Image

Intr-o relatie fiecare vine cu 2 bagaje strans legate intre ele, un bagaj cu calitati si unul cu defectele! Ori le accepti pe ambele, ori nu il mai primesti deloc in viata ta, nu poti lua doar calitatile!

De cele mai multe ori nu stim ce cautam intr-o relatie, ce anume ne-a atras de am ajuns impreuna si nici incotro ne indreptam, dar stim ca daca anumite parti din noi nu mai sunt satisfacute, relatia respectiva incepe sa se destrame.

Se spune ca unul din aspectele care cu siguranta tine doi oameni impreuna e satisfacerea anumitor nevoi, dar ca lucrurile se complica cand oamenii confunda nevoia cu persoana alaturi de care acea nevoie e implinita, cum ar fi „nevoia de a fi iubit”.

Am auzit foarte des in jurul meu expresii de genul „Am nevoie de un barbat/femeie care sa ma iubeasca, inteleaga, accepte, etc.” sau „Am nevoie sa primesc cutare sau cutare lucru de la partenerul/partenera mea..”, etc. Rareori mi-a fost dat sa aud „Am nevoie sa daruiesc cuiva iubirea mea, compania mea, sa ofer din ceea ce sunt” sau „Am nevoie sa impartasesc bucuria/fericirea mea cu cineva..”.

Ce negociem de fapt?

Am fost educati ca suntem mereu incompleti si ca trebuie sa ne completam prin cineva sau prin ceva (avutie, statut social, cariera, etc) pentru a ne simti intregi. Am fost educati sa cautam mereu sa primim, chiar sa cersim indirect, iar insusi actul de a darui se face de cele mai multe ori cu scopul de a primi ceva la schimb.

Asta nu e neaparat ceva rau, dar din cand in cand e nevoie sa chestionam ce cautam de fapt la ceilalti, de ce asteptam mereu sa primim ceva de la altii si de ce ne punem atat de rar intrebarea „eu ce am de oferit? Care e darul meu in aceasta relatie si cum pot sa-l ofer cat mai bine, FARA sa pretind ceva in schimb?”.

In societatea consumerista de azi ti se sugereaza inconstient sa iei mai mult decat sa oferi, sa cauti mereu care iti este castigul din orice sau cum sa faci sa primesti mai mult decat dai. Din pacate tranzactiile de genul acesta s-au extins si in relatia de cuplu. Oamenii au ajuns sa negocieze si sa tranzactioneze in numele „iubirii”, pe principiul „eu iti dau asta, tu imi dai aia”. Fie ca e vorba de bani,  statut social, familie sau orice alte „nevoi” egotice, in multe relatii oamenii doar se folosesc unii de altii si atat timp cat li se pare echitabil schimbul, considera relatia a fi reusita. Dar consecintele sunt pe masura suferintei care urmeaza.

La inceputul relatiei, ironia face ca ceea ce are omul inauntrul sau sa nu poata fi masurat, motiv pentru care celalalt poate doar sa spere ca a dat peste cineva care are multe sa-i ofere. Asa se face ca fiecare sta si asteapta ca celalalt sa faca mai mult, sa ia initiativa sau sa se faca pres pentru celalalt, iar asta nu se prea intampla. De aici se nasc asteptarile nerealiste, calculele de profit, proiectiile si ulterior…dezamagirile si despartirile! La un anumit nivel, putini sunt cei dispusi sa recunoasca acest mecanism inconstient care cauta doar sa fie in avantaj, insa abia dupa ce e observat (si nu acuzat), se poate trece dincolo de el.

Cum esti tu atunci cand intr-adevar iubesti?

Ei bine, atunci cand mintea umana a ajuns sa gandeasca astfel intr-o relatie de cuplu, relatia respectiva nu mai are cum sa ajunga la un nivel intim de conexiune, iar sufletul inceteaza sa mai fie hranit, in favoarea egoului. Insa atunci cand intr-adevar iubim, calculele, contractul si profitul devin irelevante. Iubirea pur si simplu nu mai tine cont de contracte, iar despre asta am mai scris si aici.

Cand iubesti nu iti mai pasa atat de mult de ceea ce ai de primit, intrucat simplul fapt ca iubesti inseamna implicit ca primesti enorm, ceea ce te hraneste la nivelul cel mai profund. Nu poti decat sa fii recunoscator in acel moment pentru ceea ce iti este dat sa traiesti.

Cand iubesti, nu iti mai pui problema ca viata ta depinde de aceasta relatie, intrucat realizezi ca relatia nu e decat instrumentul prin care iubirea a reusit sa ajunga la voi.

Cand iubesti, nu mai pretinzi ca ti se cuvine ceva sau ca ai vreun drept asupra celui drag, intrucat totul este atat de natural, incat tot ce poti face este sa fii recunoscator si sa savurezi la maxim ceea ce se intampla.

Cand iubesti, nu-ti mai pui problema cat va dura pentru ca te simti atat de implinit cu ceea ce simti, intrucat momentul prezent e tot ce conteaza.

Desi nu-mi place sa vorbesc despre iubire, intrucat observ ca este cel mai confundat termen din toate timpurile, te invit cu aceasta ocazie sa te intrebi daca intr-adevar iubesti asa cum declari sus si tare prin tot felul de locuri, mai mult sau mai putin reale sau virtuale. Dar mai ales, sa iti aduci mai des aminte de cum esti tu atunci cand simti ca iubesti, nu cand esti iubit.

Sa-ti aduci mai des aminte de cum esti tu cand esti recunoscator pentru momentul de acum, si nu atunci cand asteptarile tale nerealiste vor fi indeplinite. Sa-ti aduci mai des aminte de cum esti tu cand impartasesti, nu cand cersesti un strop de atentie,

Sa-ti aduci aminte de cum esti tu atunci cand realizezi ca prezenta celuilalt e un mare dar pe care ti-l ofera, nu un drept care ti se cuvine.

Sa-ti aduci aminte ca nu e nevoie sa cauti ceva intr-o relatie, intrucat fiecare relatie este deja tot ce ai nevoie pentru cine esti in momentul in care relationezi. Si daca tot ce ii oferi celuilalt iti oferi de fapt tie, atunci ce mai negociem? Iluzii?

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon