“Oamenii fericiți au memorie scurtă și multe amintiri.” – Martin Page – Libelula
Visam sa fim iubiti. Visam sa fim doriti. Visam sa fim apreciati. Visam sa fim placuti. Ne raportam mereu si mereu la altii, la felul cum ne vad ei, cum am vrea noi sa fim vazuti de ei. Ne comparam cu altii, de aici ideea de normalitate de exemplu. O idee cretina dupa parerea mea.
Ar trebui sa visam ca reusim sa ne iubim noi insine, sa ne placem noi pe noi insine. Si sa fim nici normali nici anormali, ci doar exact asa cum dorim noi sa fim. Un om impacat cu el insusi poate fi desavarsit. Un om fara angoase, nemultumiri, frici interioare, fara frustrari, poate fi un om fericit si poate arata fericirea si altora.
Fericirea e mereu langa noi, la indemana, ea nu ne-a parasit niciodata, sta doar si asteapta linistita sa ne eliberam si sa ne deschidem ei. Sa-i deschidem usa de fapt, usa sufletului nostru.
Visam sa avem bani, sa-i castigam la loterie poate, sa ne putem cumpara case si masini, haine scumpe si concedii de vis, sperand ca asta ne va aduce acasa fericirea.
Speram ca vom fi mai iubiti daca suntem mai avuti, ne imaginam ca lumea ne va privi cu admiratie si interes pentru ca suntem ”cineva”, si nu realizam ca fericirea nu are nevoie de bani, nu are nevoie de aprecierea cuiva. Ea e atat de simpla si nepretentioasa incat se sperie chiar de cata pregatire facem noi oamenii ca sa o primim… fast si bogatie. Ea nu vrea nimic din toate astea.
Fericirea e ca apa cristalina a unui izvor de munte. Nu are nevoie decat de o albie curata cu pietre albe, fine si matasoase prin care sa curga nestingherita. Sa umple vazduhul cu susurul ei vesel, sa sclipeasca in soare, sa preia in cercuri lacrimile ploii. Si sa reflecte in ea chipurile blande si multumite de gustul ei minunat.
“Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.” – Octavian Paler
Cum sa fim fericiti in fiecare zi
Oamenii, in general, sunt mereu in cautarea fericirii. Inca din copilarie ne creionam o idee despre ce inseamna fericirea si ce ne dorim de la viata, insa pe masura ce inaintam in varsta descoperim ca aceasta vine si trece. Ne dorim ca starea de fericire si extaz sa fie permanente, dar lucrurile nu stau chiar asa. Cheia fericirii zace in noi si nu neaparat in factorii externi, spun specialistii. Suntem in culmea fericirii cand ni se intampla un lucru bun, dar cum ramane cu zilele obisnuite?
Stresul, locul de munca, aglomeratia din oras, problemele financiare, problemele de acasa, toate se aduna si ne declaram mereu nemultumiti. Decretam ca avem o zi proasta inainte ca ea sa inceapa. Suna alarma, cafeaua nu e buna, ploua, blocaj in trafic, colegi care ne supara, imprimanta care nu merge, oricare dintre aceste lucruri devine un motiv bun de suparare si chiar nefericire.
Deseori confundam fericirea cu starea de extaz si uitam sa ne mai bucuram de viata. “Exista o vorba care spune sa vezi partea plina a paharului. Asta chiar este o realitate psihologica in sensul in care daca ma concentrez tot timpul asupra aspectelor care nu-mi plac sau asupra aspectelor care constituie un minus, nu pot decat sa obtin frustrare si nemultumire.
Pe cand daca intotdeauna fac abstractie de lucrurile care sunt altfel decat mi-as dori, dar ma uit cu maxima atentie punand lumina reflectoarelor pe aspectele pozitive ale unei situatii, pe experientele de viata, atunci reusesc sa imi pastrez tonusul si sa ma bag intr-un cerc virtuos care aduce plus valoare permanent starii mele”, explica psihologul Cristina Fulop.
Miracolele nu exista si nu ne vom schimba starea de pe o zi pe alta. Este esential sa constientizam ca ne suparam din lucruri marunte si ca acest lucru nu este benefic. Trebuie pur si simplu sa ne resetam felul de a gandi, pas cu pas, cate putin in fiecare zi.
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
