“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul…
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic: persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte…Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi am descoperit…Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeşte…Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
Şi toate acestea înseamnă… SĂ ŞTII SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!”
Charlie Chaplin
Cum sa-ti cureti mintea
Viața se înoiește permanent, nu stagnează. Ca să primești ceva trebuie mai întâi să-i faci loc lângă (în) tine. Îți imaginezi că stai într-un autobuz și ocupi două locuri, după ce vei elibera unul se va așeza cineva lângă tine.
Așa este și-n viață, totul circulă, nimic nu stă. Ne este teamă de schimbare, dar greșim enorm prin această teamă. Schimbarea, înnoirea, curgerea, curățarea este cel mai normal proces al creației. Universul curge mereu. Vezi izvorul, curge și curge, el numai așa există, prin curgere. Dacă îl blochezi va găsi alte mijloace să se reverse, va ieși din matcă și tot își va face loc. Uneori ne blocăm în decizii, alegeri, locuri, oameni și când nu urmăm calea dreaptă a râului, când refuzam (sau nu putem) să mai curgem ieșim din cale și curgem risipit, împrăștiat, dezorganizat…sau poate în anumite cazuri era necesar să schimbăm calea.
Despre curgere și curățenie (ordine, organizare) vorbim pentru că una fără alta nu se poate. Când eliberăm o cameră plină de lucruri depozitate, vechi, nefolositoare, facem spațiu luminii să intre, deja ne ușurăm sufetul prin acea curățenie, am mai eliberat din densitate, din greu, acum este liber, ușor.
Cu toții adunăm…adunăm atât de multe încât priviți metaforic arătăm ca niște gunoieri cu zece straturi de haine pe noi, cu trei cărucioare pline de alte vechituri adunate și murdari. Unde mai este spațiul, curățenia, lumina, libertatea?
Lumina nu vine acolo unde este întuneric dacă nu-i facem loc puțin câte puțin. Ce să caute lumina într-un beci? Lumina vine la lumina, la spațiu, la liber, la frumos și curat. Lumina vine în lumea ta exterioară și interioară pe același principiu, diferă modul de manifestare. Interiorul reflectă exteriorul și invers, este o realitate. Nu vei avea niciodată ”curat în cap” dacă exteriorul este aglomerat. Iar exteriorul va deveni liber atunci când începi să faci curat și-n gânduri.
Fă-ți curat în cap! Lasă să curgă, să intre, fă spațiu, cât mai mult spațiu. Nu mai depozita materie inutilă, nu mai aduna gânduri nocive, toxice, de ură, de gelozie, de invidie, de rău (de a face rău), scoate toate astea din tine, pune-le deoparte, sortează-le, vezi ce păstrezi, pune în cutii și lasă spațiul să respire. Respiră și tu odata cu el! Vei vedea că o cameră liberă se va umple de lumină și TU o vei umple cu ființa ta. Te poți expansiona, te întinzi și simți că ești peste tot.
Nimic nu stă, totul curge.
Curgerea înseamnă VIAȚĂ – VIU – CREAȚIE!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
