,,Dacă te lipseşti de rugăciune, faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine, rugăciunea…

Publicitate

Această dumnezeiască rugăciune a Inimii care stă în chemarea Numelui Mântuitorului  „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“ , este rugăciune şi făgăduinţă şi mărturisire a credinţei; este dătătoare de Duh Sfânt şi de daruri dumnezeieşti, curăţitoare de inimi, izgonitoare de demoni, sălăşluire a lui Iisus Hristos, a celor duhovniceşti, înţelegere şi izvor al gândurilor dumnezeieşti, lăsare a păcatelor şi a trupurilor, dătătoare de dumnezeiască luminare, comoară a milei lui Dumnezeu, mijlocitoare întru descoperirea Tainelor dumnezeieşti, singură mântuitoare, ca una care poartă întru sine numele Mântuitorului nostru Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, chemat asupra noastră printr-însa. „Căci nici un alt nume nu este sub cer dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim“ ne spune Apostolul.

Astăzi, rugăciunea lui Iisus a devenit o rugăciune pentru fiecare şi pentru orice împrejurare. Mulţi confundă rugăciunea neîncetată cu Rugăciunea inimii, or lucrurile nu stau deloc astfel. Rugăciunea inimii este o cale de a ne ţine mintea lipită de Dumnezeu, dar nu este singura.

Această rugăciune, cunoscută în Ortodoxie ca rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloace de a ne curăţi inimile şi de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreagă teologie şi ne aşează într-o relaţie corectă cu Dumnezeu.

Când spunem …”Doamne…” înseamnă că-L recunoaştem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului şi Stăpân al nostru. “Iisuse… ” înseamnă că recunoaştem că Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască. “Hristoase…” înseamnă că-L recunoaştem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca să ne scape din starea de păcat şi duşmănie cu Dumnezeu. “Fiul lui Dumnezeu…” înseamnă că recunoaştem Dumnezeirea Lui şi relaţia Lui cu Dumnezeu Tatăl. “ai milă de mine…” înseamnă că ne apropiem de El cu umilinţă, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teamă, dar şi cu speranţă, pentru că El este un Dumnezeu îndurător şi iubitor de oameni. “păcătosul…” este recunoaşterea stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăinţă şi umilinţă, recunoaşterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem disperată nevoie de ajutor.

Invocarea numelui lui Iisus în rugăciune universalizează harul întrupării Fiului lui Dumnezeu şi actualizează prezenţa lui Iisus în noi. Îngerul lui Dumnezeu, în care se găseşte numele lui Dumnezeu, devine pentru Israel purtătorul prezenţei dumnezeieşti. În concepţia biblică, invocarea numelui lui Dumnezeu este însoţită de prezenţa lui Dumnezeu. Prin numele lui Iisus, Dumnezeu intră în lume, iar cel ce se roagă şi-L invocă se bucură de o relaţie specială cu Dumnezeu, el devine purtător de Dumnezeu.

Publicitate

Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, pentru că rugăciunea trebuie să hrănească viaţa noastră spirituală. “Cine îşi orientează întreaga lui strădanie spre interior, acela este curat şi nu numai curat, el s-a cufundat în Dumnezeu, vede pe Dumnezeu şi-L propovăduieşte. Acela se roagă” .

Sfinţii părinţi ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii noastre, şi să o aducem adesea la suprafaţă prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în acelaşi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinţe. Astfel rugăciunea nu mai este “o activitate” exterioară, ci noi înşine devenim rugăciune. Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să hoinărească aiurea.

Pentru a ne feri de greşeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică, sfinţii ne învaţă că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât şi alte rugăciuni asemănătoare care ne ajută să ne curăţim şi să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune “Doamne Iisuse ai milă de mine”, sau “Ai milă de mine, păcătosul.” Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al rugăciunii este cu totul inutil.

Practica rugăciunii inimii este foarte veche în spiritualitatea ortodoxă. Ascultarea ca un lucru cu totul deosebit şi care, împreună cu un ,,părinte spiritual experimentat” va conduce pe cel ce se roagă la liniştea rugăciunii. Sf. Grigorie Palama expune în scrierile sale unitatea dintre trup şi suflet. El pledează pentru eliminarea păcatului şi pentru stăpânirea spiritului. În măsura în care reuşim să impunem stăpânirea spiritului în viaţa noastră ajungem la liniştea duhovnicească. Pentru începători însă, Sf. Grigorie Palama consideră mijloacele fiziologice ca ajutătoare, deşi nu sunt absolut necesare sau esenţiale.

La rugăciunea inimii poate ajunge orice om, atât călugărul, cât şi mireanul. Dar ea este un dar al lui Dumnezeu. Aşa că nu trebuie să ne mirăm dacă auzim de persoane care s-au nevoit o viaţă întreagă şi nu au ajuns să o practice. Ca orice dar, Dumnezeu îl oferă doar aceluia care are cu adevărat dragoste şi smerenie. Important este ca noi să ne străduim să-l primim. Nu trebuie să ajungem să credem că nu ne vizează, că Dumnezeu nu ne are în vedere cu acest dar. E un păcat să crezi că el aparţine doar altora. Rişti să faci din rugăciunea inimii doar un subiect de discuţie: cine a practicat-o, care îi este începutul, ce cuvinte conţine, etc. Însă ea nu ne-a fost dată pentru speculaţie, ci pentru unirea cu El.

,,Dacă te lipseşti de rugăciune, faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine, rugăciunea. Cu ajutorul rugăciunii poţi să zbori, poţi să te urci la ceruri şi să te apropii de Dumnezeu”

Sf. Ioan Gură de Aur.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Ai cunoscut oameni fericiti? Iata lectiile de viata pe care ei le-au inteles deja

Publicitate

Viata nu vine insotita de instructiuni de folosire. Nimeni nu ne inmaneaza un manual, atunci cand ne nastem. In locul acestui manual, trebuie sa navigam printre transeele necunoscutului si sa incercam sa absorbim diverse experiente cu o inima deschisa si printr-o atitudine curajoasa. Dar ce se intampla cand viata nu merge asa dupa cum am planuit?

Fericirea pana la adanci batraneti si navigarea lina prin viata sunt oare rezervate pentru cei privilegiati? Nu chiar. Pana si oamenii care par sa degajeze bucurie sunt nascuti cu aceeasi lipsa de instructiuni ca oricine altcineva.

In unele cazuri, cei mai fericiti oameni din lume au trecut prin cele mai dificile circumstante. Deci cum se face ca ei pot accesa fara efort pacea launtrica si pot trece prin perioadele dificile ale vietii cu gratie si usurinta?

Lucrul pe care il au in comun oamenii fericiti este abilitatea de a privi la situatiile vietii ca la niste oportunitati pe cale de dezvoltare. Intotdeauna ne schimbam si preschimbam in persoana in care in cele din urma vrem sa fim. Dar oamenii fericiti par sa invete lectiile vietii si sa le practice zilnic. Ai incredere ca in cele din urma etapele dure ale vietii tale te vor instrui pentru o mai profunda intelegere a ceea ce esti tu cu adevarat. Daca vrei sa fii mai fericit, poti invata aceste sapte lectii ale vietii pe care oamenii extraordinar de fericiti deja le-au priceput.

1. Nu conteaza ceea ce posezi. Ci ceea ce faci cu ceea ce posezi.oameni fericiti

Acea greutate suplimentara a corpului tau, nasul pe care vrei sa il schimbi, sau marimea coapselor tale sunt cu toate aspecte nesemnificative a ceea ce esti tu sau a ceea ce esti capabil/a sa realizezi. Cand devenim obsedati de lucrurile pe care le uram – situatii sau chiar propria persoana – nu mai avem loc sa ne concentram asupra noilor oportunitati. Oamenii fericiti stiu ca a te plange de ceea ce nu iti place te va retine de la a imbratisa pe deplin viata. Lasa balta nesigurantele si autocriticarea. Invata sa te vezi pe tine insuti in acelasi mod in care o fac cei care te iubesc.

2. Fii unde esti, nu unde crezi ca ar trebui sa fii.

Atat de multi dintre noi alearga primprejur, incercand sa prinda viitoarea versiune pe care o vedem in oglinda “asa ar trebui sa fie”. Aceasta constanta sete de ceva mai mult ne impiedica sa fim pe deplin in clipa prezenta – chiar acum. Daca astepti ceva mai mult, te lipsesti de bogatele straturi de potential din prezent. Inceteaza sa astepti altceva si afla ca esti chiar acolo unde ai nevoie sa fii pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Acceptarea acestei clipe este cheia.

3. Fiecare lucru si persoana are propriul sau timp si loc.

Oameni, slujbe, chiar locurile in care traim au date de expirare. Oamenii mai fericiti par sa inteleaga puterea renuntarii care provine din arta de a lasa lucrurile in voia lor. Oamenii au anotimpuri ale sufletului, foarte asemanatoare cu ale naturii. Putem imbratisa schimbarile si recunoaste ca renuntarea nu inseamna a spune la revedere, ci doar un nou inceput cu o proaspata constientizare si o noua perspectiva.

Publicitate

4. Rezistenta este o forma de autosabotaj.

Inceteaza sa faci din asta ceva ce nu este. Accepta doar ce este. Partenerul care nu face ceea ce tu doresti. Slujba despre care simti ca te lasa fara suflet. Tipul de corp pe care se pare ca nu reusesti sa il dobandesti. Toate acestea sunt forme de rezistenta. Refuzul de a vedea lucrurile asa cum sunt ele, prin mascarea adevarului cu minciuni zaharisite este un drum direct catre nefericire. In loc de a incerca sa schimbi lucrurile, oamenii sau locurile, accepta-le, pentru moment asa cum sunt. Citeste mai mult despre acceptare in articolul: 5 lucruri pe care oricine ar trebui sa le stie despre acceptare

5. Vei vedea ceea ce crezi ca vei vedea.

Cu totii am auzit expresia “cand o sa vad, o sa cred”. Dar cei mai fericiti oameni din lume deja au inteles ca a crede este prima statie obligatorie. Fiecare personalitate revolutionara care a schimbat regulile jocului a crezut in viziunea lui, cu mult timp inainte sa o vada dand roade.

Martin Luther King, Steve Jobs si Gandhi sunt toti oameni care au crezut cu fiecare celula a corpului lor in viziunea lor. Care este telul tau si cea mai profunda dorinta a ta? Unica ta misiune este de a te cufunda atat de adanc, incat credinta ca este posibil sa se realizeze sa radieze din toti porii tai.

6. Teama de necunoscut este produsul secundar al atasarii.

Multi dintre noi isi agata (chiar si inconstient) palariile de faptul ca viitorul poate intimida, in special daca nu avem un plan clar. Fie ca vrei sa iti lasi slujba pe care o urasti, sau sa iesi dintr-o relatie impovaratoare, schimbarea directiilor in viata poate sa trezeasca cele mai adanci temeri de necunoscut.

Dar oamenii fericiti au invatat ca frica de necunoscut este de fapt un subtil produs secundar al atasarii si jocului la sigur. Fiecare persoana fericita a simtit aceeasi teama, dar a pasit curajoasa inainte in necunoscut. Apoi a realizat repede cat de pasnica si de plina de bucurii poate fi calatoria. Aminteste-ti, teama este intotdeauna mai rea in capetele noastre. Odata ce faci un pas inainte, teama va dispare.

7. Te potrivesti lucrurilor exact asa cum esti.

Majoritatea oamenilor fericiti pe care ii cunosc, inclusiv eu insumi, au invatat ca adevarata fericire nu este cea de a incerca sa te potrivesti lumii, ci de a realiza ca noi toti ne potrivim in lume asa cum suntem. In loc de a incerca sa te schimbi, manipulezi sau fortezi pe tine insuti in idealuri exterioare, practica iubirea si acceptarea de sine. Cand te poti increde in tine insuti si poti fi prezent acolo unde esti in acest moment, vei simti expresia suprema a unduitoarei libertati.

Tu care crezi ca sunt lucrurile diferite pe care le fac oamenii fericiti?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Lecții de viață
Viata