Indrumari calauzitoare budiste care pot ghida pe oricine in viata si te pot ajuta sa-ti gasesti drumul

De multe ori suntem pusi in situatia de a avea de-a face cu interlocutori prosti. Însa cel mai frecvent aceste confruntari sfarsesc in defavoarea noastra si, daca nu avem ceva tarie de caracter si un mic capital de incredere riscam sa parasim confruntarea cu serioase intrebari la adresa volumului rezervorului nostru de inteligenta si logica. M-am gandit asadar ca se impune rememorarea catorva directii de comunicare cu prostii. Nu ca ar fi ceva nou sub soare propunerea mea, dar sunt convins ca desi detineti asemenea abilitati, nu le-ati asternut niciodata pe hartie intr-o ordine oarecare. Sa zicem ca supravietuirea noastra in razboiul cu prostii e mai mult instinctul de conservare al inteligentei decat o lectie asumata si aplicata din experienta. Asadar: Cum comunicam cu prostii? 1.In primul rand nu tu comunici cu prostul ci viceversa. Este important ca el sa se simta stapan pe cursul discutiei, altminteri va persevera in a-ti demonstra acest lucru si crede-ma nu vrei sa descoperi Groapa Marianelor. Prostul are nevoie sa conduca discutia iar tu vrei doar un rezultat favorabil tie. 2.In cazul prostului orgoliul compenseaza nestiinta. Astfel ca volumul cunostiintelor tale este direct proportional cu volumul orgoliului intemeiat pe nestiinta lui. 3.Nu ridica tonul. De-abia asteapta. 4.Nu folosi nuante. Prostii idealizeaza lucrurile clare, concrete, fara echivoc. 5.Tu stii foarte bine ca la o concluzie se poate ajunge pe mai multe cai. Prostul nu. De aceea abandoneaza cu gratie calea nepotrivita. Tine de inteligenta ta s-o gasesti pe a amandurora. 6. Adesea prostul abandoneaza subiectul discutiei ratacind pe campiile fudulismului. Valideaza-i incercarile, intra in jocul lui insa nu uita sa-l aduci inapoi catre subiect. Odata hranit cu ceva nutret se va intoarce la subiectul discutiei precum vacile la ceas de seara pe drumurile judetene. Aceasta regula s-ar fi putut numi simplu: rabdare si coerenta. 7.Nu-ti exemplifica discursul cu glume. Este de notorietate ca prostul nu are umor.Ideea ca nu va intelege o gluma si pe deasupra ca nu va putea sa mascheze il va paraliza. Mergi pe solutii de glume celebre, de ordin general, pe care sa fi avut timp sa le aprofundeze in singuratate. Prin urmare nu fi original. Nu serveste scopul.Nu uita ca scopul tau este sa ajungi la o concluzie in urma intrebarilor care au generat acest nefericit dialog. 8. Nu arata ca te plictisesti. Daca pana acum ai respectat punctele de mai sus si esuezi aici tot esafodajul tau se va prabusi ca un castel de carti. Sa te plictisesti inseamna sa stergi semnul egal dintre tine si prostul tau. Ori daca in prima faza aceasta eradicare a egalitatii te va pune intr-un efemer avantaj in secunda urmatoare orgoliul declansat de partea cealalta te va inghiti complet sau te va sterge de pe suprafata discutiei. Va ramane doar prostul privind fericit cum te inghite vartejul. 9.Oboseste-l. Obosit va lasa garda jos si va incepe sa fie atent. Ori atentia e una din trasaturile inteligentei. 10.Nu te enerva. Nu fi jignit. Nu te speria. Nu fi violent. Nu riposta. De la un prost inspre un om inteligent principiul actiunii si reactiunii nu se aplica. 11. Fii constient ca de cele mai multe ori vei pierde aceste batalii. Fa-o cu gratie. Este inca o calitate a spiritului. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

In cartea “Interbeing: Fourteen Guidelines for Engaged Buddhism”, Thich Nhat Hanh, un cunoscut calugar budist si activist pentru pace, una din cele mai influente voci zen ale momentului, facea cunoscute 14 principii si norme de conduita budiste. Aceste directii calauzitoare circula in lumea internetului si merita a fi citite si puse in practica de oricine, indiferent de religia careia ii apartii.

Cele 14 indrumari calauzitoare pot fi considerate pe buna dreptate adevarate invataturi de viata. Mai mult decat atat, ele sunt modalitati de a trai frumos, in armonie cu noi insine, cu ceilalti si cu mediul inconjurator. Cele 14 principii imbina principiile morale budiste traditionale cu nevoia societatii contemporane pentru actiune sociala si ne deschid ochii, invatandu-ne cum sa reactionam individual si colectiv in fata problemelor contemporane. Aceste principii frumoase ne invata cum sa traim cu sens, cum sa traim moral, cum sa traim asumat si constient.

1. Nu idolatriza si nu te lega de nicio doctrina, teoorie sau ideologie, nici chiar de cele budiste. Sistemele budiste de gandire doar calauzesc, ele nu sunt adevarul absolut.

2. Nu te gandi ca acea cunoastere pe care o posezi in prezent este constanta, adevarul absolut. Evita sa fii limitat si sclav convingerilor actuale. Invata si practica non-atasamentul de convingeri pentru a fi pregatit sa primesti punctele de vedere ale celorlalti. Adevarul se gaseste in viata si nu numai in cunoasterea conceptuala. Fii pregatit sa inveti de-a lungul intregii tale vieti si sa observi intotdeauna realitatea din tine si din lume.

3. Nu forta pe nimeni sa iti adopte opiniile, inclusiv copiii, prin nicio metoda, indiferent ca este prin autoritate, amenintari, bani, propaganda sau chiar educatie. Cu toate acestea, printr-un dialog plin de compasiune, ajuta-i pe ceilalti sa renunte la fanatism si la ingustime.

4. Nu evita contactul cu suferinta si nici nu iti inchide ochii inaintea suferintei. Nu pierde constientizarea existentei suferintei in viata lumii. Gaseste modalitati sa fii cu cei care sufera, inclusiv prin contactul personal, vizite, imagini si sunete. Prin astfel de modalitati, trezeste-te pe tine si pe ceilalti la realitatea suferintei din lume.

5. Nu acumula bogatii peste bogatii in timp ce milioane de oameni mor de foame. Nu face din faima, profit, bogatie sau placerea senzuala telul vietii tale. Traieste simplu si imparte-ti timpul, energia si resursele materiale cu cei care au nevoie de ele.

Publicitate

6. Nu intretine mania sau ura. Invata sa le intelegi si sa le transformi cat inca sunt seminte in constiinta ta. De indata ce incep sa creasca, intoarce-ti atentia catre respiratia ta pentru a vedea si a intelege natura urii tale.

7. Nu te pierde pe tine insuti in mediul tau ambiant si nu te risipi. Practica respiratia constientizata pentru a reveni la ceea ce se intampla in momentul prezent. Fii in contact cu tot ce este minunat, revigorant si vindecator atat in interiorul tau, cat si in exteriorul tau. Planteaza seminte de bucurie, pace si intelegere in tine insuti pentru a facilita munca transformarii din adancurile constiintei tale.

8. Nu rosti cuvinte care pot crea conflicte si pot face ca o comunitate sa se destrame. Depune toate eforturile pentru a reconcilia si a rezolva toate conflictele, indiferent de cat de mici.

9. Nu spune lucruri neadevarate de dragul interesului personal sau pentru a impresiona oameniii. Nu rosti cuvinte care cauzeaza separare si ura. Nu imprastia vesti despre care nu esti sigur. Nu critica si nu condamna lucruri despre care nu esti sigur. Vorbeste intotdeauna constructiv si fidel adevarului. Ai curajul de a nu tacea in fata situatiilor nedrepte, chiar daca facand asta, iti poti pune in pericol propria siguranta.

10. Nu te folosi de comunitatea budista pentru castigul sau profitul personal si nici nu iti transforma comunitatea intr-un partid politic. In orice caz, o comunitate religioasa ar trebui sa ia o pozitie clara impotriva opresiunii si a nedreptatii si ar trebui sa se straduiasca sa schimbe situatia fara sa se angajeze in conflicte ale partizanilor.

11. Nu trai dintr-o ocupatie care face rau fiintelor umane si oamenilor. Nu investi in companii care ii depriveaza pe ceilalti de sansa lor de a trai. Alege-ti o ocupatie care te ajuta sa iti indeplinesti idealul tau de compasiune.

12. Nu omori. Nu ii lasa pe ceilalti sa omoare. Gaseste modalitati de a proteja viata si de a preveni razboiul.

13. Nu poseda nimic din ceea ce ar trebui sa apartina celorlalti. Respecta proprietatea celorlalti, dar impiedica-i pe ceilalti din a profita de suferinta umana sau de suferinta altor specii de pe Pamant.

14. Nu iti abuza trupul. Invata sa te porti cu el cu respect. Nu iti privi corpul doar ca pe un instrument. Protejeaza-ti energiile vitale (sexuale, respiratia, spiritul) pentru a indeplini Calea.

Sursa: garbo.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Spiritualitate
De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă, prea puțini. Zilele trecute, o ființă tânără m-a întrebat cum e să fiu bătrână. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram a fi bătrână. Apoi... „Am decis că bătrânețea este un dar. Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana care îmi doream cândva să fiu. Nu, bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu! Uneori acest corp mă lasă disperată – ridurile, pungile sub ochi, petele pe piele, fundul lăsat. Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat cu traiul la mine în oglindă, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji pe seama acestei cauze, și neliniștile îmi trec repede. Pentru nimic în lume nu mi-aș schimba prietenii extraordinari, viața remarcabilă, familia mea adorabilă ca să am mai puține fire de păr sur și o burtă dreaptă. Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică. Am devenit prietenul meu. Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat această șopârlă de ciment prostească, de care nu am deloc nevoie, dar care oferă grădinii mele un aer avangardist. Am dreptul să mănânc prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă. Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea. Cine și ce treabă are dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază? Dansez cu mine însumi, ascultând melodii minunate, și, dacă-mi vine să plâng pe seama iubirii plecate, ce să-i fac, plâng. Voi merge pe plajă în costum de baie care abia de-mi ține corpul umflat, dacă vreau, mă voi scufunda în valul oceanului, în ciuda privirilor pline de compătimire din partea ființelor tinere, îmbrăcate (dezbrăcate?) în bikini. Uneori sunt uitucă, ce-i drept. Dar, mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur. Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă nu o singură dată. Cum poate să nu ți se frângă inima, dacă ți-ai pierdut iubitul, sau când copilul suferă, sau chiar când o mașină îți lovește câinele drag? Însă, inimile frânte sunt izvorul puterii noastre, al înțelegerii, al compasiunii. Inima, ce nu a fost frântă niciodată, e sterilă și curată, nu va cunoaște niciodată bucuriile imperfecțiunii. Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față. Închipuie-ți câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă? Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer. Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer. Duci grija parerii altora tot mai puțin. Nu mai am dubii și rezerve în privința mea. Am câștigat chiar dreptul să greșesc. Așadar, răspunzând întrebării tale, pot spune: îmi place să fiu bătrână. Bătrânețea m-a eliberat. Îmi place persoana care am devenit. Nu voi trăi veșnic, dar atât cât sunt aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se poate întâmpla. Și voi mânca desert, în fiecare zi! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Vârstele omului

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis: –În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă ori trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă. Câinele a răspuns: –E prea mult pentru a sta şi a lătra, Doamne! Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece? Şi Dumnezeu a fost de acord. A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis: –Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani. Maimuţa a zis: –Să mă maimuţăresc vreme de 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele? Şi Dumnezeu a fost de acord. A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis: –Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă. Vita a răspuns: –Asta e o viaţă destul de grea, Doamne! Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40? Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată. În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis: –Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani. Dar omul a zis: –Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani? –Sigur! a zis D-zeu, tu ai cerut-o! Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp de 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!