Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla!

Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla!

Publicat de Larisa Moldovan pe 10 June 2018 in De Suflet

Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară. Sau ca într-un aeroport. Nu, mai bine rămânem la căile ferate. Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie. Mă încearcă un sentiment când urcă şi coboară oameni din trenul vieţii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici măcar din mână. Le ajunge privirea sau tăcerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Și tot noi îi mai ținem legați prin lanțul emoțiilor pe cei care au ales să urce în alt tren, în alt vis.

Când pleacă cineva din viața ta te simți ca o cameră din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea şi amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi muşti din viaţă cu poftă.

Adevărurile se află întotdeauna undeva la jumătate de drum. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni deoarece nu știe tot adevărul. Oamenii au poveşti pe care nu mă mai satur să le ascult. Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecăruia îi dă Dumnezeu o întrebare și un răspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultimă filă ruptă dintr-o carte. Acțiuni, aventuri, vise, speranțe rămase în aer. Fără concluzii. Vrem să fim fericiți sau vrem să avem dreptate? Răbdarea de zi cu zi schimbă lumea.

Viaţa este o călătorie unde întâlnim o mulţime de oameni, locuri, întâmplări. Cu braţele inimii deschise, ori un sloi de gheaţă, viaţa tot trece. Oamenii au nevoie să fie ascultați și iubiți. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lecții. Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.

Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla. Ai nădejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pământeni?!

Renunţarea – de multe ori nu este decât o rezistenţă şi o forţă interioară în faţa provocărilor… Dacă înveţi să renunţi, diminuezi rezistenţa!

Nu te lupta, pentru că invitabil vei deveni ceea, împotriva a ce lupţi. Şi aminteşte-ţi lupta te poate aduce în faţa unui rezultat opus… de cele mai multe ori, un rezultat dezastruos pentru tine…

Invaţă să fii condus, dacă vrei să-i conduci pe alţii. Şi ţine minte – decizia şi atitudinea de a renunţa nu este slăbiciune… este de cele mai multe ori înţelepciune!

Pentru a trăi experiențele benefice ale vieții, în împăcare, mulțumire și pace sufletească, este nevoie să exprimăm propria abundență. Ea sălășluiește în inima și sufletul fiecăruia dintre noi, așteptând să fie eliberate din capcana minții și a prejudecățile sale. Prețuindu-ne experiența – prin ceea ce avem, suntem și facem, evităm să ne lăsăm mintea și sufletul copleșite de temeri, nemulțumiri și insuficiențe. Atunci când inima este împăcată și în acceptare, gândurile noastre exprimă abundența inimii, prin energia iubirii. Astfel prin fiecare formă-gând, încărcată cu energia iubirii, însămânțăm în destinul nostru și ale celor îmbrățișați de iubirea noastră semințele abundenței.

Atunci când suntem triști, supărați, neîmpăcați și neiertători, trăim neîmpăcați sufletește. Gândurile pe care le exprimăm, sunt cuprinse de temeri, nemulțumiri, insuficiențe, judecăți și frici. Această stare, golește forma trupului și a minții, de conținut, lăsând inima pradă decepțiilor și nefericirii, sleita de energia vitală a iubirii. Atunci când disperarea ne cuprinde, singura cale prin care ne mai putem vindeca inima de ură și deznădejde, este iertarea. Însă de mintea va dezvoltata atașamente față de convingeri și atitudini negativiste, îi va fi aproape imposibil să-și conștientizeze propria stare (dominată de carența de iubire) și propriile cauzalități emoționale, prin care își hrănește fricile, neliniștile, nemulțumirile, insuficiențele și mâniile. (Sandor Kasza)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!