Femeie – mergi inainte in numele iubirii, ai incredere in tine

"Gândește precum o regină. Unei regine nu îi este teama de eșec. Eșecul nu este decât o treaptă către măreție." – Oprah Winfrey Emoțiile au un corespondent energetic, și așa cum sunetul produs de o tubă este diferit de cel produs de un flaut, vibrația energetică a unei emoții diferă de cea a unei alte emoții. Atunci când experimentăm o stare de fericire, noi emitem vibrația corespondentă a acestei emoții, iar Universul ne răspunde oferindu-ne din ce în ce mai multă fericire. În mod similar, dacă experimentăm o stare de descurajare, noi emitem vibrația corespondentă a acestei emoții, fapt care ne determină să atragem în viața noastră oameni pesimiști și evenimente neplăcute. Acesta este principalul motiv pentru care trebuie să cultivăm emoțiile pozitive. Noi atragem către noi la fel ca un magnet situațiile și indivizii care corespund vibrațiilor pe care le emitem, respectiv emoțiilor pe care le simțim. Altfel spus, noi avem capacitatea de a atrage în viața noastră circumstanțele pe care ni le dorim și oamenii în compania cărora preferăm să fim, ducând astfel o viață de vis, prin cultivarea unei atitudini pozitive de spirit. Dacă vei cultiva mai frecvent emoțiile pozitive, este posibil să constați că încă mai atragi în viața ta oameni ale căror vibrații nu mai corespund celor pe care le emiți tu. Acest lucru se datorează faptului că acești oameni sunt receptivi la bucuria, încrederea în sine și pasiunea ta, dorindu-și să simtă la rândul lor aceste emoții. In schimb, tu nu vei mai fi atras de ei, pentru că energia lor nu mai vibrează la unison cu a ta. Tot ce îți mai rămâne de făcut în acest caz este să continui să îți cultivi emoțiile pozitive sperând că aceștia își vor alinia vibrațiile la cele ale sentimentelor tale, devenind la rândul lor fericiți, plini de încredere în sine și de pasiune. Reacția lor poate fi diferită. Unii dintre ei pot reacționa favorabil la emoțiile pozitive pe care le receptează din partea ta, în timp ce alții se pot îndepărta de tine, preferând să își păstreze negativitatea. Reprimarea emoțiilor Un motiv care te poate face să îți ignori o emoție este că de-a lungul copilăriei tale ai primit mesajul că nu este oportun să simți așa ceva. De aceea, ai învățat să îți reprimi rapid acest sentiment și să îți ocupi mintea cu altceva, astfel încât să nu te mai gândești la el. Foarte mulți oameni (îndeosebi femeile) au fost învățați că nu trebuie să simtă mânia sau competitivitatea. Bărbaților li se spune că nu trebuie să se simtă vulnerabili. Uneori, copiii primesc mesajul clar că trebuie să își ascundă încrederea în sine pentru ca oamenii să nu creadă că sunt obraznici sau aroganți. Alții învață de mici că liniștea și calmul sunt „plictisitoare”. Ei învață astfel că agitația emoțională este ceva bun, iar după ce cresc sunt atât de obișnuiți cu dramele pe care și le provoacă singuri încât nu mai pot savura experiența minunată a liniștii. Oricare ar fi motivul care te-a convins cândva să îți reprimi sentimentele, dacă încă mai ai acest obicei este vital să renunți la el. Toate emoțiile – inclusiv cele distructive – pot fi instrumente utile care te pot ajuta să îți îndeplinești destinul. De aceea, trebuie să le experimentezi. Dacă îți vei face obiceiul de a observa chiar și cele mai subtile nuanțe ale iritării și ale nefericirii, tu vei face practic primul pas către descoperirea emoțiilor tale, care te va ajuta să iei decizia conștientă dacă dorești să le dai curs sau nu, să le amplifici sau să înveți lecția pe care ți-o transmit și să le dizolvi în iubire. De aceea, ori de câte ori experimentezi un moment de răgaz (de pildă, atunci când aștepți la semafor), întreabă-te: „Ce se întâmplă? De ce mă simt supărat?” Dacă nu îți dai imediat seama care este răspunsul, unul din motive ar putea fi acela că mintea ta conștientă nu a fost atentă la factorul care te-a iritat. În schimb, mintea ta subconștientă a evaluat atât de rapid situația prin care ai trecut încât corpul tău fizic ți-a creat instantaneu o senzație de disconfort. Dacă te vei obișnui să fii curios în legătură cu emoțiile tale, vei începe să descoperi din ce în ce mai ușor mesajele transmise de ele. Emoțiile sunt niște indicatori Atunci când nu te simți în largul tău, dar nu știi de ce, nu trebuie să privești cu neîncredere ceea ce percepi. Mai bine întreabă-te: „Oare de ce nu mă simt în largul meu?” Să zicem că în adâncurile conștiinței tale nu simți că meriți să te bucuri de viață. De aceea, dacă mintea ta subconștientă descoperă un motiv care îi justifică această convingere, ea te face să simți efectiv că nu meriți să te bucuri de viață. De regulă, oamenii își justifică singuri sentimentele negative convinși fiind că acestea au și părțile lor bune. De pildă, atunci când te simți deprimat nu mai ești tentat să îți asumi riscuri și să încerci lucruri noi, ferindu-te astfel de situațiile neplăcute, și implicit de confruntarea cu teama de eșec sau de necunoscut. Din păcate, riscurile și schimbările nu pot fi evitate, întrucât fac parte integrantă din însăși natura vieții. De aceea, este mult mai bine să accepți această realitate și să îți cultivi emoțiile pozitive pentru a reduce intensitatea dezamăgirii și a fricii de dificultăți. Atunci când te simți deprimat, este foarte eficient să îți cultivi în mod deliberat o stare de bucurie, chiar dacă începi de la ceva foarte mărunt. De pildă, te poți bucura pentru că astăzi este o zi însorită și frumoasă. Chiar dacă lucrezi într-un birou, poți savura cele câteva pauze de câteva minute în care te poți plimba sub razele soarelui. La fel, bucură-te că poți privi pe fereastră cum înmuguresc copacii sau cum înfloresc florile. Optează în mod deliberat pentru a vedea lucrurile care îți fac plăcere și nu mai cultiva gândurile care îți alimentează tristețea. Un alt motiv care poate conduce la depresie este vinovăția. De multe ori, atunci când îți moare cineva drag, te simți rușinat de faptul că îți vezi de viață. Nu ți se pare normal ca tu să fii fericit când persoana iubită a dispărut. Dacă te-ai gândi însă la ce ți-ar dori această persoană, ți-ai da seama că aceasta nu ar prefera nicio clipă ca tu să te scufunzi în suferință. De altfel, sufletul ei știe că îi ești loial și că îl iubești sincer. De aceea, nu trebuie să-i dovedești acest lucru cramponându-te de tristețea ta. Cea mai frumoasă manieră de a-i onora pe cei dragi constă în a îmbrățișa viața. Așa cum spuneam, cândva am făcut greșeala să cred că trebuie să fiu într-o stare de spirit pozitivă în fiecare moment al fiecărei zile. Mai târziu am înțeles că un obiectiv mult mai realist ar fi să îmi propun să trec la o stare de spirit pozitivă de îndată ce îmi dau seama că alunec către negativitate. Am realizat astfel că cu cât rămân mai mult într-o stare de spirit pozitivă, cu atât mai deplin este succesul meu, orice aș face. Entuziasmul, creativitatea, bucuria și iubirea ne fac să fim buni la orice: să fim un părinte mai bun, un copil mai bun, un prieten, un șef sau un angajat, un cetățean și un om mai bun. Noi avem la dispoziție resurse infinite, asociate cu emoțiile pozitive pe care le controlăm prin intermediul Panoului de Comandă al Destinului Personal, amplificându-le volumul ori de câte ori acesta tinde să scadă în intensitate. Merită să faci în fiecare zi efortul de a-ți crea noi obișnuințe emoționale, mai pozitive. Procesul nu diferă prea mult de exercițiile fizice. Chiar dacă începi cu o simplă întindere după ce ai stat prea mult în fața calculatorului sau a televizorului, îți dai imediat seama că te simți mai bine și îți dorești să faci mai mult. După cum spunea cândva scriitorul Elbert Hubbard: „Fericirea este un obicei – cultiv-o!„ Peggy McColl – Schimbarea destinului personal Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

De câte ori n-aţi simţit că vă micşoraţi? De câte ori nu v-aţi micşorat suficient, pentru a juca un rol cu care nu voiaţi să aveţi nimic de-a face?

De câte ori n-aţi tăcut, când de fapt voiaţi să ţipaţi cât mai tare, sau nu i-aţi cedat puterea cuiva care nu vă dorea numai binele? De câte ori nu aţi cedat unui comportament impulsiv sau de dependenţă, în loc să faceţi o alegere raţională?

De câte ori nu v-aţi spus: „Nu pot. Nu sunt suficient de puternică. Nu sunt suficient de curajoasă sau încrezătoare, pentru a fi tot ceea ce doresc să fiu?” In fiecare zi, ne confruntăm cu sute de alegeri, care fie ne fac să fim încrezătoare, puternice şi valoroase, fie ne privează de lucrurile pe care le dorim cel mai mult.

Temerile paralizante, încrederea în sine reprimată şi curajul nefolosit reprezintă obstacolele care ne împiedică să facem alegeri importante aflate în concordanţă cu binele nostru cel mai înalt şi cu cele mai profunde dorinţe pe care le avem. In cazul multora dintre noi, sentimentul lipsei de valoare ne influenţează majo­ritatea hotărârilor legate de bani, familie, corp, greutate sau imaginea noastră de sine.

Atunci când ne lipseşte încrederea de sine, nu ne simţim vrednice să avem ce ne dorim, să rostim propriul adevăr sau să facem schimbări radicale, care să ne transforme viitorul. Atunci când ne simţim slabe, neajutorate şi lipsite de putere, nu avem forţa de a alunga gândurile legate de înfrângere, negativitate şi teamă, care ne împiedică să trăim aşa cum ne dorim.

Când cedăm propria putere şi negăm lucrurile de care suntem în stare, cădem pradă dependenţelor, temerilor, impulsurilor nesănătoase şi repetării trecutului. Ne purtăm de parcă am fi slabe şi nesigure – şi chiar credem că suntem aşa. Desigur, s-ar putea ca acest cerc vicios să nu acţioneze în toate domeniile vieţii noastre. Ne poate merge foarte bine la muncă sau în cadrul relaţiilor. Dar mult prea multe dintre noi au pierdut controlul în anumite sectoare, în care nu ne putem aduna suficientă putere pentru a ne elibera de temeri şi a ne împlini cele mai mari dorinţe.

De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică, întipărim în noi ideea că suntem nedemne, că nu suntem suficient de bune sau de puternice pentru a ne controla viaţa, gândurile, convingerile, alegerile – şi, cel mai important, propriul viitor. De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică, ne învăţăm mintea să creadă că suntem neajutorate, incapabile şi lipsite de putere – trei stări emoţionale, care ne fac să ne simţim ca nişte victime.

Ce ne trebuie, pentru a fi încrezătoare, puternice pe deplin şi a ne simţi bine în propria piele? Trebuie să reconstruim încrederea în noi însene şi trebuie să începem prin sporirea stimei de sine. Trebuie să învăţăm să ne iubim în întregime – cu trecutul, cu defectele, îndoielile, slăbiciunile şi temerile noastre. Ba chiar mai mult decât a ne iubi pe noi însene, trebuie să adoptăm dragostea, ca pe o cauză. Trebuie să devenim războinice ale iubirii. Trebuie să luptăm pentru noi însene şi să apărăm ceea ce suntem şi ce dorim să devenim.

Dar de ce războinice? Pentru că o războinică trăieşte şi acţionează cu mare putere, integritate şi dedicare. Flacăra ei interioară a curajului e aprinsă, iar ea poate înfrunta cele mai mari provocări emoţionale şi sparge vechile tipare. De ce, ca femei, i-am întors spatele naturii noastre agresive? Prea mult timp am negat o parte a noastră fundamentală. Am ales slăbiciunea, în locul puterii. I-am ales pe ceilalţi, în loc să ne alegem pe noi însene.

De ce? Pentru că am ajuns să credem că natura noastră agresivă e rea, inacceptabilă, nejustificată sau nedorită. Poate că, în trecut, s-a manifestat într-un mod greşit sau poate că ne-a rănit agresivitatea altcuiva. Am renunţat chiar la calitatea care ne poate da curajul de a ne apăra. Dar nu e vorba despre aceeaşi agresivitate care îi face pe oameni să-i rănească pe ceilalţi de dragul distracţiei şi nici cea care-l face pe războinicul care a luat-o razna, să mânuiască o armă, cu intenţia de a domina şi distruge, în schimb, e vorba de acea agresivitate a războinicei, aflată în inima fiecărei femei – plină de focul dreptăţii, ca Rosa Parks; înarmată cu adevărul iubirii divine, ca Ioana d’Arc; capabilă să scoată înţelepciunea din cea mai adâncă fântână a fiinţei sale.

Toate ne naştem cu o parte hotărâtă şi agresivă – o tărie interioară, la care apelăm atunci când luptăm pentru copiii noştri şi ne apărăm familia. Aceasta poate fi cea mai sănătoasă parte a noastră – cea care ne face să urmărim ceva, să fim gata de luptă, să câştigăm şi să ne implicăm în bătăliile vieţii. De multe ori trebuie să luptăm cu gândurile întunecate care ne umplu mintea – minciunile, interpretările greşite şi ruşinea. In anumite momente, avem nevoie de tăria de a spune „Stop!”.

Ne trebuie curajul de a spune „N-am de gând să te ascult” sau ,Nu-i adevărat”. Avem nevoie de tăria morală a unei războinice a iubirii, dacă dorim să înfruntăm lucrurile care ne-au făcut să ne simţim slabe, neputincioase şi incapabile de a ne schimba.

Acest lucru e valabil şi când ne luptăm cu pofta de dulce, deoarece vrem zahăr pentru a ne face să ne simţim iubite, sau dacă ne opunem unui impuls de a cheltui, atunci când trebuie să economisim. Poate că ne trebuie puterea războinicei, pentru a trasa o graniţă, pentru a spune „Destul!” sau pentru a nu mai fi îngăduitoare cu cineva drag. Sau poate că războinica se află acolo pentru a ne salva viaţa, atunci când trebuie să luptăm cu boala noastră sau a unei persoane dragi.

Aceasta e treaba unei războinice. Ea nu se gândeşte: „Aş fi o persoană atât de rea. Ce vor crede ceilalţi despre mine? Voi rămâne singură şi nu voi mai avea niciun prieten, dacă rostesc adevărul meu.” Sau: „Trebuie doar să mă întind şi să aştept să mor, pentru că sunt bolnavă.” în schimb, o războinică va lupta, pentru a se elibera.

Publicitate

Cele mai multe femei au renunţat la războinica autentică din ele, în favoarea aprobării din partea celorlalţi, a poziţiei sociale sau a iluziei siguranţei. Iar cele care cred că îşi accesează războinica, s-ar putea să greşească, pentru că în cea mai mare parte a timpului, acel sentiment vine mai degrabă dintr-un loc al fricii, decât al iubirii; dintr-un loc al controlului şi manipulării, decât dintr-unul al compasiunii şi înţelegerii. Războinica născută din ego este una a slăbiciunii şi a controlului – absorbită de propria-i putere, creată pentru a-i proteja o anumită imagine de sine, sfărâmată – în loc să fie una care luptă pentru puterea măreaţă a iubirii. O războinică neînfricată este una spirituală, gata să lupte pentru Divin, în toate formele sale de manifestare.

O războinică neînfricată consideră că fiecare om este o fiinţă divină şi fiecare experienţă, una divină. Ea conduce cu inima, fiind extrem de hotărâtă să facă ce-i mai bun pentru oricine orice. O războinică neînfricată vorbeşte chiar şi atunci când toţi îi şoptesc să tacă. Ea ştie că primeşte energie dintr-o sursă mult mai măreaţă decât propria persoană şi că se poate elibera de judecăţile celorlalţi. Aprobarea divină devine mai importantă decât cea personală.

O războinică neînfricată e înarmată şi pregătită pentru orice – un divorţ, pierderea unui loc de muncă, o dependenţă, un uragan, o scurgere de gaz, o boală în familie, o pierdere dureroasă sau o inimă rănită – deoarece ea e plină de iubire divină, conectată în fiecare zi la aceasta şi ştie că provocările fac parte din călătoria sa prin viaţă.

Mai ştie şi că va putea alege, în fiecare zi, dacă să cedeze în faţa fricii sau s-o depăşească prin iubire, credinţă şi curaj. E suficient de curajoasă, pentru a-i lăsa în urmă pe cei care i-ar putea împiedica succesul sau diminua valoarea. E suficient de încrezătoare în sine, pentru a apela la cei care o pot ajuta să câştige. O războinică neînfricată nu se lasă pradă demonilor interiori, care ar doborî-o. în schimb, ea luptă pentru un adevăr măreţ – o dragoste mai înălţătoare.

O războinică neînfricată nu se uită la trecutul, la tiparele şi la istoria familiei sau la problemele sale, pentru a hotărî dacă se poate simţi bine în propria-i piele. Ea priveşte înlăuntrul său, la puterea divină care a creat-o. Se află aici să prindă puterile necesare pentru a-şi atinge potenţialul – ceea ce înseamnă că va avea de înfruntat adversităţi.

Va trebui să se elibereze de limitarea gândurilor şi a minţii sale, care o pot păcăli să creadă că nu e decât o muritoare imperfectă. Va trebui să fie dispusă să înfrunte conflicte, care-i vor spori puterea, pe măsură ce continuă să se concentreze asupra viziunii viitorului, mai degrabă decât a trecutului. O războinică neînfricată este o femeie care luptă cu curaj împotriva duşmanului universal – necunoaşterea de sine.

Aşadar, cum trăieşte o războinică neînfricată? îşi vede clar temerile şi le îmbrăţişează, cu sinceritate şi curaj.

Atunci când sunteţi războinice ale propriilor defecte, căutaţi frumuseţea din ele. Le faceţi să fie importante. Găsiţi bunătate şi compasiune pentru toate lucrurile care vă fac să fiţi diferite. O războinică are abilitatea de a vedea frumuseţea şi perfecţiunea din fiecare aspect al ei însăşi. Când sunteţi războinice pentru corpul vostru, căutaţi să-l hrăniţi cu toate lucrurile bune – fiecare nutrient, vitamină, gând şi convingere. Vă iubiţi corpul, îi mulţumiţi dimineaţa şi-l binecuvântaţi pe tot parcursul zilei.

Când sunteţi războinice pentru veniturile voastre, vă asiguraţi că aveţi suficiente resurse materiale, pentru a avea grijă de familia voastră şi de voi însevă – acum şi în viitor. Aveţi curajul, puterea şi încrederea în sine de a urma munca de care vă simţiţi inspirate sau de a înfiinţa afacerea la care visaţi. Atunci când sunteţi războinice pentru familia voastră, nu luaţi lucrurile la modul prea personal, deoarece ştiţi că faceţi parte dintr-un clan, în care fiecare are de învăţat propriile lecţii. O războinică nu caută să vadă în ce fel i-au făcut rău membrii familiei sale, ci cum îi poate face mai puternici şi cum poate deveni ea însăşi mai puternică, fiind de partea lor.

Atunci când sunteţi războinice pentru propriul trecut, descoperiţi darurile ascunse în experienţele dificile. Ştiţi că aceste provocări au fost nişte ocazii pentru a ieşi la liman. Ştiţi că, lăsându-le în urmă, aţi realizat un lucru măreţ. Cu fiecare probare, mai urcaţi o treaptă. Sunteţi pregătite să înfruntaţi vocile chinuitoare din capul vostru, care vă spun că un anumit lucru n-ar fi trebuit să se întâmple, că nu sunteţi deştepte sau că e ceva în neregulă cu voi. întrebaţi: „Ce voce ascult? Vocea Fricii, a slăbiciunii, Disperării, Neputinţei, Nesiguranţei? Sau ascult Vocea Acceptării, Puterii, încrederii, a Curajului, a Iertării?” O războinică ştie că are puterea de a alege vocile care s-o călăuzească.

Atunci când sunteţi războinice ale viitorului vostru, vă treziţi dimineaţa conştiente de propria viziune. Sunteţi sigure de acţiunile voastre şi foarte ferme în alegeri. Vă concentraţi pe ceea ce se află în faţa voastră, nu pe ce-i în spate; pe lucrurile pe care le puteţi face, nu pe cele pe care nu le-aţi făcut. Când creează viitorul pe care şi-l doreşte cel mai mult, o războinică este entuziasmată şi plină de pasiune.

Descoperirea faptului că sunteţi o războinică va schimba însăşi fiinţa care sunteţi acum şi vă va da puterea şi tăria de a în­frunta orice provocare, oricând. Chiar şi în cadrul vieţii voastre de zi cu zi, în loc să vă mascaţi cu dibăcie nesiguranţa, cu aju­torul unui costum sau al unei perechi de pantaloni de trening, vă puteţi împodobi cu rochia strălucitoare a încrederii în sine şi cu coroana radioasă a curajului, pe care le meritaţi din plin.

Aşadar, să pornim înainte, în numele iubirii, al curajului şi al încrederii în sine!

Debbie Ford

Fragmente din ultima sa carte: CURAJ – Învingeti frica si activati încrederea în sine

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu  dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor.  Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.  Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre. Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “ de Nicolae Steinhardt Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!