Proverbul romanesc care zice ca “tot raul e spre bine” nu dezvaluie doar consecintele unor experiente de tipul “scapi avionul, te superi, te simti nemultumit, dar apoi avionul se prabuseste si-ti dai seama ca ai fost un rasfatat al sortii”.
In acest caz, tot raul a fost spre binele tau! In partea sa mai profunda, proverbul spune ca nimic nu este intamplator, iar, pe de alta parte, invita subtil sa ne dezvoltam perceptii mai optimiste despre lume si viata. Sa schimbi pozitiv macazul propriei minti in fata unui eveniment de viata neplacut, a unei probleme, a unei stari distructive sau a unei situatii nefericite este un fel de a izbuti sa aplici esenta proverbului “tot raul e spre bine”.
Noi stim proverbul acesta inca din copilarie, ne amuzam rostindu-l in fata situatiilor care-l demonstreaza cu varf si indesat, dar ii scapam – totusi – esenta. In miezul sau se ascunde o intreaga filozofie, o cunoastere intuitiva si adanca a naturii umane, dar si a felului in care mintea creeaza… ceea ce vedem a fi realitate. Sa gandesti ca-i bine cand ceva se intampla rau pare dificil si, pentru unii, de-a dreptul imposibil, desi invers, sa gandesti ca-i rau in plin bine stie si face toata lumea! Pentru unii pare impotriva logicii, pentru altii pare o atitudine infantila, nerealista sa gandesti ca-i ceva bun in lucrul rau.
Asta-i pozitia fireasca a intelectului, a ratiunii umane, al carui rol nu trebuie neglijat, dar nici supraevualuat. Ratiunea creeaza probleme, le vede peste tot si, pe masura ce le observa, problemele prind si mai multa putere. Intelepciunea sufletului poate ocoli ratiunea si, in fata unui dezastru, are inclinatia automata de a vedea partea buna a lucrului rau sau macar a accepta ca asa ceva este posibil.
Paradigma mentala se modifica automat si asta schimba atitudinea negativa in una pozitiva. Intelepciunea sufletului vede intr-un pahar o picatura de apa (atitudine optimista), pe cand ratiunea vede ca paharul este gol (atitudinea pesimista). Aceste doua stari sau atitudini aparent banale, dar diferite, creeaza diferente enorme de energie, de constiinta, de perceptie si, asa cum proverbul amintit confirma, creeaza realitati diferite pentru noi.
In clipa in care avem puterea interioara de a intelege ca lumea nu-i doar ceea ce pare si acceptam ca viata ne este populata cu o multime de lucruri pe care nu le vedem (inclusiv gandurile noastre), atunci putem accepta ca se poate intampla pentru noi un eveniment neplacut, dar el sa fie un preambul pentru un eveniment mai bun, pe care nu-l putem observa si palpa pe moment. Acceptarea aceasta ajuta sa spunem cu sinceritate ca “tot raul ar putea fi spre bine” si ne poate stimula perceptia in sensul gasirii imediate a unor beneficii secundare pozitive din orice experienta.
Daca izbutim sa-i gasim evenimentului rau un sens bun, atunci mintea noastra devine ca un aparat de radio care se comuta de pe frecventa unui radio care transmite manele pe frecventa unuia care transmite… muzica clasica. Exceptand situatia in care manelele iti produc placere si satisfactie intelectuala, s-ar putea sa stai cu mintea pe un post de manele si sa nu vrei asta. Sa fii nemultumit, iritat, enervat si mereu in lupta cu manelistii, dar – in acelasi timp – sa te trezesti in fiecare dimineata facand exact ce nu vrei: sa asculti enervat manele!
In mod asemanator, se poate sa te simti din cale afara de rau cu gandurile tale mereu carcotase, mereu iritate si pline de naduf, sa treci prin evenimente de viata nefericite si sa o iei de la capat in fiecare zi tocmai pentru ca… nu stii cum sa “muti butonul mintii” pe postul care transmite muzica ta preferata. In mod practic, proverbul “tot raul e spre bine” iti sugereaza exact cum poti face sa schimbi frecventa si sa rasucesti butonul mintii. “In fata raului aminteste-ti ca s-ar putea sa aduca dupa el ceva bun.
Nu dispera, nu te nemultumi, cauta un sens in toate hachitele existentei, extrage ceva bun de acolo si asa… iti pregatesti drumul catre experiente mai fericite.” Sa spui ca a “scapa avionul ar putea avea o noima”, ca a pierde un lucru poate ascunde un castig ajuta mintea sa mute butonul pe frecventa unui sens constructiv sau a unui castig! Acestei atitudini ii urmeaza apoi si materializarea.
de Maria Timuc
