In alergarea noastra pentru un trai mai bun nu mai avem timp sa ne bucuram de prezent…

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie… - Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare - Esti crestin, nu-i asa, fiule? - Da dle, spune studentul - Deci crezi in Dumnezeu? - Cu siguranta - Dumnezeu e bun? - Desigur, Dumnezeu e bun. - E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice? - Da - Tu esti bun sau rau? - Biblia spune ca sunt rau. Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca? - Da, dle. As incerca. - Deci esti bun. - N-as spune asta. - Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu… Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. - El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta? Studentul tace. - Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. - Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? - Pai…, da, spune studentul   - Satana e bun? Studentul nu ezita la aceasta intrebare: - Nu - De unde vine Satana? Studentul ezita. - De la Dumnezeu. - Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume? - Da, dle. - Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? - Da - Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde. - Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat. - Da - Deci cine le-a creat? Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule? Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. - Da, dle profesor, cred. Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus? - Nu, dle. Nu L-am vazut. - Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau? - Nu, dle, nu l-am auzit. - L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu? - Nu, dle, ma tem ca nu. - Si totusi crezi in el? - Da. - Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule? - Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. - Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. - Dle profesor, exista caldura? - Da - Si exista frig? - Da, fiule, exista si frig. - Nu, dle, nu exista. Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice. - Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -273,15 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -273,15 C ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei. Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. - Dar intunericul, profesore? Exista intunericul? - Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric? - Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa? Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun. - Ce vrei sa demonstrezi, tinere? - Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita. De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. - Gresite? Poti explica in ce fel? Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta? - Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da. - Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar. - Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. - Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle? Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…....... - Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. - Acum, dle, exista raul? - Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina . Profesorul s-a asezat tacut....... Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi.” – Goethe

Ai observat ca majoritatea oamenilor sunt nefericiti, nu fiindca n-au o locuinta, suficiente haine, hrana si cele necesare traiului, ci fiindca n-au ce au altii? Spatiul in care locuim, este cu mult, mult mai mare decat cel in care au locuit bunicii si strabunicii nostrii si cu toate acestea, omul considera ca ii este necesar un spatiu si mai mare, nemaiavand adesea unde sa isi depoziteze maldarul de obiecte adesea nefolositoare pe care si le achizitioneaza doar fiindca si-a luat si un altul un obiect asemanator.

Se stie ca sunt persoane care si-au construit vile, dar stau tot in vechile locuinte, insa sunt mandrii ca in fata celorlalti pot sa se arate ca oameni avuti. Sigur ca sunt si oameni necajiti, dar in acest articol vorbesc despre ilaritatea invidiei si a lacomiei, si de aceea aduc in prim plan acest aspect. Sigur ca n-am nimic impotriva bunastarii ci chiar din contra, consider ca fiecare om merita sa traiasca frumos, sa detina obiecte de calitate, sa se bucure de frumusetea si utilitatea obiectelor create.

Gresit este insa crezul si atitudinea unora, care chiar fara sa isi dea seama, traiesc adesea o viata intreaga in nefericire si lupta cu ei insisi si cu ceilalti, risipindu-si mare parte din energie, nestiind ca atat la plecarea lor din aceasta viata cat si la revenirea lor intr-o alta existenta, va conta foarte mult fiecare picatura de energie avuta si asta, ca sa poata avea un trup armonios si sanatos, putere de a studia si a-si manifesta in viata tot ceea ce doresc si multe altele, iar asta se intampla doar din dorinta de a ajunge pe primul loc, macinand in gand intr-un mod aproape obsesiv, fel de fel de imagini incarcate cu invidie si lacomie.

Oare chiar merita sa renuntam la puterea noastra pentru cateva lucruri de care oricum ori ne plictisim, ori pana in final platim un pret mult prea mare, ori nu ne sunt de folos; incarcand, dulapurile, balconul, debaraua si beciul pana la refuz fara rost?

“Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu cinci mingi in aer. Cele cinci sunt munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Si le tii pe toate in aer.

Publicitate

Vei intelege curand ca munca e o minge de cauciuc. Daca o scapi, se va intoarce inapoi. Insa celelalte patru – familia, sanatatea, prietenii si spiritul – sunt facute din sticla. Daca scapi una dintre ele, se va zgaria, ciobi sau chiar sparge. Nu vor mai fi niciodata aceleasi. Va trebui sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a avea echilibru in viata ta.

Iata cum:

-Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Ceea ce ne face speciali este faptul ca suntem diferiti.

-Nu-ti seta obiectivele in functie de ceea ce considera altii ca e important. Doar tu stii ce este cel mai bine pentru tine.

-Cele mai importante lucruri sunt cele ce fac bine sufletului. Tine-te de ele ca si cum ar fi viata ta, pentru ca fara ele, viata este lipsita de sens.

-Nu-ti lasa viata sa-ti fuga printre degete traind in trecut sau pentru viitor. Traindu-ti viata cate o zi pe rand, vei trai cu adevarat toate zilele din viata ta.

-Nu renunta cand inca mai ai ceva de daruit. Nimic nu este cu adevarat sfarsit pana in momentul in care te opresti din a mai incerca.

-Nu-ti fie teama sa recunosti ca nu esti perfect. Este acest fir fragil cel care leaga oamenii intre ei.

-Nu-ti fie teama sa intalnesti riscuri. Doar asumandu-ne riscuri devenim mai bravi.

-Nu scoate dragostea din viata ta pe motiv ca nu ai timp. Cea mai rapida cale de a primi dragoste este sa o daruiesti. Cea mai rapida cale de a o pierde este sa o tii prea strans. Doar dandu-i aripi, insa, vei reusi sa o pastrezi.

-Nu alerga prin viata atat de repede incat sa nu tii minte nici locurile in care ai fost, nici unde te indrepti.

-Nu uita, cea mai mare nevoie emotionala a unui om este sa se simta apreciat.

-Nu-ti fie teama sa inveti. Cunoasterea nu are greutate, e o comoara pe care o poti lua usor cu tine oriunde.

-Nu-ti folosi timpul sau cuvintele fara grija. Nu le poti recupera. Viata nu e cursa, ci o calatorie de care sa te bucuri la fiecare pas. ”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala