Fii cine esti tu cu adevarat! “Să fim cine suntem este e menire şi o artă prin care cerul pogoară în fiecare zi pe pământ!”

Publicitate

“Unii oameni bombanesc mereu pentru ca trandafirii au spini; eu sunt recunoscator ca spinii au trandafiri.” – Alphonse Karr

Fii cine eşti!

Cunoaşte-te pe tine însuţi!

Puterea e în mâinile tale!

Dacă vrei cu adevărat poţi!

Iubeşte-ţi aproapele!

Iartă şi mergi mai departe!

Succesul e în tine!

Uşor de zis, toate acestea sunt lucruri pe care le ştim pentru că le-am auzit repetate de nenumărate ori. Sunt nişte “CE-uri” cu care suntem familiarizaţi şi de care suntem agasaţi. Cărţile, televizorul, radioul, mama, tata, partenerii, profesorii, psihologii, preoţii, prietenii, colegii, şefii toţi ne spun toate astea, dar nu este nimic nou. Încă nu am întâlnit pe nimeni care să treacă de la aceste CE-uri la CUM -uri şi asta pentru că această călătorie de la CE la CUM este experienţa noastră de iniţiere personală pe care care nu o poate trăi nimeni în locul nostru.

Cum să te cunoşti pe tine însuţi când nu ştii cine eşti!

Cum să ai puterea în mâini când te simţi ca o meduză nepuntincioasă mai tot timpul?

Cum să vrei cu adevărat dacă nu ştii ce anume să vrei?

Cum să îţi iubeşti aproapele când este atât de comod să te delimitezi de el şi să îl judeci?

Cum să ierţi şi să mergi mai departe când nu reuşeşti să te ierţi pe tine şi când traumele trecutului sunt scuze atât de bune pentru eşecuri prezente!

Cum să fie succesul în tine când toată viaţa ţi s-a spus că eşti un mediocru?

Nu îţi mai bate capul cu toate astea! Sunt doar cuvinte despre cuvinte pe care nu le înţeleg nici cei care le spun, nici cei care le aud. Nimeni nu ştie CUM…cum a început creaţia, cum am apărut în fiinţă, cum ni se desfăşoară procesele vitale, cum de nu se destructurează acest univers şi cum catastroferele sunt de milioane de ori mai rare decât minunile! Nu ştie nimeni nici un răspuns la nici o întrebare şi ăsta este un adevăr pe care îl simţi şi tu. Oricum cel ce ştie nu spune, iar cel care spune… nu ştie de fapt!

Publicitate

Ce ne rămâne atunci, cum scăpăm de vina pe care o simţim gândindu-ne şi simţind că nu suntem la înălţimea aşteptărilor celorlalţi şi a celor proprii (mult mai înalte de cât ale celorlalţi, între noi fie vorba)?

Doamne câte ne mai rămân de făcut!

În loc să încercăm să ne cunoaştem, mai bine trăim cu bucurie şi în deplină conştiinţă de sine orice întâmplare, avem o viaţă ca să aflăm cine am fost, cine suntem şi cine vom fi!

În loc să te gândeşti că puterea este în mâinile tale, mai bine te gândeşti ce bucurii poţi face cu mâinile…o pictură, un mic dejun delicios, o poezie, o reparaţie, o coafură, o mângâiere, o îmbrăţişare… continuă tu lista… la infinitul din tine!

În loc să te gândeşti ce vrei cu adevărat mai bine spune un Facă-se voia TA doamne, căci tu ştii ce îmi sporeşte lumina întru bucuria de Tine!

În loc să te învinovăţeşti că nu îţi iubeşti destul aproapele mai bine încearcă să vezi chipul şi asemănarea divină în toţi cei din jur… nu încerca să te vezi pe tine, căci îţi vei vedea egoul, vezi doar divinul din fiecare!

În loc să ierţi mai bine îţi spui că nu e nimic de iertat, că toate sunt aşa cum trebuie!

În loc să te gândeşti la succes mai bine te gândeşti la BUCURIE! la lucrurile pe care le faci fără efort şi care te împlinesc şi te strălucesc pe dinăuntru!

Este simplu…Fii cine eşti şi fă din asta o bucurie!

Să fim cine suntem este e menire şi o artă prin care cerul pogoară în fiecare zi pe pământ!

Ţie ce anume îţi aduce bucurie?

Sursa: astrosofia.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Dezvoltare Personala

Uneori e mai bine să mergi înainte fără să privești înspre trecut… Dar fără să uiți nicio clipă nici cine ai fost și nici ce ai devenit…

Publicitate

“Omul prețuiește întotdeauna mai mult ceea ce nu are. Sau pentru că n-are. Sau pentru că nu vrea să aibă.” — Liviu Rebreanu

Să nu-ți arunci ochii îndărăt, nu pentru că de-acolo te-ar pândi lucruri de care ți-ar fi rușine, există și vieți fără umbre și fără de tăgadă, chiar dacă cele mai multe au tot felul de nuanțe și acte de contestatare. Ține drumul drept înainte pentru că amintirea unor oameni cândva dragi te-ar putea scârbi, lămurindu-te în prezent asupra a ceea ce nu vedeai odinioară.

Nu-i drept să-ți alterezi singur aducerile aminte, nu-i sănătos să-ți aduni tristeți în partea stângă a pieptului, neputincioasă și dureroasă nedumerire în dosul gândului. Lasă în spate ce s-a dus, nu privi în urma pașilor tăi ce merg, totuși, înspre orizontul ce se zărește dinaintea vârfurilor degetelor picioarelor tale.

Ai putea găsi acolo, departe, bine ascunse în trecut, semnele lipsei de dragoste, ar fi posibil să înțelegi acum ceea ce nu era încă de atunci drept și just. Nu-ți otrăvi mintea cu nedreptățile făcute ție de cei mai slabi ca tine, mai supuși răului din ei înșiși. Nu-ți întrista privirea pentru ceva ce nu-ți aparține, dar a poposit în preajma ta: gândul ticălos, fapta necinstită, minciuna cu bunăștiință, răutăcioasă.

Lasă-ți amintirile în pace! Să-ți fie vânt lin suflând pe lângă obraz, să-ți fie doar o pâclă diafană-n gând, să-ți fie frunză ruginie în toamnă. Să-ți fie dulci nostalgii, să-ți dea curajul de-a poposi senin în viitor. Nu-ți ucide iluziile din trecut, privește mai bine către zarea cea limpede, contemplă-ți reveriile fericite care vor veni, bucuriile în perspectivă.

Ia-ți o pauză de la nefericire, durere, dezamăgire ori nedreptate, intră într-un nesfârșit an sabatic, prelungit până departe, până la capăt. Ieși din matricea pe care ți-a săpat-o în obișnuințe pasul înapoi și privitul îndărăt, dă-ți o viață zăbavă. Ca să ai timp să trăiești. În prezent, pentru viitor. Nu mai permite amintirilor dureroase să te trăiască, să-ți alunge toți cocorii. Așează-te tihnit, îmbrățișat de frumusețea din ființa ta, respinge orice întâlnire cu decepțiile dăruite minții tale de către oamenii falși din trecut, alungă-ți din inimă pe oricine ți-a fost fățarnic aproape.

Publicitate

Poate vei fi anacronic neprivind în urmă, poate vei apărea celor nepotriviți ție un perdant, un laș, proprietar al unei cărți vechi cu multe file albe, goale. Poate.

După cum poate că istoria o scriu învingătorii, mai mereu una nedreaptă și fără de progres, folosindu-se murdar de sângele tău și-al altora. Dar e doar istoria lor. A celor vremelnic câștigători ai unui meci sortit oricum uitării, nepăsării, neantului, autori săraci ai unei istorii măsluite, silnice, necitită de cine contează pentru tine, de cei ce te iubesc – în frunte cu tine. Prădătorii de fericire scriu astfel o minciună pentru toți și un adevăr doar pentru orgoliul și neuitarea slăbiciunilor lor.

Rămâi netulburat, sapă în memorie doar după frumusețea pe care tu o știi, pe care-ai trăit-o cândva până la măduvă și ai simțit-o până în ultima și cea mai ascunsă celulă a sângelui tău. Și pe care, har Domnului, nu ți-o poate anula nicio mărturie ipocrită, nicio legendă contrafăcută.

Între “am fost!” și “nu ai fost!” nu există adevărul tău sau al altora, ci o unică realitate. Nu poate nega cineva răuvoitor că ai trăit, ai existat. Ori e cu putință, dar doar în închipuirea lui, ca o ipotetică fantezie, ca o dorință de a construi o viață nu așa cum s-a întâmplat, ci după propriul plac, o viață în care tu nici nu te-ai născut și ai viețuit pe-aproape. Pentru că așa și-ar fi dorit el. Însă tu ai fost, de aceea ești acum. Și vei fi în continuare. Măcar pentru tine și pentru cei cărora lumea le-ar fi fost mult mai săracă și lipsită de fericire fără tine.

Învingătorii nu iau chiar tot. Amintirile îți rămân întotdeauna. Ba chiar, uneori, doar cele bune.

de Carmen Voinea-Răducanu

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet