Fericirea o platim in avans… si de multe ori nu avem timp sa ne bucuram de ea…

"Adevarata calatorie de descoperire consta nu in a cauta noi teritorii, ci in a vedea cu ochi noi." - Marcel Proust Cititi o poveste uimitoare si emotionanta despre ce inseamna dragostea de mama, o povestioara care a facut inconjurul internetului si a cucerit multe inimi. 1. Povestea incepe cand cel care a impartasit aceasta poveste era un copil. A venit pe lume intr-o familie saraca in care mancarea lipsea uneori de pe masa. Ori de cate ori era mancare, mama ii dadea portia sa copilului spunandu-i “mananca si aceasta portie, fiule, mie nu imi este foame”. A fost prima minciuna a unei mame… 2. Atunci cand copilul a crescut, mama a inceput sa isi petreaca tot timpul ei liber ducandu-se sa pescuiasca la raul de langa casa. Spera ca pestele pe care il va prinde sa-i asigure o masa mai consistenta copilului ei. De fiecare data cand prindea doi pesti, facea o supa de peste pe care i-o dadea baiatului. Pe cand copilul bea supa si manca pestele, mama obisnuia sa stea langa el, mancand oasele si ce mai ramanea. Copilul se intrista nespus vazandu-si mama mancand doar oasele ramase asa ca intr-o zi i-a dat mamei sale bucata sa de peste. “Mananca tu, dragul meu, mie nu imi place pestele”, i-a spus mama. A fost cea de-a doua minciuna a unei mame… 3. Atunci cand fiul era aproape de varsta tineretii, mama a inceput sa munceasca din greu pentru a pune bani deoparte pentru educatia lui. Se ducea la o fabrica de chibrituri si aducea acasa cutii folosite de chibrituri pe care le umplea apoi cu bete noi de chibrit. Aceasta activitate o ajuta sa stranga oaresice banuti pe care ii putea folosi pentru fondurile de economii destinate studiilor fiului ei. Intr-o noapte tarzie de iarna, fiul s-a trezit si si-a vazut mama umpland cutiile de chibrit la lumina lumanarii. A rugat-o sa se duca la culcare. “Dormi tu, fiule, eu nu sunt obosita”, a zambit ea. A fost cea de-a III-a minciuna a unei mame… 4. Cand a venit timpul pentru examenul final al fiului sau, mama l-a insotit si a asteptat ore intregi in soare pentru ca acesta sa termine examenul. Cand fiul a iesit din sala, a alergat catre mama sa. Aceasta i-a oferit un pahar de ceai pe care il adusese pentru el. Baiatul a vazut ca mama sa era transfigurata si deshidratata din cauza caldurii, asa ca i-a oferit paharul sau de ceai si a rugat-o sa bea. Insa mama a spus: “Bea tu, fiule, mie nu imi este sete.A fost cea de-a IV-a minciuna a unei mame… 5. Dupa ceva timp, a murit si tatal baiatului, iar mama a trebuit sa isi asume rolul parintelui single muncind, incercand sa acopere toate cheltuielile si sa asigure mancarea cea de toate zilele. Vecinii, care au vazut ca familia se lupta cu saracia, o sfatuiau adesea pe mama sa se recasatoreasca. “Nu am nevoie de dragoste”, le spunea mama, refuzandu-i politicos. A fost cea de-a V-a minciuna a unei mame… 6. Odata ce si-a terminat studiile, fiul s-a angajat si si-a rugat mama sa nu mai munceasca. Insa ea a continuat sa se duca la piata in fiecare dimineata doar pentru a vinde cateva legume. In continuare, ii returna fiului sau banii pe care acesta ii trimitea periodic spunandu-i: “am destui bani, fiule”. A fost cea de-a VI-a minciuna a unei mame… 7. Fiul a obtinut o marire considerabila de salariu si s-a decis sa isi aduca mama cu el in America, unde locuia acum. Insa mama nu a vrut sa-si deranjeze fiul si i-a spus “nu sunt obisnuita cu traiul imbelsugat, dragul meu”… A fost cea de-a VII-a minciuna a unei mame… 8. Cand a inaintat in varsta, mama s-a imbolnavit de cancer si a trebuit sa se interneze in spital. Fiul, care locuia peste oceane, la mare departare de ea, s-a grabit sa ajunga la mama sa, tintuita la pat dupa o operatie. Mama a incercat sa zambeasca, insa fiul ei era devastat deoarece arata atat de slaba si fragila. “Nu plange, fiule", i-a spus. “Nu ma doare nimic”. Si a murit. Aceasta a fost cea de-a opta minciuna a mamei… Ultima.
Publicitate

“Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes.” – Albert Einstein

Plata fericirii incepe din timp. Incepi sa platesti pentru ea in timp ce iubesti, in timp ce se face dragoste din tine si cu tine, in timp ce plangi si ti se evapora lacrimile, in timp ce razi si iti curg broboanele, in timp ce soarele iti face cu ochiul, in timp ce oamenii scot din piatra seaca bunavointa, in timp ce primesti si uiti masura a ceea ce primesti.

Orice lucru prea mult si prea fericit in lumea asta se plateste. In functie de cat de mult si bun este, in functie de cum nu stii sa-l pastrezi, in functie de cum stii sa-l apreciezi, in functie de unitatile de masura in care il exprimi, in functie de cat de mare stii sa faci nimicul, in functie de cat de roz ti se pare griul. Dupa ce o traiesti mult si bine si constati ca nu ai putea sa traiesti o eternitate fara ea, la urma platesti greu pentru ea, Fericirea.

Cu efemeritatea, cu pierderea, cu lipsa ei, cu toate carcotelile, jalea, golul, durerea si penibilul, cu toata satra jalnica a lu’ Papuc care ii urmeaza. Fericirea se plateste abia cand ramai fara. Cand o ai, nu ridici un pai in plus exceptand trairea si exploatarea ei. Cu nu o mai ai, platesti pentru ca ai avut-o odata cu pretul obisnuintei, cu banii jos ai dezobisnuintei.

Un echilibru trebuie sa existe in toate, altfel ar fi toti oamenii fericiti si senini, altfel ar fi gol iadul si promisiunea raiului nu ar mai incanta pe nimeni. Fericirea se plateste dupa ce o gusti, dupa ce constati ca-ti place al naibii de mult, dupa ce musti din ea cu pofta si parca nici dracul nu te mai satura, dupa ce continui sa o rumegi incet si sa o inghiti repede, constatand tampeste ca stomacul tot iti cere de mancare.

Publicitate

Plata fericirii incepe din timp. Incepi sa platesti pentru ea in timp ce iubesti, in timp ce se face dragoste din tine si cu tine, in timp ce plangi si ti se evapora lacrimile, in timp ce razi si iti curg broboanele, in timp ce soarele iti face cu ochiul, in timp ce oamenii scot din piatra seaca bunavointa, in timp ce primesti si uiti masura a ceea ce primesti.

Fericirea se plateste cand nu esti satul de ea. Cand vrei mai multa si mai multa, cand nu-ti ajunge portia pe care o ai, cand nici macar nu stiai ca o ai si o asteptai mult si bine. Cand iti vine sa explodezi in ea. Cand te apuci sa dai din ea celui care a aruncat-o in viata ta. Cand dai azi o bucata, maine alta, pana cand ajungi sa o dai pe toata celui care ti-a dat putin din ea.

Fericirea ti se ia de-a gata putinul cu putinul, pana cand ramai fara. Atunci te tii cel mai bine si incerci sa lupti cel mai crancen pentru ea. Atunci sa vezi cat este de relativa, cum crezi in ea, cum nu mai crezi in nimic. Cum ca-i alba, cum ca-i neagra. Cum ca e. Cum ca nu exista deloc. Cum toti cei din jurul tau de vina. Cum nu esti capabil tu sa o mai gasesti.

Dupa ce devii una cu fericirea si te crezi la ani lumina de pierderea ei, incepi sa platesti pentru ochii care s-au uitat mai sus decat trebuiau, pentru sufletul care a crezut mai mult decat se putea credea, pentru inconstienta, pentru tupeu, pentru frica si lasitate, pentru iubirea care e sora de sange cu fericirea si ruda neagra cu ea, pentru iubirea care e de fapt fericirea cea mare. Iubire, iarta-ma ca nu stiu ce spun. Fericire, uita-ma, ca imi este groaznic de dor de tine.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole