Frica ne poate tine departe de lucrurile pe care le meritam. Fricile nu sunt reale, tu le inventezi

Publicitate

Frica ar putea reprezenta cea mai mare problemă de pe planetă, atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Frica afectează, într-un fel sau altul, toate vorbele, gândurile şi faptele noastre, toate alegerile şi deciziile noastre, toate reacţiile şi răspunsurile noastre.

Dacă am putea să transformăm frica, am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă instanţă am reuşi să transformăm lumea.

De ce ne este frică?

O privire profundă aruncată asupra vieţii noastre ar conduce la concluzia, împărtăşită de toţi maeştrii spirituali, indiferent de şcoala căreia îi aparţin, că absolut tot ceea ce înseamnă gânduri, acţiuni, comportamente sau reacţii ne sunt dictate, condiţionate, de aceste două emoţii fundamentale: iubirea şi frica.

Cele două nu pot coexista, se exclud şi se înlocuiesc reciproc: acolo unde nu este iubire nu există altceva decât frică, iar acolo unde există frică, nu vom găsi niciodată iubire.

Dar de ce anume ne este frică?

Ne este frică de foarte multe lucruri, de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea ce noi creem sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de responsabilitatea noastră pentru aceasta. In esenţă ne este frică de viaţa însăşi. Şi ne este frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte, ceea ce înseamnă că de fapt, ne este frică de moarte.

Toate spaimele noastre se reduc în final la frica de moarte. Dacă nu ne-ar fi frică de moarte, atunci nu ne-ar fi frică nici de viaţă, cu toate cele ce se întâmplă în cursul ei. Dar cum am putea face aşa ceva: să nu ne fie frică de moarte?

Deşi primul impuls de a răspunde ar fi cuprins între imposibil şi extrem de complicat, lucrurile nu stau chiar aşa. Dacă am înţelege acest fenomen, acest proces al morţii, am reuşi, cumva paradoxal, ca în final, ca rezultat al acestei înţelegeri, să înţelegem viaţa. Viaţa noastră aşa cum e, aşa cum suntem.

Ce este frica?

Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Pornind de aici, frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem că avem nevoie

. Pornind de la acest gând, toate gândurile noastre următoare, toate alegerile pe care le facem, toate reacţiile şi comportamentele noastre vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie.

Frica se face deci simţită ca o nevoie anunţată.

Soluţia de a scăpa de această frică este ca de câte ori te cuprinde, să te analizezi:

  • – ce anume crezi că ai nevoie să obţii?
  • – este oare posibil să nu ai nevoie de acel ceva?

Răspunsurile ar putea să te surprindă. Ai putea foarte bine, la o analiză atentă, să ajungi la concluzia că nu ai neapărată nevoie de acel ceva. Ai putea chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta fără obţinerea acelui ceva. Dacă ţi se întâmplă aşa ceva, te afli pe drumul curajului, al neînfricării.

Publicitate

Dacă ducem lucrurile până la capăt, judecând în acest fel pentru toate fricile noastre, vom ajunge la concluzia că un om care nu are nevoie de nimic, nu are frică de nimic. Nu am nevoie de nimic de la tine, şi ca atare nu mi-e frică de tine.

Dacă am ajuns la concluzia că nu am nevoie nici măcar de viaţa mea, sub această formă, actuală, materială, atunci nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. Nu am să fac nimic pentru a te împiedica pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie.

Aceasta este adevărata neânfricare. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna.

Manifestările fricii

Frica se manifestă, în plan ideatic, prin unul dintre aceste gânduri:

  • – nu voi obţine ceva de care am nevoie;
  • – voi pierde ceva ce am deja şi de care am nevoie. Acest tip de gând apare cu precădere în cadrul relaţiilor, mai ales al celor romantice, tot sub două forme:
  • – mi-e frică că nimeni nu mă va iubi;
  • – mi-e frică să nu pierd dragostea cuiva care mă iubeşte.

Dacă reuşim ca prin propria analiză atentă să ne rezolvăm aceste frici, putem ajunge într-o stare de sănătate spirituală care să ne permită să înţelegem cu adevărat cine şi ce suntem fiecare dintre noi. Eu exist exact aşa cum sunt, indiferent dacă cineva mă iubeşte sau nu. Nu am cu adevărat nevoie de iubirea altuia pentru a fi eu însumi, în linişte, seninătate şi acceptare.

De câte ori credem că bucuria, fericirea, ne vin de undeva din afara noastră, începem să trăim de fapt în frică. Atunci când ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră, ci vine din interiorul nostru, frica va dispare.

Deşi poate părea că asta înseamnă o îndepărtare de oameni, în mod paradoxal vom fi mai atrăgători pentru cei din jurul nostru. In ciuda fricii că oamenii ne vor părăsi, ei sunt atraşi de oameni puternici, stabili, sănătoşi spiritual şi emoţional. Nu aroganţi, ci doar conştienţi de ei înşişi.

A ajunge în starea în care eşti conştient de tine însuţi, identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie, că numai tu eşti sursa bucuriei vieţii tale, reprezintă o adevărată transformare. O transformare într-un om care şi-a îndepărtat toate fricile.

Dacă e uşor sau greu să ajungi acolo, numai tu însuţi poţi afla asta. Dar, orice ai gândi despre fricile tale, ţi-ar fi de mare folos să ai mereu în vedere asta:

Fricile tale NU sunt reale. Tu le inventezi!

Chiar şi dacă lucrul de care te temi se va întâmpla, vei vedea că asta nu are nici o semnificaţie: noi doi putem să ne aflăm şi mâine în exact aceeaşi postură ca şi acum, de o parte şi de alta a acestui ecran.

Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile, vei mobiliza o energie interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai, o energie care va vindeca frica. Este energia emoţiei, a bucuriei, a vieţii.

In curând nu va mai fi nimic de care să-ţi fie frică, iar viaţa va deveni o bucurie, aşa cum a fost menit să fie.

Poţi începe când vrei. Chiar azi. Chiar acum.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Iubeste cu adevarat o femeie! Daca iubesti cu adevarat o femeie, bucura-te de toanele ei, de ideile ei nebune si nu incerca sa le reduci la tacere.

Publicitate

Sa iubesti o femeie nu inseamna sa vrei sa o faci sa taca, ci sa te sperii cand nu vorbeste si sa iti lipseasca vocea ei. Daca o iubesti cu adevarat, nu vei vrea sa faca ea alegerile in locul tau. Vei dori sa-i arati ca esti barbatul care poate avea grija de ea, care nu o va face sa sufere (nu in mod constient). Vei vrea sa-i alungi oboseala de pe obraz cu un sarut si nu vei fi tu cel care va sta la originea noptilor ei nedormite in plans.

Daca ai o idee mai buna de a nu o lasa sa doarma, pune-o in practica. Fa din noaptea ei spatiu de joaca pe pielea ei fina, arunca cu pietre in geam sau descarca-i telefonul incercand sa o trezesti. Dar nu o face sa planga. Va uita ce-ai spus, va ierta ce-ai facut, dar nu va uita niciodata cum a stat in genunchi la miezul noptii incercand sa inteleaga ce a gresit, de ce n-a fost destul de buna pentru tine.

Daca iubesti cu adevarat o femeie, bucura-te de toanele ei, de ideile ei nebune si nu incerca sa le reduci la tacere. Va ceda, de dragul tau, si se va transforma intr-o persoana care nu se mai recunoaste in oglinda. Pe care tu nu o vei mai iubi pentru ca nu va mai fi EA, cea speciala, cea care se strecura mereu printre degetele tale pe vremea cand alergai dupa ea prin tot orasul. Vei stinge flacara de mister din privirea ei, relatia ta cu ea va deveni una de care vei dori sa fugi, in care tu nu te vei mai regasi.

Daca iubesti cu adevarat o femeie, uita-te in ochii ei si fii tu. Te va iubi pentru ca ai grija de ea, pentru ca esti acolo cand are nevoie de tine, pentru ca se simte importanta cand o tii in brate. Si, mai ales, te va iubi pentru ca faci toate astea natural, pentru ca asta iti doresti cu adevarat, pentru ca acolo vrei sa fii in fiecare secunda, pentru ca mangaierea ei te face sa te simti intreg.

Daca iubesti cu adevarat o femeie, inchide ochii si uita-te in strafundurile tale: cum e viata ta fara ea? Cum esti tu fara ea? Daca simti ca n-ai aer destul, daca tendinta ta va fi sa intinzi mana sa cauti femeia iubita care doarme langa tine, ai gasit raspunsul.

Crezi ca barbatii sufera dupa o despartire?

Barbatii sunt orgoliosi si nu ar arata niciodata ca sufera dupa o despartire. In realitate insa, se pare ca in sufletul lor duc o lupta grea cu sentimentele care ii incearca. Da, desi nu arata niciodata, barbatii sufera dupa ce ies dintr-o relatie.

Isi mascheaza sentimentele sub orgoliu

Publicitate

Un studiu realizat de specialistii de la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord a aratat ca barbatii se simt vulnerabili si sufera enorm dupa o despartire, insa de cele mai multe ori isi ascund suferinta sub masca orgoliului. Cercetatorii au explicat ca barbatii tineri se simt mult mai atasati emotional de partenerele lor decat femeile de aceeasi varsta, deoarece acestea din urma cu mai cunoscut aceste trairi alaturi de familie sau prieteni.

Se ascund in spatele viciilor

In general, barbatii nu isi exteriorizeaza sentimentele, de aceea in urma unei despartiri incerca sa treaca peste facand abuz de alcool sau alte substante ce produc dependenta.

“Barbatii inlocuiesc o dependenta cu o alta, ceea ce sugereaza o regresie emotionala masiva. Depresia este o reactie care pozitioneaza femeile intr-o categorie cu un grad de maturitate emotionala superior”, a explicat conducatorul studiului. O alta explicatie a diferentei de trairi intre cei doi este data si de faptul ca barbatii sufera in tacere, pe cand femeile simt nevoia sa discute ce li se intampla.

Suferinta lor este mai indelungata

Daca femeile fac o adevarata drama la inceput, imediat ce se termina relatia, insa se vindeca mai usor, barbatii isi dau seama de gravitatea situatiei mai tarziu. Astfel, daca initial par ca se bucura de faptul ca sunt din nou liberi si pot sa faca ce vor, in timp acestia constientieaza ca de fapt sufera, de aceea tragedia lor se prelungeste. Atunci cand femeile trec printr-o departire isi exteriorizeaza foarte mult suferinta, in timp ce barbatii si-o reprima si raman cu ranile nevindecate mai mult timp. Pe de alta parte, femeile plang imediat dupa despartire, potrivit studiilor in domeniu. Confruntandu-se cu durerea despartirii imediat, scapa de ea mai repede. Barbatii, insa, isi reprima emotiile si raman cu rani nevindecate mai mult timp.

Cand apare vindecarea?

Daca ar exista o formula magica de vindecare a suferintei in dragoste, toata lumea ar fi fericita. Specialistii spun insa ca nu exista insa o solutie sau un remediu rapid si ca vindecarea vine odata cu timpul. “In prima faza este negarea: nu vreau sa stiu, nu e asa, nu ma intereseaza, se va intoarce roata; urmeaza constientizarea – incepi sa te obisnuiesti cu ideea, incepi sa faci lucruri singur, observi ca te descurci si fara; apoi acceptarea si uitarea. Consider ca abia dupa ce ai trecut prin tot acest proces, poti spune ca esti vindecat si poti avea disponibilitatea pentru a intra intr-o alta relatie de cuplu functionala”, a declarat psihologul Oana Tudor pentru adevarul.ro.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
LifeStyle