoana nu curata niciodata in urma ei, iar interdictia de a vorbi la telefon intr-o sala de cinema i se pare absurda. Ai mare grija in privinta acestui tip de comportament.

Publicitate

VORBESTE INTRUNA DESPRE SINE SI REALIZARILE SALE.

Daca abia apuci sa scoti o vorba, in timp ce partenerul sau partenera te copleseste cu indicatii si sfaturi, sunt sanse mari sa ai de-a face cu un narcisist sau o narcisista! Ori de cate ori incerci sa aduci ceva in discutie, perechea te va intrerupe si va conduce discutia catre ea, povestind doar despre sine. Din moment ce nu poate accepta ideea de a fi pe planul secund in nicio situatie, va considera ca pe o amenintare orice succes pe care il inregistrezi, deoarece se va simti nesigura. Intotdeauna va invoca partile negative ale realizarilor tale si se va hrani cu esecurile pe care le inregistrezi.

TE DOMINA SI NU TE LASA SA-TI IMPUI PUNCTUL DE VEDERE.

Ori de cate ori vrei sa-ti expui parerea intr-o privinta, sa te deschizi si sa-i spui persoanei de langa tine ce ai pe suflet fara sa te certi, interventia ta va trece drept un act de ostilitate, un afront si un atac direct la persoana. Interlocutorul sau partenerul/partenera se pune imediat in garda si cauta sa se impuna intr-un mod agresiv, ingreunand ajungerea la un consens. Singurele imprejurari in care iti va acorda dragoste, afectiune si intelegere sunt acelea in care te supui vointei lor. Esti acceptat doar atunci cand esti slab si vulnerabil, niciodata cand impui respect si afisezi putere.

DEVIN OSTILE CAND INCETEAZA SA MAI FIE IN CENTRUL ATENTIEI.

Astfel de persoane devin extrem de geloase cand cei din jurul lor au parte de succese si vor face tot ce le sta in putinta sa le puna intr-o lumina proasta si sa le deterioreze reputatia. Ele sunt cele care trebuie sa iasa mereu in evidenta, ele sunt superioare si cer sa fie tratate pe masura egoului lor. Cand acest lucru nu se intampla, lucrurile scapa de sub control.

Sursa: caplimpede.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
"Viata poate fi inteleasa doar prinvind inapoi dar trebuie traita privind inainte." Educatia este un "bun" pretuit in societatea noastra. Si asa si este corect, scoala te va invata istoria omenirii, te va face un maestru in domeniul tau si te va califica pentru munca din lumea reala. Fara o educatie adecvata, adesea o persoana descopera ca succesul ii este blocat si ii lipsesc oportunitatile. Dar educatia pe care scoala o poate oferi esueaza in comparatie cu acea cunoastere pe care viata ti-o da fortat. In mod intentionat viata ne introduce in batalii care aproape ne distrug... doar pentru a ne intari rezistenta. Ne darama de mai multe ori decat putem noi numara, chiar si daca doar pentru a ne demonstra propria noastra capacitate de rezistenta pentru a reveni in picioare. Ne apleaca pana la punctul de rupere pentru a ne stimula anduranta launtrica si flexibilitatea. Tatal meu obisnuia sa zica: „Steaua care lupta cel mai mult, straluceste cel mai tare”. Reamintirea vorbelor lui este adevarul fara varsta ca trebuie sa ne confruntam cu provocarile noastre pentru a straluci cu lumina indrazneata a fiintei noastre autentice. Ne vom zbate, da, dar prin sfortarile noastre vom ilumina si mai stralucitor. Intr-adevar, vom intalni blocaje inevitabile, pe masura ce pasim pe traseul calatoriei noastre. Precum multiplele subiecte predate intr-o sala de clasa, viata va infuza in noi sapte chei esentiale ale cunoasterii. A trece aceste sapte teste, inseamna a evolua dintr-o faza a fiintei in urmatoarea, a fi promovat intr-un grad proverbial superior. Reflecteaza asupra celor sapte lectii ale mele si intelege cum ele se aplica in mod unic vietii tale, pentru a depasi provocarile pe care le infrunti: 1. Lectia de a da si a lua. Nimic nu iti este luat fara compensatie. Aceasta inseamna ca pierderile tale vor fi intotdeauna rascumparate intr-o forma sau alta. Aprecierea urmeaza pierderii. La urma urmei, nu stim ce avem, pana nu s-a dus, corect? Dar de asemenea, ulterior pierderii este castigul prin diferite mijloace. Tot ce ai de facut este sa cauti fereastra care s-a deschis, odata ce s-a inchis usa. 2. Lectia timpului si a rabdarii. Timpul poate fi cel mai bun prieten al nostru, sau cel mai mare dusman. In perioade de durere, timpul pare abia sa se scurga. Dar cand suntem multumiti, orele zboara precum secundele. Sincronizarea este totul, si totul este in timp. Interconectarea timpului si a rabdarii devine evidenta cand suferim: vrem ca ceva sa se intample chiar acum. Totusi timpul ne impinge sa dezvoltam rabdarea, o virtute care ne poate schimba structura mentala si sa aduca cu adevarat timpul de partea noastra. 3. Lectia durerii si fricii. Aceste doua emotii nu scutesc pe nimeni de lectia lor dura. Nici favoriti nu au. S-ar putea ca sub diferite deghizari si la intervale diferite, dar noi cu totii experimentam frica si durerea. Durerea nu trebuie evitata. Trebuie sa lucram cu durerea noastra – sa o studiem, sa o intelegem, si sa o imbratisam. Totusi frica trebuie evitata prin orice mijloace. Ceea ce ne starneste teama, noi insine aducem la viata, si in acest fel, fara sa stim, alegem sa manifestam temerile noastre, in locul posibilitatilor noastre. Nu te teme sa experimentezi durerea. Imbratiseaza-i scopul si intelesul ca necesare pentru a cultiva constientizarea sinelui. Dar abandoneaza fara remuscari frica ce o insoteste. 4. Lectia scopului vietii.lectia vietii Cu totii avem un scop in viata, dar multi dintre noi, fie nu l-au descoperit, fie nu au pus in practica adevarata lor chemare. Cand actionam asupra talentelor noastre, a abilitatilor inerente si a lucrurilor care ne plac in mod natural, observam ca succesul vine mai usor. In acest fel noi atasam si dragostea pentru ceea ce facem. Atunci nu mai privim munca ca pe o slujba, ci ca pe o chemare. Aceasta lectie ne reaminteste ca avem un motiv real de a fi aici, si care trebuie sa satisfaca si scopul vietii noastre, si sa ne furnizeze securitate financiara. Integreaza-ti vocatia in ceea ce faci, fie ca este o slujba cu norma intreaga sau partiala, sau chiar ca un hobby pe care sa il practici in fiecare zi. 5. Lectia relatiilor. Relatiile sunt legatura noastra cu lumea exterioara. Mai complex spus, ele sunt o reflectie a celor mai launtrice probleme, dorinte si lipsuri ale noastre. In cel mai ironic mod, relatiile si actioneaza asupra a ceea ce ne lipseste, si ne si suplimenteaza aceasta lipsa. Partenerul tau are menirea sa fie partea lipsa a fiintei tale, dar el sau ea te va forta, de asemenea, sa lucrezi asupra partilor lipsa dinlauntrul tau. Prin confruntarea provocarii relatiilor, ne putem bucura de conexiuni sanatoase si iubitoare cu cei din jurul nostru si, cel mai important, cu noi insine. Ne putem transforma pe noi insine prin rezolvarea problemelor personale pe care le vedem manifestandu-se in relatiile noastre. Incepe prin a recunoaste problemele repetate pe care le experimentezi cu ceilalti, apoi lucreaza asupra lor. 6. Lectia stabilitatii si schimbarii. Stabilitatea si schimbarea trebuie sa fluctueze intr-un echilibru corect. Nu putem indura in mod constant perioade de schimbare, totusi stabilitatea apare din aceste neplacute modificari de situatie. Niciodata o sarcina usoara, suntem impinsi de schimbarea neasteptata in afara zonei noastre de confort. Cheia pentru a face fata schimbarii este intelegerea ca zona ta de confort nu este un set de circumstante exterioare, ci un loc aurit dinlauntrul tau. Mai afla ca schimbarea in sine este trecatoare, temporara, si duce doar la un nou teren solid. 7. Lectia progresului. Insumarea tuturor lectiilor, lectia progresului ne invata ca – pus la modul simplu – viata merge inainte. S-ar putea ca sa iesim raniti din incercarile noastre, dar cicatricile noastre actioneaza ca niste paznici duri, rezistenti, impotriva vatamarilor viitoare. Progresul este facut atunci cand invatam din greseli anterioare si efectuam noi actiuni care furnizeaza rezultate diferite. Daca actionam in mod diferit de cum am facut-o in trecut, se poate face progres real. Si directia in care progresam se bazeaza doar pe propriile noastre decizii. Cu mult superioara unei educatii formale, viata este cel mai mare invatator al nostru, trimitandu-ne pe cai intortocheate, pentru a ne ajuta sa dobandim o mai profunda constientizare a potentialului nostru. S-ar putea sa fim incercati, dar prin recunoasterea adevarului testelor noastre, si prin aplicarea intelepciunii necesare, putem triumfa asupra oricareia dintre provocarile vietii. "Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca….iubeste-ti viata si mai ales prietenii…E cel mai de pret lucru." Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!