Daca vei intelege asta, atunci vei putea scapa de suferinta

"Nefericirea este cel mai bine definită drept diferență dintre talentele și așteptările noastre." Edward de Bono Oricat de cliseica ar parea aceasta afirmatie, stim cu totii ca sufletul se simte in largul lui atunci cand traieste fara a oferi vreo explicatie. Poate ca fara a constientiza, sufletul nostru indeplineste o serie de roluri. Sufletul vibreaza la “auzul” unei vesti placute. Sufletul incalzeste un alt suflet aflat in durere. Sufletul se strange si se miscoreaza atunci cand calea care i se arata nu este cea care i se potriveste. Sufletul tremura, se cauta, incearca, renunta, continua sau se intristeaza. Suflete, bun la toate…uneori, esti atat de neglijat de noi… Stim doar ca esti acolo, insa nu actionam in directia dezvoltarii tale. Si te uitam pana in momentul in care ne fortezi sa ne intoarcem la tine. Oare nu este paradoxal ca ajungem sa ne reintoarcem la cel mai firesc element al fiintei noastre abia dupa ce l-am ranit sau neglijat suficient? Mai mult decat atat, reintalnirea noastra ajunge sa aiba loc folosind o serie de “tehnici” deoarece nu gasim naturalete in acest act. Si atunci te intreb: ce putem face pentru a fi mereu in contact cu tine? Cum putem actiona pentru a nu ajunge in acel punct in care distanta dintre noi este deja prea mare? Cum ne putem intoarce la tine cand pasii nostri merg intr-o directie opusa decat cea aleasa de tine? Sunt sigura ca nimeni nu poate oferi nimanui vreo solutie. Cumva, fiecare cunoaste acest raspuns pentru el insusi. Trebuie doar sa faca putina liniste in propria fiinta pentru a lasa glasul stins al sufletului sa rosteasca ceea ce are de spus. Si sunt sigura ca uneori il vom auzi atat de greu precum in momentul in care avem impresia ca cineva ne striga, iar atunci cand ne intoarcem vedem ca nu este nimeni in spatele nostru. Si la fel de sigura sunt ca alteori nici macar nu-l vom putea simti din cauza tensiunilor sau gandurilor care ne apasa. In ciuda tuturor acestor fapte, el isi va gasi calea. Iar daca modalitatea in care sufletul vrea sa isi faca simtita prezenta nu este deloc cea dorita de noi, acest lucru poate fi exprimarea dorintei sale de a fi observat si imbratisat. Poate ca sufletul nostru striga a recunoastere prin intermediul unei boli sau prin intermediul unei relatii distructive. Cu siguranta acestea nu reprezinta cele mai placute experiente pe care le putem trai. Insa in momentul in care el decide sa-si faca astfel prezenta, inseamna ca l-am lasat deoparte pentru prea mult timp. Chiar daca am mentionat ca nu ne putem oferi sprijinul din acest punct de vedere, mi-ar placea ca in finalul acestui articol sa ne oprim o clipa cu totii pentru a ne intreba ce putem face pentru sufletul nostru. Cu ce il putem mangaia si inveseli? Care este hrana de care are nevoie, dar pe care am uitat sa i-o oferim? Care sunt cuvintele pe care isi doreste sa le auda si care sunt chipurile pe care doreste sa le priveasca? Ce putem face pentru a-i oferi binecuvantarea noastra chiar in acest moment? Uneori, o intrebare este de ajuns…
Publicitate

Cu totii ne amintim acel copil care avea o mama foarte grijulie si extrem de protectoare. De obicei acel copil era tachinat de ceilalti copii pe tema asta neincatat si era numit “baiatul mamei”. Mama sa se afla mai mereu in preajma lui si isi asuma rolul de mama mult prea in exces. Obisnuia sa-l mangaie, sa-l alinte si sa-l faca de rusine prin felul ei de a fi pe saracul copil.

Pe masura ce acel “copil” a inaintat in varsta, mama sa a devenit din ce in ce mai lipicioasa. Eventual, saracul copil a renuntat. Aproape ca nu avea prieteni, nu putea avea o prietena si a ajuns sa mearga la bal cu mama lui. Cand a venit vremea ca “cel mic” sa mearga la facultate, mama lui a suferit un atac de panica si a fost nevoie de spitalizare atunci cand acesta i-a sugerat sa mearga la o facultate in afara orasului. Acum, acest “copil” este un barbat necasatorit in varsta de 40 de ani, care locuieste in subsolul mamei sale si administreaza supermarketul local.

Pericolul supra-atasamentului

Cu totii am auzit declaratii precum “esti aerul pe care-l respir”, “fara tine nu pot sa traiesc” sau “esti motivul pentru care ma trezesc dimineata”. La suprafata, toate acestea suna extrem de dulce, pline de pasiune si de intentii pozitive, dar in realitate sunt extrem de periculoase. Idolatrizarea si agatarea de o persoana, relatie sau posesiune materiala ne conduce la frica nejustificata, la gandire irationala si poate avea rezultate catastrofale. Intelegerea faptului ca sunteti o persoana completa cu si fara posesiuni, relatii, statut, bogatie sau putere, este una dintre cheile principale ale sanatatii mentale si unul dintre stalpii de baza care iti permite sa faci fata uraganelor pe care le aduc vanturile schimbarii.

Ce este non-atasamentul

Conceptul de non-atasament este atribuit religiei budiste, deoarece aceasta este o practica fundamentala a calugarilor budisti. Cu toate acestea, majoritatea religiilor (inclusiv crestinismul) si cultura psihologica pop sustin o doza sanatoasa de detasare in vietile si in relatiile noastre.

Non-atasamentul este un mod obiectiv si practic de a privi lumea, relatiile si posesiunile. Este o alegere care determina perspectiva de a vedea lucrurile, situatiile si oamenii asa cum sunt cu adevarat. Acest model de gandire permite unui individ sa ia decizii rationale si pragmatice care nu sunt bazate pe frica, egoism sau bazate pe starea emotionala prezenta a cuiva.

Non-atasamentul intrerupe legaturile de agatare si de dependenta nesanatoasa, experimentate de atat de multe relatii si promoveaza comunicarea deschisa si onesta si interdependenta.

Non-atasamentul nu este indiferenta, apatie, lipsa de emotii sau absenta emotiilor. Sentimentele nu inceteaza sa mai existe. Persoanele aleg pur si simplu sa relationeze cu acestea in mod diferit, deoarece inteleg natura lor efemera.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate

Tu i-ai multumit azi Lui Dumnezeu?

Visul unui om care te va face sa vezi viata cu alti ochi. Povestea unui om, care in somn a mers in Rai unde un inger l-a primit, apoi l-a insotit…”Mergeam unul langa altul printr-o incapere uriasa plina de ingeri…Povatuitorul lui s-a oprit la primul post de lucru si i-a spus:

– Aici este Sectia de Primire…

Aici primim toate cererile, sub forma de rugaciune, care merg la Dumnezeu. A privit in jur. Tot locul acela era plin de ingeri care primeau si triau cererile scrise, ce se faceau stive voluminoase de hartii si insemnari de la oamenii din toata lumea.

Apoi au mers mai departe printr-un culoar lung pana ce au ajuns la al doilea post de lucru:

Aici ingerul i-a spus…

– Aceasta este Sectia de impachetare si Livrare…

De aici se expediaza bucuriile si binecuvantarile la cei care le-au cerut.

Bineinteles ca omul a luat aminte cata miscare era si acolo…

Nenumarati ingeri alergau incolo si-incoace, lucrand din greu, de vreme erau nenumarate dorintele care se cerusera si trebuiau impachetate pentru a fi trimise pe pamant.

Au plecat de aici si, in capatul unui alt culoar lung, s-au oprit la usa unui post foarte mic. Spre marea lui uimire, acolo statea numai un inger, fara sa faca aproape nimic:

– Aici este Sectia Multumirilor…

…I-a spus incet ingerul. Parea a fi putin rusinat!

– De ce aici nu este de lucru? A intrebat omul…

– Este dureros, a suspinat ingerul. Dupa ce oamenii primesc bucuriile, forte putini sunt aceia care trimit multumiri.

– Dar cum poate multumi cineva lui Dumnezeu pentru binecuvantarile pe care le-a primit?… A intrebat din nou…

– Foarte simplu, a raspuns ingerul. Trebuie sa spui numai atat: iti multumesc, Dumnezeul meu!

Dar, mai exact, pentru ce trebuie sa multumim?

– Daca ai alimente in frigider, haine pe tine, un acoperamant deasupra capului tau si un loc unde sa dormi, esti mai bogat decat 75% din oamenii acestei lumi.

– Daca ai bani in banca, in portofel si ceva maruntis intr-o tipsie, esti printre 8% dintre oamenii care duc o viata prospera.

– Daca te trezesti astazi mai sanatos decat erai ieri, esti mai binecuvantat decat toti cei care nu vor supravietui pana maine.

– Daca nu ai trait niciodata experienta fricii de razboi, a singuratatii inchisorii, a agoniei chinuirii si a sagetaturilor foamei, esti inaintea a 700.000 de oameni de pe acest pamant.

– Daca te poti ruga intr-o biserica fara sa fii atacat, arestat sau executat, te vor invidia cu siguranta in jur de 3.000.000.000 de oameni din aceasta lume.

– Daca parintii tai sunt inca in viata si sunt inca impreuna, esti un om rar.

– Daca poti tine capul sus si sa zambesti, esti o exceptie pentru toti cei care traiesc in nesiguranta si in deznadejde.
Am inteles, a spus el. Dar acum ce sa fac? Cum sa incep?

Trebuie doar sa spui: Slava tie, Dumnezeule, pentru toate!… I-a spus zambind ingerul. Sa numeri binecuvantarile primite si sa constientizezi cat de privilegiat esti!”

Sursa: Secretele


Publicitate


Alte Articole