Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

Publicitate

Jorge Luis Borges – Dupa un anumit timp

„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Publicitate

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

O rugaciune pentru suflet “Doamne, fă-mi cunoscut mie chipul meu cel necunoscut!”

Publicitate

“Imaginea unei cruci este alcatuita dintr-o verticala si dintr-o orizontala. Verticala ne aduce aminte ca venim din cer si ca vom merge in cer. Suntem o realitate dubla. Suntem mereu pe verticala si mereu pe orizontala. Mereu cu datorii fata de pamant, si mereu cu datorii fata de cer. Mereu nascuti din pamant, si mereu nascuti din cer.” – Mitropolit Antonie Plămădeală

Stiu cum ma numesc, imi cunosc varsta, stiu ce greutate am, stiu care este culoarea parului meu, dar, pe mine nu ma cunosc.

Pentru mine, acest lucru ramane ascuns si nu-mi este deloc cunoscut.

Tu, insa, Hristoase al meu, tu, care ,,cercetezi inimile si rarunchii”, tu ma cunosti!

Tu cunosti pe fiecare om care vine in lume, ,,din pantecele maicii lui”.

Tu tii in mainile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic si ascuns, in cele mai mici detalii.

Ce n-as da, Doamne, sa pot vedea si eu acest chip!

Sa il am in fata ochilor.

Si sa vad, in sfarsit, cine sunt eu cu adevarat!

O voce tainica, launtrica, imi spune ca nu as putea sa vad imaginea aceasta a mea, asa cum sunt eu.

Si chiar daca as vedea-o, cum as putea sa ma recunosc pe mine in aceasta?

De aceea, Doamne, sunt bucuros ca Tu, plin de dragoste pentru mine, pastrezi pentru tine aceasta ,,fotografie” a mea, a ceea ce sunt eu, cu adevarat.

Fiindca stiu ca Tu o sa lucrezi in mine ca sa recreezi chipul meu cel adevarat, chipul meu cel dintai, si sa-l arati ,,fara pata sau intinaciune”, ci ,,sfant si fara de prihana”.

Doamne, te las pe Tine sa lucrezi inlauntrul meu si sa ma faci sa devin ceea ce trebuie sa fiu…

Sinelui meu…

Cauta adanc in sufletul tau, cunoaste-te pe tine insuti, analizandu-te cu atentie.

Cerceteaza care este voia Lui Dumnezeu in viata ta.

Fa-te cautator ca sa gasesti margaritarele si pulberea de aur in comoara cuvintelor Lui Dumnezeu. (Matei 13, 44-46)

Publicitate

Deschide-ti inima, goleste-ti sufletul de cele nefolositoare ca sa faci loc harului Lui Dumnezeu sa se salasluiasca inauntrul tau.

Pune la baza existentei tale,,temelia care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3, 10-12).

Daca vrei sa urci,,sus”, smereste-te, cauta…

Scruteaza in adancul sufletului tau.

Deschide, Doamne, in adancul sufletului meu, izvorul autocunoasterii si al smereniei mele.

Pentru ce ma rog?

Desigur, nu ca sa-i insir lui Dumnezeu pacatele mele.

Nu ca sa ma mandresc cu faptele mele bune.

Nu ca sa-mi impac constiinta ca nu am neglijat ,,datoria” rugaciunii.

Nu ca sa arat cu degetul pe ceilalti ,,pacatosi” care sunt in jurul meu.

Nu ca sa incep si sa termin ziua ,,religios”.

Ci ca sa cer de la Domnul Preamilostiv sa acopere cu mila sa, multele mele greseli, faptele mele cele bune facute cu de-a sila, lipsa dragostei si a intelegerii fata de fratii mei si multele mele pacate.

Pentru acest lucru ma rog!

Pentru ca sa reinnoiesc sentimentul pacatoseniei mele, dar si increderea mea in mila Lui Dumnezeu.

Iar cand ma rog, sa simt ca sunt langa Dumnezeu cel Sfant.

Monahul Iosif Grigoriatul

“Dumnezeu nu vrea în nici un caz să fie urmat de oameni lipsiţi de personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac. Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.” – Mitropolit Antonie Plămădeală

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate