De ce sa nu mai cauti fericirea acolo unde ai pierdut-o

Publicitate

“Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupeasca şi simţuri bune; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputaţia printre oameni; şi a cincea abundenţa de bani şi de bunuri folositoare pentru viaţă” (Platon)

Intrăm în relații plini de speranță, visând că ne vom găsi sau întreține fericirea. Ne îndrăgostim, suntem cu capul în nori și ne imaginăm că în felul acesta va decurge viața noastră, de acum înainte. În jurul nostru miroase a fericire. Însă după ce îndrăgosteala se duce și ar trebui să trecem la nivelul următor, lucrurile pot lua o altă turnură.

Poate pentru că nu suntem pregătiți pentru mai mult decât pentru ceea ce tocmai s-a terminat.

Poate pentru că nu concepem că relațiile sunt și altceva, nu doar lapte și miere.

Poate pentru că încă nu suntem suficient de maturi să gestionăm problemele care pot apărea.

Poate pentru că descoperim că, de fapt, nu avem în comun ceea ce ne trebuie pentru un drum mai departe.

Sau poate pentru că iubim diferit, sau, pur și simplu, nu suntem unul pentru celălalt.

Și atunci suntem nevoiți să ne luăm la revedere, să rămânem cu amintirile frumoase și să mergem mai departe. Separat! Ideal așa ar fi, însă suntem oameni, avem slăbiciuni și, uneori, ne este imposibil să ne detașăm și să vedem din afară cât de clar este că s-a terminat.

Ne încăpățânăm să reluam firul relației, din nou și din nou, pentru a realiza unde am greșit și cum am putea repara. Întoarcem relația pe toate părțile, încercăm să o resuscităm și refuzăm să acceptăm prezentul.

Publicitate

Suntem chinuiți de “cum ar fi fost dacă…”, iar acest gând nu ne dă pace, ne dă speranțe, ne facem iluzii.

Nu acceptăm că nu vom mai regăsi fericirea în locul în care am pierdut-o. Am vrea să fie posibil să o luăm de la capăt, să dispară tot ce-a fost urât și prost, să ne purtăm altfel, să avem alte reacții, să fim altfel. Însă asta este imposibil. Chiar de-am avea șansa să retrăim totul, nu știu dacă am schimba ceva. Și asta pentru că suntem dispuși să ne schimbăm comportamentul abia după ce am pierdut relația.

Însă fericirea nu mai este de mult acolo, așa că perseverenţa cu care o căutăm nu va da roade.

O căutăm și sperăm, poate pentru că ne este teamă. Teamă că s-a dus, că asta a fost și am ratat-o. Ne e teamă că alta nu va mai veni.

Dar fericirea e în noi, nu în relații, nu în cei de lângă noi. Data viitoare, în relațiile ce vor veni, putem fi și mai fericiți. E alegerea noastră! Fie alegem să batem pasul pe loc, răscolind printre amintiri după bucăți de fericire, fie alegem să adunăm ce-a fost frumos în relație, și să mergem mai departe. Cu demnitate și speranța că data viitoare vom greși mai puțin, vom fi mai înțelepți, mai atenți, mai pregătiți, sau mai potriviți.

„Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor” (Octavian Paler)

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet