Fericirea artificiala – iluzia care ne face sa alergam dupa lucruri, si uitam de oameni…

Fericirea artificiala – iluzia care ne face sa alergam dupa lucruri, si uitam de oameni…

Publicat de Larisa Moldovan pe 18 September 2019 in Dezvoltare Personala

“Atitudinea pozitiva poate ca nu ne rezolva problemele, dar este singura solutie pe care o avem daca vrem sa iesim din ele. ” – Subodh Gupta

Cand ai masina scumpa, lucruri frumoase, o casa luxoasa si alte asemenea bunuri ce te plaseaza pe un statut social mai inalt, incepi sa simti ca parca ai pretui mai mult si ca te ridici cu un nivel mai sus fata de cei care nu au toate acestea. Te uiti la vecinul care are o masina mult mai ieftina si iti spui: aceasta se petrece pentru ca sunt mai grozav si castig mai bine. De aceea el este sarantoc, dar eu sunt bogat.

Te gandesti ca vecinul crede despre tine ca esti cool, fiindca ai masina scumpa. Si acest gand te incalzeste si te face sa te ridici in propriii ochi. Te simti important atunci cand treci pe langa vecin, sau cand treci printr-o intersectie unde sunt masini mai ieftine decat a ta.

Daca vecinul are o masina mai luxoasa decat a ta, aceasta iti scade aprecierea de sine, dat fiind faptul ca vecinul, in ochii tai, este inaintea ta. Si cand ai ocazia, incerci sa-ti reiei intaietatea… si asta nu doar in privinta masinilor. Asa va fi la nesfarsit. Si aprecierea de sine ba va scadea, ba va creste.

Daca acestea-ti sunt criteriile, de ele depinde cat de fericit esti.

Charles de Montesquieu, filozof si scriitor francez, a spus odata: „Daca noi pur si simplu am vrea sa fim fericiti, sa atingem fericirea ar fi usor, dar noi vrem sa fim mai fericiti decat ceilalti oameni, dar asta practic este imposibil, fiindca noua mereu ni se pare ca ceilalti sunt mai fericiti decat noi.”

In goana dupa fericirea artificiala oamenii ajung sa se comporte asemeni unor drogati, cautand cu infrigurare sa isi mentina cu orice pret valoarea proprie prin comparatie cu ceilalti. Ei isi cumpara telefon nou, isi schimba masina, isi cumpara o pereche de pantaloni noi sau mobila scumpa in casa, pentru cazul in care cei din jur vor veni in vizita. Dar cum toate acestea costa scump, oamenii impatimiti intra in datorii.

Ei se aseaza pe „acul” creditului, in goana dupa fericire. Si se simt foarte rau cand vad ca au coborat la nivelul celor pe care ii considerau mai prejos. Ar da oricat sa se ridice. Ca sa-si mentina statutul, ei cheltuie foarte multi bani pe orice lucruri care le mentin pozitia privilegiata iluzorie.

Daca exista ceva care nu concorda cu statutul afisat, ei fac tot posibilul sa ascunda acel aspect. Viata unor asemenea oameni se preface in minciuna. Ei nu ii mint doar pe ceilalti, ci, in principal, se mint pe ei insisi. Ei sunt siguri ca apartin pozitiei sociale pe care o imita si ignora faptul ca acel statut este bazat pe datorii, pe care toata viata vor trebui sa le plateasca.

Ajunsi intr-un moment al vietii cand bancile nu le mai acorda credite, izvorul lor de veselie si fericire superficiala seaca, si cad intr-o depresie profunda. Atunci ei incep sa invinovateasca pentru situatia deplorabila in care se afla bancile, guvernarea, viata grea si angajatorul care nu le mai plateste acelasi salariu. Singurul om pe care nu il invinovatesc este insa chiar propria persoana – ei insisi. Tot ce si-au dorit a fost doar pentru a fi la fel „ca ceilalti” si pentru a nu pierde anii importanti din viata, cautand sa ia totul – dupa standardele superficiale ale societatii – de la viata. Oare ar putea ei fi considerati vinovati pentru situatia lor economica jalnica?

Sa incheiem cu spusele lui Henry Ford:

„Nu am de ce sa ma cazez la un hotel scump, pentru ca nu vad sensul sa platesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde as poposi, eu sunt Henry Ford. Nu vad diferenta in hoteluri, caci si in cel mai ieftin hotel poti sa te odihnesti la fel de bine ca in cel mai scump hotel. Si acest palton – da, aveti dreptate, l-a purtat tatal meu, dar asta nu are nicio importanta, caci si in acest palton eu sunt Henry Ford. Fiul meu este inca tanar si fara experienta, de aceea ii este frica de ceea ce vor crede oamenii daca el se va caza intr-un hotel ieftin. Pe mine nu ma preocupa parerea celorlalti oameni, fiindca imi cunosc adevarata valoare. Si miliardar am devenit pentru ca stiu sa numar banii si fac diferenta dintre valorile adevarate si cele false.”

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!