Devenim ceea ce gandim, dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri

“Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri avem la fel de mult de muncit.” – Francesca Reigler Am cunoscut multi oameni care depun eforturi extraordinare sa creasca, sa gaseasca fericirea sau macar impacarea cu ei insisi in aceasta viata. I-am vazut alergand dintr-un colt in altul al lumii, de la un mare intelept iluminat la altul, de la un vindecator la altul, de la un terapeut la altul, i-am vazut fericiti o vreme, apoi i-am vazut intorcandu-se la viata reala, coborand – parca – in acelasi abis ostil al relatiilor si al emotiilor ce le insotesc. I-am vazut pe cei credinciosi, uneori preoti, alteori oameni obisnuiti, ”cazand” violent in fata provocarilor vietii, uitand toata frumusetea, toata lumina si toata cunoasterea acumulata cu truda intr-o singura clipa de scapare, in fata unei simple situatii de viata. Pare ca pacea si tensiunea, intunericul si lumina, frumosul si uratul, caderea si inaltarea se succed continuu, vin una dupa alta, sunt stari ale existentei, care trebuie acceptate si intelese ca fiind trecatoare. Ca vremea pare a fi viata noastra, ca valurile, intre cvonsistenta si inconsistenta, intre sus si jos, intre fericire si tristete, intre indiferenta si iubire. Nici un om nu-i bun la modul absolut, nici un om nu-i absolut rau. Nici o stare dorita, precum iubirea, gratia, blandetea, extazul si fericirea nu sunt permanente, dar nici cele nedorite, nici deprimarea, nici dezastrul, nici intunericul, nici suferinta nu-s permanente. ”Trecerea”, toate trec, asta-i pecetea pe care ar trebui s-o deschidem pentru ca emotiile toxice sa nu ne mai invadeze si sa ne conduca atat de des si dezastruos catre atitudini si comportamente ce ne prelungesc agonia si ne forteaza din noi insine sa actionam impotriva noastra. Cand alergam cu disperare dupa intelegeri si credem ca ele ar putea fi tainice, ascunse, mult mai departe de ceea ce alegem, facem, gandim si traim noi insine in experienta imediata a vietii, cand credem ca sursa nefericirii si a nelinistii sade in cauze pe care nu le putem verifica nicicand, ca suntem victime ale vrajilor, ale istoriei noastre de viata, ale existentei imperfecte in care ne-am trezit, se poate sa fugim de adevaratele cauze. Se poate ca acestea sa nu fie deloc ascunse, sa ne stea chiar in fata clipa de clipa, sa ne priveasca in ochi si sa ne traga de maneci din fiecare experienta banala a vietii de zi cu zi. Aici, pe strada, in trafic, in patul conjugal, in bucatarie, la slujba, in ochii unui copil sau ai unui partener de viata s-ar putea sa se ascunda ”vrajitorul” pe care-l cautam in locuri pompoase si-n explicatii fragile, dar convenabile. Viata simpla pare sa contina remediile cele mai puternice pentru suflet, pentru minte si pentru corp. Oamenii de langa noi ne arata permanent unde si ce avem de schimbat pentru ca lumea noastra interioara sa-si recapete vigoarea, sensul, motivatia si puterea de a merge mai departe. Oamenii de langa noi, uneori prin atitudini inconstiente, urate, prin alegeri impulsive si comportamente stridente ne cheama sa invatam rabdarea, intelegerea, iertarea, toleranta, fermitatea, cand sa spunem da si cand sa spunem nu, cum sa ne asumam responsabilitatea si cum sa iubim mai mult. Noi nu avem nevoie de agresivitate, de furie sau de lamentari, n-avem nevoie sa spunem ”nu” tipand, n-avem nevoie sa-i cerem altuia sa faca lucrurile intr-un fel sau altul, dar credem – in inocenta noastra – ca emotiile negative ne ajuta sa impingem lumea nedorita mai incolo, s-o indepartam. Experientele vietii simple sunt ”initiatice”; ele ne ofera permanent oportunitati, chiar si atunci cand ni se pare ca ne aduc un dezastru. Viata obisnuita e un mare maestru, cel mai mare dintre toti, caci in ea ne regasim pe noi insine, in aceasta experienta a vietii suntem dezvaluiti in intregime. Daca suntem agresivi in relatia cu cineva e clar ca avem o problema cu agresivitatea, ca agresivitatea e un program in noi insine si-i clar ca treaba noastra ar fi aceea de a deveni mai linistiti, de a intelege lucrurile, inainte de a le judeca in alb sau in negru. Marele maestru, viata noastra obisnuita, nu va sari peste nimic din ceea ce nu corectam in latura noastra intunecata, caci viata are obiceiul sa ne intoarca permanent la locul dureros si sa ne spuna prin durerea insasi ca avem ceva de vindecat. E aici totul, tot ce avem de stiut; cum ne comportam cu oamenii, cum traim, cum gandim, cum iubim, cum iertam sau nu facem lucrurile acestea; iata cat de evident si de aproape ne e leacul... Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri

Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan este un om de știință român, care a facut o munca de pionierat, demonstrând încă din anul 1981, când a fost lansată cartea „Inteligența materiei”, că ceea ce gândim creează universul în care existăm! Eliberați de gândurile negative, oamenii pot atinge esența divină, este de părere profesorul Dulcan.

Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna.

Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala”, a explicat profesorul Dulcan.

Cum ne putem proteja de emoțiile negative?

Neurologul susține că a învățat să îți controleze emoțiile negative. ”Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre”, a adăugat dr. Dulcan.

Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.

Publicitate

Tehnici de relaxare

Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. ”Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin.

Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare,” a completat profesorul. Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă, fiecare după cum dorea.

După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

”Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră.

Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie,” a concluzionat neurologul Dulcan.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Este peste tot si te influenteaza chiar daca o privesti sau nu. Te bucuri de frumusetea culorilor atat la nivel constient cat si in subconstient. Chiar daca ne inconjoara mereu, rareori ne gandim la originea sau efectul culorilor asupra starii noastre. Citeste in continuare pentru a afla cateva lucruri de baza despre culori si o introducere in cromoterapie sau terapia prin culori. Ce sunt culorile Dupa cum stim, culoarea este lumina si energie. Culoarea este vizibila deoarece se reflecta si refracta prin tot felul de particule, molecule si obiecte. Exista o varietate de lungimi de unda dupa care lumina poate fi categorisita ce produc tipuri diferite de lumina. Lungimile de unda vizibile se incadreaza aproximativ intre 390 si 750 de nanometrii si sunt cunoscute precum spectrul vizibil. Alte lungimi de unda sunt asociate cu lumina pe care nu o putem vedea cu ochiul liber si exemple ar fi razele x si razele ultraviolete. Stim cu totii efectele razelor „invizibile”, deci este normal ca si lumina vizibila ne poate afecta. De exemplu, exista o forma usoara de depresie (tulburari afective sezoniere) ce poate afecta pe unele persoane in timpul iernii. Cromoterapia sau cum actioneaza terapia prin culori Terapia prin culori (cromoterapie sau terapia luminii) este un tip de vindecare holistica ce utilizeaza spectrul vizibil de lumina si culoare pentru a afecta starea de spirit a unei persoane si sanatatea fizica sau psihica. Fiecare culoare se incadreaza intr-o anumita frecventa si vibratie, ce multi cred ca poate afecta energia si frecventa trupurilor noastre. Cu totii stim ca lumina este captata cu ajutorul ochilor, dar este important sa tinem cont de faptul ca lumina poate sa intre si prin piele. Tinand cont de diferitele vibratii si frecvente alte culorilor, oamenii de stiinta cred ca anumite culori ce intra in organism poat activa hormonii si astfel declansa reactii chimice in organism. Astfel se pot naste diferite emotii si reactii ce incurajeaza trupul sa se refaca. Oamenii de stiinta sustin ca culorile pot avea efect pozitiv asupra persoanelor cu boli psihice sau cu probleme emotionale. De exemplu, culoarea albastra are efect calmant ce poate scadea tensiunea arteriala, in schimb culoarea rosie are efectul invers (sa ne gandim la taurii de corida ce sunt inaratati de aceasta culoare). Verdele este alta culoare ce poate fi folosita pentru relaxarea persoanelor ce isi cauta un echilibru. Galbenul are efect revigorant ce poate energiza persoanele care sufera de depresie. Exista si alte tipuri de terapii alternative ce se bazeaza pe faptul ca aura energetica a fiecarei persoane contine diferite straturi de lumina ce pot fii folosite pentru purificare si echilibru. Cunoscandu-ti culorile din aura ta poti sa ajungi sa intelegi mai bine starea ta de spirit si deci sa stii mai repede cum sa te vindeci. Culorile ce te inconjoara pot avea diferite efecte asupra ta. Terapia prin culori grabeste vindecarea Este binecunoscut faptul ca soarele ca sursa de lumina are un efect imens asupra vietilor noastre. Cu mii de ani in urma, culturi avansate ale momentului au inceput sa investigheze culorile si puterile lor de vindecare. Egipt, China si Grecia sunt au pus bazele cromoterapiei de astazi. Ei pictau camere cu diferite culori in speranta de a grabi vindecarea, utilizau culori din natura in spatiile in care traiau, foloseau cristale speciale ce descompuneau lumina in camere pentru vindecare. Iata ca sunt dovezi ca oamenii au inceput sa foloseasca culorile pentru proprietatile lor terapeutice in urma cu pana la 2000 de ani. Si a inceput sa castige din ce in ce mai multa popularitate in ultima perioada, cu numeroase carti despre cromoterapie. Chiar Johann Goethe a studiat proprietatile psihologice ale culorilor. Subiectul este inca disputat si este nevoie de studii mai aprofundate care sa ii convinga si pe scepticii care nu cred inca in folosirea culorilor si a luminii pentru vindecare.