Tinerii din ziua de azi se tem sa-si exprime opiniile si sa-si sustina punctul de vedere, vad piedici la tot pasul, prefera sa renunte la lupta si sa se complaca in rolul victimei, care trebuie inteleasa si protejata.
Parintii, scoala, societatea contribuie la formarea unui mediu in care generatiile devin tot mai fragile, incapabile sa faca fata criticilor, este de parere directoarea unei organizatii de tip think tank din Marea Britanie.
Din punct de vedere evolutiv si istoric, adolescenta este varsta la care tinerii isi asuma riscuri si cauta aventura, isi cladesc idealuri, se pregatesc sa dea piept cu viata. In schimb, tinerii din ziua de azi cresc invatand sa perceapa lumea ca pe un loc infricosator, prin transmiterea insistenta a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vietii de zi cu zi, dupa cum afirma directoarea organizatiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox.
Aceasta enumera printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenta cu care se exagereaza riscurile presupuse de aproape orice activitate ar intreprinde. Parintii au devenit atat de protectori incat le rapesc pana si libertatea de a se juca si de a alerga in aer liber, de a se catara in copaci, asa cum era perfect normal cu ani in urma, si totul in numele sigurantei si in dorinta de a le netezi drumul in viata.
“Generatia fulgilor de zapada”
O intreaga industrie s-a dezvoltat in jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fara sa realizam ca toata grija aceasta se intoarce impotriva lor. Parintilor li se spune constant ca trebuie sa elimine critica din discutiile cu copiii, pentru a nu le stirbi stima de sine, dar asa le anulam gandirea critica. Ii crestem si ii educam astfel incat ajung sa considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac si devin mai afectati decat ar fi cazul de ceea ce cred altii despre ei, explica Fox intr-o carte recent lansata.
In volumul intitulat “I find that offensive!”, scriitoarea vorbeste despre aceasta generatie mult prea sensibila numind-o “generatia fulgilor de zapada”, a tinerilor care pana ajung la facultate sunt atat de tematori si neincrezatori incat nu sunt deloc pregatiti sa se descurce cu provocarile de baza ale vietii de adult.
Psihoterapeutul Keren Rosner a declarat pentru adevarul.ro ca se confrunta cu nenumarate cazuri de persoane cu depresie, cu anxietate si atacuri de panica foarte grave, tinand cont de instabilitatea care caracterizeaza societatea moderna. Si cum in ziua de azi nici macar familia nu mai este un punct de siguranta, asta se rasfrange si asupra copiilor.
Cand un tanar nu are o anumita siguranta, ceva pe care se bazeaza, atunci nu intelege de ce trebuie sa mai depuna efort ca sa faca diverse lucruri. Scad interesul, motivatia. Iar mentalitatea de victima vine tocmai din faptul ca nu mai gasesc placere intr-o activitate si nu au perseverenta de a ramane intr-o zona de interes. Si pentru ca oamenilor nu le este usor sa admita ca sunt slabi, ca nu se descurca, atunci gasesc scuze ca sa justifice, de fapt, renuntarile proprii: asa ca de vina sunt parintii, societatea, vremea etc, subliniaza Rosner.
Vorbind despre rolul parintelui de a proteja copilul, Rosner observa ca o protectie sanatoasa este cea in care ii spui ce trebuie sa faca si apoi il lasi sa vezi cum se descurca. „Dar multi parinti care se ocupa de copii, hotarasc totul pana in cele mai mici detalii, pana la adolescenta si chiar mai departe. Asa ajunge un tanar foarte temator, nu va avea incredere in sine si ii va fi frica sa-si puna in practica dorintele, visele”, puncteaza psihologul.
Rosner mai arata ca insisi parintii acestor adolescenti traiesc azi cu o teama permanenta, de a nu-si pierde jobul, de a nu-si plati creditele, si le trasmit aceasta frica si copiilor, in mod involuntar de cele mai multe ori. “Acest comportament este preluat si de copii, care cresc cu convingerea ca nu te poti baza pe ceilalti, ca lumea este un loc nesigur si ca trebuie sa fii norocos sau smecher ca sa poti sa rezisti, mesaje foarte frecvent transmise de parinti copiilor. Copiii integreaza atat fricile parintilor, cat si pe cele preluate din propriile experiente. Cum este teama de a fi ridiculizati la scoala”, spune Rosner.
Copii care au impresia ca li se cuvine totul
Vorbind despre fenomenul de hartuire la scoala (bullying, cum este definit in limba engleza), scriitoarea Claire Fox precizeaza ca acesta nu se mai refera doar la copii care sunt batuti sau injurati de alti colegi, ci inglobeaza si faptul ca unui copil i se pune o porecla sau ca intre copii se isca certuri, sunt raspandite zvonuri, se fac glume pe seama unui alt copil ori gesturi care au o conotatie negativa. Astfel de mesaje senzationaliste despre consecintele traumatice ale acestui gen de comportamente, ii incurajeaza pe tineri sa reactioneze exagerat in fata unei astfel de realitati si sa dezvolte anxietate acuta din cauza unor opinii sau cuvinte, oricat ar fi acestea de neplacute.
Pe de alta parte, psihoterapeutul Keren Rosner puncteaza faptul ca tot mai multi tineri din ziua de azi se risipesc in multe activitati, fara a ajunge sa faca performanta in ceva anume, pentru ca le fac fiind constransi de parinti.
Vad la cabinet foarte multi parinti care vin cu adolescenti si se plang ca vor performanta, dar acesti parinti au foarte multe pretentii de la copii. Copiii din ziua de azi nu s-au nascut obositi, ci obosesc pentru ca intra de la varste tot mai mici intr-un program foarte solicitant. Ajung in perioada scolii generale sa aiba un program de dimineata pana seara. Au scoala care este foarte solcitanta, temele pe care trebuie sa le faca, dar si ore suplimentare, cu care tot mai multi parinti ii indoapa tot de teama ca altfel nu vor reusi. Parintele vrea sa stie ca are un copil care cunoaste cat mai multe lucruri, ca sa se poate adapta, numai ca asa ajung sa nu-si mai doreasca nimic. Pentru ca sunt impinsi sa faca lucruri pe care nu le fac cu pasiune, au impresia ca nimic in viata asta nu se face cu placere, ca totul este o corvoada, spune psihologul.
Nu in ultimul rand, dincolo de copiii hipersensibili, afectati de tot ce se intampla atunci cand lumea nu arata asa cum spera si isi inchipuie ei, exista si extrema cealalta, mai spune Rosner. “Devin foarte indiferenti si la propriile nevoi si la ale celorlalti, ori foarte pragmatici. Au tendinta sa se supraevalueze si considera ca totul li se cuvine, recompense materiale, timp, energie, afectiune etc. Acesti copii ofera foarte putin si cer foarte mult nu numai de la familie si de la cei cu care vin in contact, ci in orice situatie, devin vesnici nemultumiti pentru ca au impresia ca li se cuvine mult mai mult. Se vede asta si in munca pe care o depun intr-o activitate si tendinta este sa fie nerabdatori si lipsiti de perseverenta”, conchide psihoterapeutul.
Sursa: adevarul.ro
