De ce sa nu mai cauti fericirea acolo unde ai pierdut-o

Schimbarea pe care ti-o promite un om atunci cand simte ca te pierde provine din teama sau disperare si nu este autentica. Promisiunile pe care le auzi, al caror scop este sa te intoarca din drum, nu vor fi sustinute decat pana cand acea persoana va simti ca pericolul de a va desparti a trecut. Apoi, incet dar sigur, relationarea dintre voi va reveni la ceea ce a fost inainte, la realitatea cu care v-ati obisnuit. Si, cu cat mai mult timp ati petrecut intr-o relationare disfunctionala, cu atat mai sigur este ca veti reveni acolo. Mai mult, odata ce un om a vazut ca poate sa te intoarca din drum, iti va cunoaste aceasta slabiciune si va miza pe ea si in viitor. Faptul ca a reusit sa te faca sa te razgandesti il va face sa se simta sigur pe sine, va sti ca te poate manipula si santaja emotional, deci te poate controla. Lacrimile, victimizarea, rugamintile, promisiunile ca "ma voi schimba", afirmatii de genul "fac orice, doar mai da-mi o sansa", "acum stiu unde am gresit, nu mai fac" sunt, in 99% din cazuri, izvorte din frica de a nu pierde niste avantaje. Oamenii spun si fac orice pana se vad din nou "cu sacii in caruta", iar apoi aluneca inapoi in felul lor obisnuit de a fi. Mai ales daca istoria se tot repeta si ai dat deja "n" sanse. Oamenii nu se schimba la presiunea altora, ci doar atunci cand constientizeaza ei insisi ca au o problema si isi doresc, cu determinare si hotarare, sa lucreze la acea problema. Insa, daca observa ca merge si asa, ca sunt iertati si intelesi de nenumarate ori, nu au nicio motivatie sa schimbe ceva. De ce sa depuna acest efort? Din contra, acceptarea si iertarea care le-au fost oferite le intaresc ideea ca pot sa ramana la fel in continuare. Eventual, singura schimbare pe care o vor face va fi de a-si imbunatati tacticile si strategiile de manipulare si santaj emotional. Sigur, orice om mai greseste. Poate din inconstienta, poate pentru ca vrea sa testeze limitele si granitele altora. Insa, daca dupa prima situatie de acest gen nu se produce o schimbare si recidiveaza, poti sa fii sigur ca acele comportamente se vor tine lant, ba chiar se vor inrautati. A vazut ca-i merge, iti stie slabiciunile, simte ca te poate controla pe tine si situatia, asa ca este o iluzie din partea ta sa mai astepti vreo schimbare. Tu cat de mult te autoiluzionezi sperand in schimbarea oamenilor care te-au ranit? de dr. Ursula Sandner
Publicitate

“Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupeasca şi simţuri bune; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputaţia printre oameni; şi a cincea abundenţa de bani şi de bunuri folositoare pentru viaţă” (Platon)

Intrăm în relații plini de speranță, visând că ne vom găsi sau întreține fericirea. Ne îndrăgostim, suntem cu capul în nori și ne imaginăm că în felul acesta va decurge viața noastră, de acum înainte. În jurul nostru miroase a fericire. Însă după ce îndrăgosteala se duce și ar trebui să trecem la nivelul următor, lucrurile pot lua o altă turnură.

Poate pentru că nu suntem pregătiți pentru mai mult decât pentru ceea ce tocmai s-a terminat.

Poate pentru că nu concepem că relațiile sunt și altceva, nu doar lapte și miere.

Poate pentru că încă nu suntem suficient de maturi să gestionăm problemele care pot apărea.

Poate pentru că descoperim că, de fapt, nu avem în comun ceea ce ne trebuie pentru un drum mai departe.

Sau poate pentru că iubim diferit, sau, pur și simplu, nu suntem unul pentru celălalt.

Și atunci suntem nevoiți să ne luăm la revedere, să rămânem cu amintirile frumoase și să mergem mai departe. Separat! Ideal așa ar fi, însă suntem oameni, avem slăbiciuni și, uneori, ne este imposibil să ne detașăm și să vedem din afară cât de clar este că s-a terminat.

Ne încăpățânăm să reluam firul relației, din nou și din nou, pentru a realiza unde am greșit și cum am putea repara. Întoarcem relația pe toate părțile, încercăm să o resuscităm și refuzăm să acceptăm prezentul.

Publicitate

Suntem chinuiți de “cum ar fi fost dacă…”, iar acest gând nu ne dă pace, ne dă speranțe, ne facem iluzii.

Nu acceptăm că nu vom mai regăsi fericirea în locul în care am pierdut-o. Am vrea să fie posibil să o luăm de la capăt, să dispară tot ce-a fost urât și prost, să ne purtăm altfel, să avem alte reacții, să fim altfel. Însă asta este imposibil. Chiar de-am avea șansa să retrăim totul, nu știu dacă am schimba ceva. Și asta pentru că suntem dispuși să ne schimbăm comportamentul abia după ce am pierdut relația.

Însă fericirea nu mai este de mult acolo, așa că perseverenţa cu care o căutăm nu va da roade.

O căutăm și sperăm, poate pentru că ne este teamă. Teamă că s-a dus, că asta a fost și am ratat-o. Ne e teamă că alta nu va mai veni.

Dar fericirea e în noi, nu în relații, nu în cei de lângă noi. Data viitoare, în relațiile ce vor veni, putem fi și mai fericiți. E alegerea noastră! Fie alegem să batem pasul pe loc, răscolind printre amintiri după bucăți de fericire, fie alegem să adunăm ce-a fost frumos în relație, și să mergem mai departe. Cu demnitate și speranța că data viitoare vom greși mai puțin, vom fi mai înțelepți, mai atenți, mai pregătiți, sau mai potriviți.

„Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor” (Octavian Paler)

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet