Intr-o relatie fiecare vine cu 2 bagaje strans legate intre ele, un bagaj cu calitati si unul cu defectele! Ori le accepti pe ambele, ori nu il mai primesti deloc in viata ta, nu poti lua doar calitatile!

"Este nevoie de foarte puţin pentru a avea o viaţă fericită, totul este în tine, în felul tău de a gândi." - Marcus Aurelius Sunt oameni care ratacesc de colo colo in viata, suflete care pornesc in calatorii fara bilet, fara destinatie, persoane cautand nu neaparat un sens, ci 'acel sens", revelator, suprem, aducator de liniste si impacare cu sine. Sunt oameni care nu stiu unde si-ar dori sa ajunga, oameni care nu se mai gasesc pe ei insisi - sau poate nu s-au gasit niciodata..., oameni care stiu de unde au plecat, dar care nu stiu incotro sa se indrepte, oameni care nu se simt niciodata ca acasa, oameni care isi cauta inceputul de fiecare data cand totul se sfarseste, oameni care au iubit, iubesc, au ocolit, au ales gresit, au ales bine, nu au ales deloc, oameni care isi arunca viata inspre necunoscut, oameni care pleaca mereu dintr-un loc spre altul, sperand ca vor gasi spatiul in care sa ramana pentru totdeauna. Suflete ratacitoare, le spunea frumos intr-o carte, suflete blestemate intr-un film oarecare. Foarte probabil sa fiu unul dintre ele. Mi-am vandut sufletul de mai multe ori in viata. L-am dat la schimb pe o nimica toata. Pentru o promisiune de iubire. Pentru a nu lasa raul sa mai ma atinga, pentru ca ploaia sa nu mai mi se para rece, pentru ca pelerina mea sa reziste vijeliilor puternice, pentru ca data viitoare sa nu mai fac cunostinta cu suflete urate. L-am pus ramasag pentru un vis ratacit. Pentru un alt suflet. Pentru un alt trup sperand ca intr-o buna zi o sa-mi dea si sufletul. Pentru o dorinta naucitoare de fericire. Sau l-am vandut pe bani grei, pentru dorinta de a acumula averi pe care sa nu le poti masura in crize si caderi de burse. Tot pentru un vis. O banala dorinta de mai bine. Cred insa ca atunci cand o sa vada locul ales, cand o sa recunoasca omul pereche, cand o sa se simta la locul si momentul potrivit, cand o sa se simta ca acasa, sufletul o sa prinda viata din nou. Poate ca sanse la o rascumparare viitoare mai sunt. Uneori l-am pierdut pur si simplu fara sa ma chinuie dorinta de a-l mai regasi vreodata. L-am pierdut de fiecare data cand cei din jur m-au ranit, de fiecare data cand am pierdut pe cineva drag, odata cu ochii pe care nu aveam sa-i mai vad niciodata, odata cu vocea care nu se mai gasea sa-mi strige numele, odata cu amintirile pe care nu le mai putea intoarce nimeni, cu fiecare palma luata de la viata, destin, om, timp sau Dumnezeu, cu fiecare plecare, cu fiecare venire, cu fiecare lacrima, cu ultimul adio. Mi-am luat sufletul, l-am impaturit in patru si l-am inghesuit intr-un colt de geamantan, la indemana ca sa pot sa-l scot atunci cand am nevoie. Am plecat de data aceasta cu el, cu sufletul meu, intr-o calatorie nesfarsita, fara destinatie, fara scop, cu inca putina speranta. Este ultima lui calatorie. Ultima statie. Ultima sansa de rascumparare. Ultima sansa. Si apoi trebuie sa ma dau jos definitiv. Gudrun "Dacă A reprezintă succesul în viață, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezintă x; y înseamnă joaca; iar z – să ști să taci naibii din gură." - Albert Einstein
Publicitate

De cele mai multe ori nu stim ce cautam intr-o relatie, ce anume ne-a atras de am ajuns impreuna si nici incotro ne indreptam, dar stim ca daca anumite parti din noi nu mai sunt satisfacute, relatia respectiva incepe sa se destrame.

Se spune ca unul din aspectele care cu siguranta tine doi oameni impreuna e satisfacerea anumitor nevoi, dar ca lucrurile se complica cand oamenii confunda nevoia cu persoana alaturi de care acea nevoie e implinita, cum ar fi „nevoia de a fi iubit”.

Am auzit foarte des in jurul meu expresii de genul „Am nevoie de un barbat/femeie care sa ma iubeasca, inteleaga, accepte, etc.” sau „Am nevoie sa primesc cutare sau cutare lucru de la partenerul/partenera mea..”, etc. Rareori mi-a fost dat sa aud „Am nevoie sa daruiesc cuiva iubirea mea, compania mea, sa ofer din ceea ce sunt” sau „Am nevoie sa impartasesc bucuria/fericirea mea cu cineva..”.

Ce negociem de fapt?

Am fost educati ca suntem mereu incompleti si ca trebuie sa ne completam prin cineva sau prin ceva (avutie, statut social, cariera, etc) pentru a ne simti intregi. Am fost educati sa cautam mereu sa primim, chiar sa cersim indirect, iar insusi actul de a darui se face de cele mai multe ori cu scopul de a primi ceva la schimb.

Asta nu e neaparat ceva rau, dar din cand in cand e nevoie sa chestionam ce cautam de fapt la ceilalti, de ce asteptam mereu sa primim ceva de la altii si de ce ne punem atat de rar intrebarea „eu ce am de oferit? Care e darul meu in aceasta relatie si cum pot sa-l ofer cat mai bine, FARA sa pretind ceva in schimb?”.

In societatea consumerista de azi ti se sugereaza inconstient sa iei mai mult decat sa oferi, sa cauti mereu care iti este castigul din orice sau cum sa faci sa primesti mai mult decat dai. Din pacate tranzactiile de genul acesta s-au extins si in relatia de cuplu. Oamenii au ajuns sa negocieze si sa tranzactioneze in numele „iubirii”, pe principiul „eu iti dau asta, tu imi dai aia”. Fie ca e vorba de bani,  statut social, familie sau orice alte „nevoi” egotice, in multe relatii oamenii doar se folosesc unii de altii si atat timp cat li se pare echitabil schimbul, considera relatia a fi reusita. Dar consecintele sunt pe masura suferintei care urmeaza.

La inceputul relatiei, ironia face ca ceea ce are omul inauntrul sau sa nu poata fi masurat, motiv pentru care celalalt poate doar sa spere ca a dat peste cineva care are multe sa-i ofere. Asa se face ca fiecare sta si asteapta ca celalalt sa faca mai mult, sa ia initiativa sau sa se faca pres pentru celalalt, iar asta nu se prea intampla. De aici se nasc asteptarile nerealiste, calculele de profit, proiectiile si ulterior…dezamagirile si despartirile! La un anumit nivel, putini sunt cei dispusi sa recunoasca acest mecanism inconstient care cauta doar sa fie in avantaj, insa abia dupa ce e observat (si nu acuzat), se poate trece dincolo de el.

Publicitate

Cum esti tu atunci cand intr-adevar iubesti?

Ei bine, atunci cand mintea umana a ajuns sa gandeasca astfel intr-o relatie de cuplu, relatia respectiva nu mai are cum sa ajunga la un nivel intim de conexiune, iar sufletul inceteaza sa mai fie hranit, in favoarea egoului. Insa atunci cand intr-adevar iubim, calculele, contractul si profitul devin irelevante. Iubirea pur si simplu nu mai tine cont de contracte, iar despre asta am mai scris si aici.

Cand iubesti nu iti mai pasa atat de mult de ceea ce ai de primit, intrucat simplul fapt ca iubesti inseamna implicit ca primesti enorm, ceea ce te hraneste la nivelul cel mai profund. Nu poti decat sa fii recunoscator in acel moment pentru ceea ce iti este dat sa traiesti.

Cand iubesti, nu iti mai pui problema ca viata ta depinde de aceasta relatie, intrucat realizezi ca relatia nu e decat instrumentul prin care iubirea a reusit sa ajunga la voi.

Cand iubesti, nu mai pretinzi ca ti se cuvine ceva sau ca ai vreun drept asupra celui drag, intrucat totul este atat de natural, incat tot ce poti face este sa fii recunoscator si sa savurezi la maxim ceea ce se intampla.

Cand iubesti, nu-ti mai pui problema cat va dura pentru ca te simti atat de implinit cu ceea ce simti, intrucat momentul prezent e tot ce conteaza.

Desi nu-mi place sa vorbesc despre iubire, intrucat observ ca este cel mai confundat termen din toate timpurile, te invit cu aceasta ocazie sa te intrebi daca intr-adevar iubesti asa cum declari sus si tare prin tot felul de locuri, mai mult sau mai putin reale sau virtuale. Dar mai ales, sa iti aduci mai des aminte de cum esti tu atunci cand simti ca iubesti, nu cand esti iubit.

Sa-ti aduci mai des aminte de cum esti tu cand esti recunoscator pentru momentul de acum, si nu atunci cand asteptarile tale nerealiste vor fi indeplinite. Sa-ti aduci mai des aminte de cum esti tu cand impartasesti, nu cand cersesti un strop de atentie,

Sa-ti aduci aminte de cum esti tu atunci cand realizezi ca prezenta celuilalt e un mare dar pe care ti-l ofera, nu un drept care ti se cuvine.

Sa-ti aduci aminte ca nu e nevoie sa cauti ceva intr-o relatie, intrucat fiecare relatie este deja tot ce ai nevoie pentru cine esti in momentul in care relationezi. Si daca tot ce ii oferi celuilalt iti oferi de fapt tie, atunci ce mai negociem? Iluzii?

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Respectarea regulilor de decență, etichetă, comportament în anumite situații este ceea ce distinge o persoană educată de restul lumii. Dar nu orice femeie poate fi numită o adevărată doamnă. Am înțeles ce greșeli nu se permit niciodată femeilor adevărate. Luați acest lucru în considerare pentru a fi întotdeauna într-o lumină favorabilă în fața celorlalți. Sintagma “doamna in societate” este expresia respectului pe care trebuie sa-l impuna femeia care ii va sta alaturi, atat prin tinuta, atitudine cat si prin comportament. 1. Nu mai purtați lucruri false și ieftine precum copii ale genților sau pantofilor de firmă. 2. O adevărată doamnă nu va purta un lucru vechi care și-a pierdut forma și aspectul. O garderobă potrivită se va creea cu gust și în funcție de caracteristicile persoanei care îmbracă ținutele. 3. O altă regulă importantă este legată de postură. O doamnă are întotdeauna o postură corectă și puternică. 4. De asemenea, nici neglijarea propriei sănătăți nu are un efect prea bun asupra persoanelor în cauză. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului are grijă de ea și de sănătatea sa. 5. Când o femeie se îngrijește, pielea ei arată perfect. În plus, ea cunoaște punctele forte și punctele slabe ale apariției ei și ce fel de machiaj este potrivit în funcție de evenimentul la care participă. Prin urmare, ea nu are nevoie de o un machiaj puternic pentru a atrage atenția și pentru a-și pune în evidență farmecul. 6. O adevărată doamnă nu va arăta niciodată că este grăbită. 7. Pentru a mânca toată supa, trebuie să înclinați farfuria. Iar acest tip de neglijență nu poate fi permis într-o societate decentă. Prin urmare, chiar și cea mai delicioasă supă va trebui mâncată numai până când nu va mai putea fi luată cu o lingură. 8. Obrăznicia și bârfa sunt de asemenea evitate de o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. La fel și cu ridicarea vocii sau râsul foarte strident. 9. Unei doamne nu îi este permis să se certe. Poate discuta argumente, își poate expune opinia, însă niciodată într-o manieră agresivă. 10. O doamnă folosește întotdeauna tacâmuri atunci când servește o masă, nu mănâncă niciodată direct cu mâna, indiferent de felul de mâncare servit. 11. Sinceritatea este apreciată, însă o femeie mult prea deschisă și sinceră nu poate fi considerată, totuși, o lady. 12. De asemenea, purtarea unor pantofi albi este permisă numai în combinație cu o rochie de același alb. 13. O doamnă nu întârzie niciodată mai mult de 15 minute. 14. O doamnă nu își lasă niciodată umbrela deschisă pentru a se usca. 15. Când o persoană strănută, o adevărată doamnă îi spune întotdeauna Sănătate! 16. O adevărată doamnă nu iese niciodată îmbrăcată într-o rochie sau fustă fără să aibă ciorapi sau dres, de asemenea. 17. Niciodată nu va refuza să mănânce sau să bea ceva atunci când i se oferă. 18. Dansul cu părul desprins este considerat vulgar pentru o femeie. Așadar, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului nu va dansa niciodată cu părul desprins. Sursa: Miruna Stie Asadar, povestea ca femeia perfecta trebuie sa fie doamna in societate, gospodina in casa si experta in pat, este o alta poveste vanatoreasca sau pescareasca, specifica barbatului: toti au vazut-o, toti au avut-o dar nici unul nu a stiut ce sa faca cu ea si i-au dat drumul. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!