Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa. Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit.

Arta de a iubi necondiționat – este capacitatea ființei de a-și trezi Sinele Spiritual și conștiința, prin abandonul ego-ului și a firii sale instinctuale – pentru a asculta de adevărul inimii și a intra în armonie cu vibrația energetică a habitatului său și cu ființele din jur. Trupul, mintea, credințele și acțiunile – ne sunt ghidate de instinctualitatea, necesitățile și nevoile noastre. Ele sunt induse atât genetic, cât și prin programele mentale asimilat din mediu (în procesul de adaptare, experimentare, asimilare, învățare, înțelegere și evoluție. Astfel percepțiile, reacțiile și comportamentele noastre mentale, emoționale și instinctuale – sunt induse, hrănite și controlate subconștient, prin convingerile învățate și prin amintirea experiențelor și a durerilor noastre trupești și sufletești. Când nivelul nostru de conștientizare poate evolua dincolo de percepțiile materiale, atașamente, rutine, stereotipuri mentale și nevoile egotice pe care le hrănim – vom deveni capabili să ne activăm și să ne folosim percepțiile și abilitățile energetice și extrasenzoriale, bazate pe activarea și folosirea energiei iubirii. . Aceste noi abilități ne vor permite să vedem, să ne vedem și să înțelegem lucrurile, lumea și viața, dintr-o nouă perspectivă. Una a acceptării, asumării, prețuirii, fericirii, păcii sufletești și a iubirii, necondiționate de așteptări, atașamente și suferințe. Cât timp însă, ne vom lăsa inconștienți dominați de ego, de supărările, nemulțumirile și reacțiile noastre instinctuale, mintea ne va separa de sinele nostru spiritual, capabil de rațiunea conștientă și de a asulta de glasul inimii. De vom rămâne robii ego-ului și a minții, lasându-ne supuși și manipulați prin temeri, nemulțumiri, supărări și griji – gândurile noastre vor distorsiona relitatea, înstrăinându-ne de iubire. Fără a ne crește vibrația și a ne vindeca de durere, prin iertare și prin atitudinea credinței, a iubirii exprimate prin gânduri și emoții pozitive – nu vom fi pregătiți pentru saltul conștiinței și nici pentru bucuria și trăirea experimentarea frumuseții și a beatitudinii vieții, în afara materiei și a fricii, de a ne asuma și a ne dărui iubirea. Iubirea e despre suflete îngemănate – ce nu pot fi nici rănite, nici supuse, nici trădate și nici dezbinate, căci împreună, în lumina adevărului inimii, credința le rămâne peste timp, pavăză și scut.

ÎNTRE DRAGOSTE ȘI IUBIRE

Când dragostea ne sălășluiește în inimă și emoția iubirii ne cuprinde mintea, inima și trupul, ca o nevoie acută de afectivitate – e firesc să trecem adesea prin experiența tristeții sau a suferinței ”din dragoste”, pentru a învăța iubirea. ”Suferința din dragoste” oglindește doar incapacitatea noastră de a transforma sentimentul și emoția dragostei în energia iubirii, pentru a o implica în gândurile, alegerile, exprimările, faptele și atitudinea noastră, și a o dărui în orice formă, ca valoare lăuntrică, persoanei pe care alegem să o iubim. Atâta timp cât vom aștepta să primim energia iubirii – suferințele din dragoste și tristețea noastră sufletească, manifestate în momentele de singurătate – vor oglindi și exprima doar sărăcia noastră sufletească, condiționarea, așteptările, atașamentele, nevoia de afectivitate și neautentica iubire. Când din imboldul și abundența sufletului – simțim dorința de a ne dărui energia pentru a îmbrățișa sufletul, trupul, inima și ființa unei persoane, fără a cere sau a-i pretinde atenția și dragostea – sentimentul dragostei din inima noastră, se transformă în energia iubirii. Atunci când deficitul nostru de iubire nu este implinit prin aportul energetic a celor pe care credem că-i iubim – nevoia noastră acută de atenție, afectivitate și iubire, ne transformă sentimentul de dragoste, în nemulțumire, supărare, agresivitate sau ură, vlăguindu-ne sufletul de frumusețe și iubire. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Ca și în viață, și în iubire contrariile se atrag, nu se distrug.” – Ch. Baudelaire

Oamenii se schimbă, clipă de clipă. Așteptările de la ceilalți sunt cele ce ne istovesc liniștea.

Bine ar fi să înţelegem că sunt oameni care nu vor să ofere. Nici gând, nici cuvânt, nici emoţie. Ești liber, doar că nu îți dai voie. Încă te mai gândești că e un șiret desfăcut și dorești să-l legi. Și rămâi în lanț, în bucla proprie. Dar sunt pantofi care nu au nevoie de șiret. Sau poate că e o perioadă când mergi desculț. Renunță la tot ce a fost și fii atent la ce va fi. Te ghemuiești pe covor în fața sau la ușa celuilalt. Nu e târziu în tine. Iubirea adevărată nu poate fi controlată. Iubești și atât. Din greșeli se învață, nu din teorii. Insistăm când e negru sau gri până se face alb. Pe interior sau pe exterior. Ne privim și înțelegem ce avem nevoie fără cuvinte.

Te arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă. Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.

Dragostea crește din dragoste, nu din spatele întors. Uneori un „prea devreme” poate strica totul. La fel și un „prea târziu” poate hrăni un orgoliu. Ai răbdare să te coci. Iar când primești lecția nu te necăji. Vei înțelege mai târziu mesajul. Lasă să treacă. Învață și mergi mai departe.

Publicitate

Viața este frumoasă dacă privești din unghiul potrivit. Nu există o rețetă a fericirii. Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa. Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit. Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru sufletul tău? Drumurile tale duc și spre Hristos? Dumnezeu pune în traistă, dar e nevoie să o ținem și noi deschisă.

Viața mea este întâlnirea dintre barca mea și oceanul vieții. Dezamăgirea și amărăciunea nu ne copleșesc. Eșecul doare, dar nu e un factor paralizant care să te facă să nu poți merge mai departe. Greșeala este un ocol temporar, nu o fundătură. Este profesor, nu gropar. Este întârziere, nu înfrângere. Lacrimile duc cu ele durerile departe de suferință. Unii plâng mai târziu, alții plâng mai devreme. Dar oricum ar fi, toți plângem. Toate visele au prețul lor. Cursul vieții, lung, tumultuos, colorat poartă cu el scrisoarea iubirii. Iubire de copil în inimă de bărbat sau de femeie. Până în ultima zi vei simți parfumul…

Bucuria omului e omul. Uneori oamenii te vor în lacrimi pentru ca, privind la ale tale, ale lor să pară mai ușoare. Dar mulți uită că zâmbetul de astăzi poartă în spate lacrima de ieri… Acolo unde au curs lacrimi, a izvorât viaţa.

Succes la examenele de la școala vieții! Viața fiecăruia este o rugăciune…

Toate momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare. Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă. Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare, altceva învie…

Ne naștem ca să nu mai murim. Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă! Radiază! Bucură-te! Zâmbește! Întreabă iubirea și îți va spune ce să faci. Trăiește liber în minte și în inimă alături de Doamne! Nu vei regreta. Sunetul a avut un timp când nu a fost, dar liniștea există dintotdeauna…

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Publicitate
Alte Articole
De Suflet