Schimbarea a început, desigur, prin cuvântul „nu”. Ani de zile am spus haotic, fără discriminare și indignat, „da”, „da”, „da”. Și brusc mi-am dat seama că îmi epuizasem tot „da-ul” și că, pentru a găsi pace și sănătate în viața mea, trebuia să învăț să spun „nu”.
Oamenilor le place să audă „da” și să se obișnuiască cu asta. Ei chiar dezvoltă un fler pentru cei care spun întotdeauna „da” și apoi își fac mereu față și își îndeplinesc angajamentele.
Dacă ești acest tip de persoană și începi brusc să spui „nu”, comportamentul tău va provoca un ușor șoc. Cel puțin inițial, majoritatea oamenilor nu vor fi mulțumiți de această schimbare. Și acest lucru este normal.
Cuvântul „da” este important pentru mine – să spun un „da” mare și îndrăzneț acestei lumi minunate, iubirii și provocărilor, râsului și dansului incontrolabil, încercării și erorii.
Dar „da” și „nu” există întotdeauna împreună. Cu alte cuvinte, oferindu-ți „da” prea generos, spui automat „nu” unor lucruri foarte importante fără să-ți dai seama. Cu „da ”ul meu nesăbuit, am spus, fără să vreau,„ nu ”pentru odihnă și calm, armonie, capacitatea de a asculta și acea comunicare profundă și autentică care se construiește de ani de zile. Și fiecare „nu” pe care îl spunem eliberează spațiu pentru un „da”.
Dacă tu, ca și mine, ai spus „da” prea des, reține că, cuvântul care poate schimba totul este „nu”. Pentru mine, a devenit bisturiul pe care l-am folosit pentru a-mi remodela viața, tăind țesutul delicat dintre ceea ce trebuia să fac și ceea ce voiam să devin.
Motivele pentru care îi dezamăgim pe ceilalți sunt capacitățile noastre limitate. Doar atunci când acceptăm această idee vom putea accepta faptul că uneori vom dezamăgi inevitabil oamenii din jurul nostru. Cam atât am timp. Cu atâta energie. Și cu o astfel de capacitate de a construi relații.
A fost o provocare pentru mine să învăț să spun nu. Am făcut-o greșit, neîndemânatic, de multe ori cu forța, iar uneori refuzul meu s-a încheiat cu cuvinte atât de contradictorii și nedumeritoare, încât până la urmă oamenii au fost confuzi cu privire la ceea ce am vrut să spun exact. Eram foarte ezitant și, după fiecare „nu” pe care-l spuneam, am început să-mi cer scuze:
„Totul este în regulă? Nu există nicio problemă, nu? Știi că te iubesc, nu? Nu ești supărat pe mine, nu? “.
Primele ori când a trebuit să spun „nu” au fost dureroase și pentru mine. Dar dacă spui regulat adevărul despre ceea ce poți și ce nu poți face, despre cine ești și cine nu ești, vei fi surprins de sprijinul neașteptat al unor persoane. Și cât de puțin îți pasă de lipsa de sprijin din partea celorlalți.
