Se spune că cine vrea ca rugăciunea să îi fie ascultată de Domnul, trebuie să se roage cu smerenie, fiindcă doar atunci El va auzi cererea credinciosului. Pentru că așa cum frumos a spus sfântul cuvios Macarie de la Optina:
“Smeriţi-vă în toate şi aveţi pace între voi, şi atunci harul Domnului vă va acoperi de tot răul”. Una dintre cele mai frumoase pilde care arată că Dumnezeu nu vrea cuvinte frumoase de la noi, ci sincere, aflați din Pilda preșului de la ușă…
IATĂ MAI JOS ȘI PILDA…
O femeie foarte săracă trăia împreună cu nepoata sa bolnavă, a cărei stare se înrăutățea pe zi ce trece, iar bunica era disperată că nu-i poate cumpăra medicamente.
Într-o zi, aceasta s-a hotărât să ajungă în oraș pentru a căuta ajutor. A ajuns la singurul spital public din acea regiune dar i s-a spus că medicii nu fac vizite la domiciliu și singura soluția era ca fata să fie adusă acolo pentru a fi examinată.
În disperarea ei, în drum spre casă, bunica a văzut o biserică și a intrat în sfântul lăcaș. Câteva femei, venite și ele acolo pentru a se ruga au rămas surprinse când au văzut că femeia bătrână a început să vorbeacă cu Dumnezeu, spunându-i că o cheamă Maria, are nepoata foarte bolnavă și îl roagă să ajungă acasă să-i vindece copila.
De parcă toate astea, nu ar fi fost de ajuns, bunica i-a dat Domnului și… adresa, menționând că “doar trebuie să urmezi un drum de piatră şi după ce treci un râu cu un pod, trebuie să mergi pe o cărare de pământ.
Treci de magazinul de cadouri. Casa mea este ultima colibă din aia, mai dărăpănată”. Mai mult, bătrâna a ținut să-i spună lui Dumnezeu să pună cheia la loc sub preșul de la intrare, pentru că altfel nu va putea intra în casă, iar la final, i-a mulțumit.
La auzul acestor vorbe, doamnele din biserică au început să-și dea coate, afirmând că femeia nu știe ce vorbește. Când bunica a ajuns acasă însă, și-a văzut nepoata stând pe podea și jucându-se cu jucăriile.
Micuța a privit-o senină și i-a spus că un medic a fost la ea, a sărutat-o pe frunte și i-a spus că se va face bine: “El era aşa de frumos bunico. Hainele Lui erau aşa de albe și părea că strălucesc. A, mi-a mai spus să-ți zic că a fost uşor să găsească casa noastră şi că a lăsat cheile sub preșul de la intrare, aşa cum tu i-ai cerut”.
Orice alte cuvinte sunt de prisos…
Doi prieteni. Poveste cu tâlc
Povestea vorbeste despre doi prieteni care mergeau prin desert.
Intr-un punct al calatoriei ei s-au certat, iar unul dintre ei i-a dat o palma celuilalt. Cel lovit s-a simtit ranit si fara sa spuna nimic a scris pe nisip: “PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A DAT O PALMA”.
Au continuat sa mearga si au gasit o oaza si s-au hotarat sa faca o baie. Cel care a fost palmuit s-a blocat in noroi si a inceput a se scufunde, dar prietenul sau l-a salvat.
Dupa ce si-a revenit din starea de soc,el a scris pe o piatra:
“PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA.”
Atunci prietenul sau l-a intrebat:
– De ce dupa ce te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ca ti-am salvat viata inscriptionezi pe piatra?
Celalalt prieten i-a raspuns:
– Cand cineva ne raneste, ar trebui sa scriem pe nisip ca vantul uitarii si al iertarii sa poata sterge aceasta rana. Dar cand cineva face ceva bun pentru noi ar trebui sa inscriptionam aceasta pe piatra pentru ca sa nu fie sters de vant.
INVATA SA ITI SCRII DURERILE PE NISIP SI BUCURIILE PE STANCA.”
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
